Protestul meu şi cum e să fii "erou"
Salut! M-am gândit ceva dacă ar fi ok să spun şi eu cum a fost protestul meu sau ar fi bine să uit. Am decis că vreau să îl ştie şi altă lume, deşi sunt sigur că nu mai există îndoială de abuz al jandarmeriei.
Am venit din Diaspora pentru protest, m-am prezentat frumos la ora 17:30, în data de 10 august, în Piaţa Victoriei. Deja vedeam peste tot ţestoasele ninja. Am încercat să comunic cu unii din ei, aşa fac mereu când vin în România şi ajung la protest. Nu s-a putut, mă ignorau. Mi-am continuat protestul paşnic, priveam în jur lumea, atmosfera - era totul ok.
În jurul orei 18 a venit lângă mine un tip agresiv ce a aruncat cu un pet în scutul unui jandarm. Zona era liberă, jandarmul a văzut cine a aruncat, pe mine mă avea în vizor de vreo 10 minute, deci nici urmă de confuzie, greşeală sau orice altceva. Imediat l-am alungat pe protestatar de lângă mine, iar în secunda când m-am întors cu privirea spre Guvern, jandarmul a decis să mă pedepsească cu butelia de gaz lacrimogen. Vreo 3-4 jeturi. În ochi, în gură, tot tricoul ud.
Am căzut, nu vedeam, nu puteam respira, traheea ardea, pielea ardea. Am fost scos de cineva de acolo (îi mulţumesc, deşi va fi imposibil să îl identific având în vedere că nu vedeam) şi dus la SMURD. Am stat o oră să îmi revin şi să pot deschide ochii. Pielea m-a ars până a doua zi la 6 dimineaţa de a trebuit să stau afară la aer, fiindu-mi imposibil să stau în apartament. Am revenit la protest, mi-am găsit agresorul şi l-am întrebat de ce a luat acea acţiune.
Evident că m-a ignorat, iar când l-am fotografiat şi-a pus masca pe faţă şi rânjea cu colegul său că nu îi plac pozele. Am început să mă plimb prin zonă, să văd ce se întâmplă. Am găsit grupul de "ultraşi" ce aruncau cu pet-uri, pietre şi petarde. Am mers la jandarmi şi i-am rugat să intervină să îi ridice, căci zona era delimitată. M-au ignorat, nu au vrut să intre.
Gazele au fost non stop, eu le-am inhalat foarte mult căci mulţi oameni, la fel ca şi mine la ora 18, cădeau la pământ şi se sufocau, iar conştiinţa nu mă lăsa să fug. Am scos continuu oameni din gaze, deja nu mai era protest, ci o operaţiune de salvare din partea multora.
Ca să ajung la punctul culminant, vine ora 23:00. Nu ştiu exact, poate puţin mai devreme, poate puţin mai târziu. Stăteam fix în mijlocul parcării cu faţa către guvern, lângă un steag UE imens. Văd lumea din faţa mea că începe să fugă spre mine. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Observ imediat că jandarmii au intrat peste noi cu lacrimogene şi petarde (un fel de focoase luminoase ce produceau lumină şi scoteau gaz lacrimogen). Una cade la picioarele unei doamne ce se afla la 3 metri de mine. Se sperie, şi rămâne în şoc acolo. Am sărit imediat să o scot de acolo şi am dus-o lângă mai mulţi oameni. Am revenit în mijloc, tot lângă steag. Aud iar zgomot de petardă sub steag şi văd o flacără. Oamenii pe sub steag intră în panică şi aleargă fiecare pe unde poate.
Văd o tânără ce iese exact de lângă explozie, târându-se şi urlând de durere. O iau în braţe şi strig după ajutor cât pot de tare, adrenalina Îmi inundase tot corpul. Jandarmii se apropiau, am început să simt ochii că mă ardeau. Erau aproape şi au dat cu gaz în mine. M-am ridicat cu fata şi am fugit încă 10 metri unde nu am mai putut să văd şi ne-am pus la pământ. Strigam după ajutor, încercam să o încurajez. Mă strângea tare în braţe şi plângea, eu o strângeam la loc şi o acopeream.
Mi-aş fi dat viaţa pentru ea în acel moment. Nu o simţeam ca pe un străin. Au venit doi băieţi ce m-au ajutat să continuăm drumul către SMURD, încercând să ne ferim de gaze, tun cu apă şi jandarmi ce avansau. Alţi oameni alergau în faţa noastră ca să elibereze zona, căci ne îndreptam spre aviatorilor unde masa de oameni fusese concentrată şi devenea greu să avansăm cu o victimă. Am ajuns la SMURD, mai erau victime. Medicii se plângeau că nu au oameni îndeajuns, erau victime peste tot. Jandarmii avansau cu lacrimogenele către SMURD, dar oamenii au rămas neclintiţi şi ne-au protejat.
A fost o seară ce nu o voi uita prea curând şi le mulţumesc tuturor eroilor din acea seară. Mereu am vrut să fiu erou, mereu am vrut să salvez oameni, iar acum când fata m-a căutat pe Facebook şi a scris că sunt eroul ei, aş fi vrut să nu fi fost. Să nu se fi întâmplat ce s-a întâmplat. Ea este în stare stabilă acum. A avut arsuri pe picioare, unul rupt, a avut nevoie de operaţie şi multe altele.
Doamna de am scos-o prima din zonă are arsuri pe braţe şi pe corp.
Asta a fost povestea mea din piaţă. O poveste pe care o urăsc şi care îmi provoacă o ură enormă faţă de cei responsabili.
Vă mulţumesc.
Alexandru Constandachi
