Prof.dr.Ioan Lascăr: "Relaţia medic-pacient trebuie să fie profund umană" - partea III

Ziarul Epoch Times vă prezintă interviuri cu personalitaţi marcante din domeniul medical din Romania care abordează subiecte de real interes pentru sănătatea dumneavoastră.

Continuam sa va prezentăm în foileton interviul acordat de Prof.dr.Ioan Lascăr, preşedintele Colegiului Medicilor din Bucureşti, reputat chirurg plastician, care a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor reporterilor noştrii (Partea III).

***

R: Care sunt abilităţile care îl deosebesc pe un medic chirurg de un medic care nu operează? Care sunt vicisitudinile pe care le întâmpină medicii chirurgi?

IL: Fiecare specialitate medicală are particularităţile ei, iar cei care aleg să practice o specialitate sau alta o fac în funcţie de aptitudinile personale. Între specialităţile chirurgicale şi cele medicale sunt diferenţe semnificative. Chirurgia este concretă, pragmatică. Te obligă să faci o evaluare foarte precisă, să particularizezi şi să stabileşti soluţia chirurgicală unică care aduce beneficiul maxim pacientului în aşa fel încât când ai trasat cu bisturiul prima incizie, mental chirurgul să ştie ce se întâmplă ca rezultat final după o lună, un an. Aceasta face ca în specialităţile chirurgicale, responsabilitatea să fie cu totul deosebită, să genereze şi numeroase posibilităţi de eroare în stabilirea unei conduite chirurgicale deosebite, presupune asumarea unor riscuri uneori din cauza pacientului, pe care acesta ar trebui să le conştientizeze, medicul având competenţa şi responsabilitatea de a explica pacientului ce drum trebuie parcurs, cu toate obstacolele care trebuie depăşite, şi în acest binom medic-chirurg, pacientul trebuie să fie conştient de misiunea lui, pentru că şi el are o misiune să se facă bine. Dacă nu conştientizează care este drumul parcurs, evident că nu este un partener valoros şi rezultatul este imprevizibil.

Responsabilitatea deosebită a profesiunii chirurgicale face ca cea mai mare parte a reclamaţiilor pentru malpraxis să vină din acest domeniu. Evident că multe elemente pot fi prevăzute, dar există şi multe necunoscute. De multe ori, chiar dacă ai impresia că ai evaluat foarte bine un pacient preoperator, uneori intraoperator găseşti surprize, iar asta reclamă o reevaluare, o reconsiderare a atitudinii terapeutice, stabilirea unei noi conduite, pentru a sancţiona ceea ce identifici ca problemă nou apărută în programul prestabilit.

R: În opinia dvs, cum ar trebui abordată relaţia medic – pacient pentru a se obţine un climat de încredere şi relaxat?

IL: Relaţia medic-pacient trebuie să fie profund umană. Medicina este o profesiune profund umană este pentru om şi nu chiar pentru orice om, ci pentru omul bolnav, care are o structură psihologică diferită, ca să nu mai vorbim de defecţiunea fizică. Componenta psihologică dramatică uneori, se transformă într-o armă cu totul nefavorabilă pacientului. Medicina modernă presupune o abordare foarte conştientă din partea pacientului a planului terapeutic pe care trebuie să-l urmeze. În discuţia medic-pacient, medicul trebuie să scaneze capacitatea intelectuală, reacţiile psihologice ale pacientului şi să transmită cât mai corect mesajul foarte necesar pentru pacient, pentru bunul mers al tratamentului pe înţelesul lui, pentru că medicul are pacienţi şi academicieni dar şi pacienţi analfabeţi, oameni care nu ştiu să silabisească, şi 2 pacienţi la aceste extreme pot avea aceeaşi suferinţă. Medicul însă trebuie să găsească modalitatea de a transmite mesajul corect atât în discuţia cu academicianul cât şi în discuţia cu pacientul analfabet.

R : De curând, Epoch Times în calitate de primul ziar care a dezvăluit în aprilie 2006 că în China există lagăre unde se efectuează mii sau zeci de mii de operaţii de recoltare de organe de la deţinuţi politici, a susţinut un Apel către Înaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului pentru a trimite o echipă independentă în China care să investigheze în amănunt recoltarea de organe pe viu, petiţie care se află şi pe pagina Colegiului Medicilor din România.

Întrebarea noastră este ce credeţi că s-ar putea face în România pentru o mai bună informare despre situaţia recoltărilor ilegale de organe din China?

IL: Desigur că este un subiect foarte delicat şi dificil de demonstrat. Există organisme internaţionale interesate în aprofundarea acestui subiect şi probabil dispun şi de mijloacele care să permită accesarea acestui tip de problemă şi obţinerea unor informaţii şi date precise. China este destul de departe de România.

În România, chirurgia transplantului de organe a devenit cotidiană. Se practică curent transplantul de organe în numeroase centre din ţară, avem şi o legislaţie corespunzătoare, legea transplanturilor şi un organism dedicat acestei probleme, este vorba de Agenţia Naţională de Transplant, care evident încearcă să implementeze acele elemente care să permită îmbunătăţirea performanţelor în domeniul transplantului de organe şi ţesuturi. Asta înseamnă pentru România creşterea numărului de donatori - donatori de organe şi ţesuturi, donatori în moarte clinică, dar şi donatori în viaţă. La ora actuală, numeric vorbind, volumul activităţii se situează la un nivel destul de scăzut dacă este să ne raportăm la media europeană. Transplantul de organ presupune o anumită tehnologie, antrenează anumite costuri semnificative, dar pe lângă transplantul de organe există şi transplantul de ţesuturi umane, iar în acest segment, în prezent transplantul de celule stem a căpătat o conotaţie cu totul specială, se bucură de un interes deosebit, iar experienţa acumulată permite abordarea acestei noi proceduri terapeutice cu rezultate deosebite pentru pacienţi.

Cât priveşte situaţia din China vizavi de România, mi-e greu să cred că am putea influenţa ceea ce se întâmplă ca şi concept şi ca acţiune, o caracteristică mai puţin umană în spaţiul acesta extrem oriental.

R: La 6 decembrie a avut loc la Parlamentul European o şedinţă a Comisiei pentru Drepturile Omului şi recoltarea ilegală de organe din China s-a aflat pe agenda de lucru. Pentru prima dată Amnesty Internaţional a pus problema recoltării ilegale de organe din China. La şedinţă a fost prezent şi reputatul avocat pentru drepturile omului, domnul David Matas, care a fost co-autor a doua cărţi ce tratează acest subiect. Este vorba despre “Recoltarea sângeroasă” de organe de la practicanţii Falun Gong – carte nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace în anul 2010 şi mai recent, în iulie 2012, cartea “Organele de stat”. La această şedinţă s-a evidenţiat situaţia Israelului, ţara care în prezent a adoptat o legislaţie prin care nu se permite procurarea organelor din China tocmai pentru că organele se recoltează ilegal, oamenii fiind ucişi special pentru a li se lua organele, un exemplu elocvent constituindu-l practicanţii Falun Gong. În afară de Israel, alte ţări precum Australia, Noua Zeelandă, etc sunt preocupate de aceste probleme. Credeţi că la noi în ţară s-ar putea ajunge la o astfel de soluţie?

IL: După ştiinţa mea, în România nu s-au importat vreodată organe pentru a fi transplantate la pacienţi aflaţi pe listele de aşteptare, deci nu ne includem nicicum în zona acestei pieţe, acestui market al organelor pentru transplant. Insă este îmbucurător faptul că există organisme şi foruri prestigioase internaţionale şi oameni binecunoscuţi şi dedicaţi cu prestanţă profesională impecabilă care sunt preocupaţi de această problemă şi încearcă să implementeze cu rezultate pozitive, dacă ne referim doar la Israel, încearcă să implementeze aceste elemente care să limiteze astfel de acţiuni inumane.

R: Ce doriţi să transmiteţi cititorilor ziarului Epoch Times pentru anul 2013?

IL: Este momentul bilanţurilor dar şi al urărilor: să uităm necazurile şi gânduri bune către cei dragi, celor interesaţi să parcurgă informaţiile date de Epoch Times le transmit din tot sufletul sănătate, bucurii şi un an 2013 care să ne scoată din criză.

R: Mulţumim foarte mult domnule profesor.