O procuroare a dezvăluit în discuţiile cu Nicuşor Dan că şefi DNA au blocat percheziţii într-un dosar important. Ce legătură are cu Savonea?

Fosta procuroare DNA Laura Deriuş, actualmente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, a declarat luni, la întâlnirea magistraţilor cu preşedintele Nicuşor Dan, că şefii direcţi din DNA i-au blocat percheziţiile într-un dosar important de corupţie. Deşi magistrata n-a spus la cine se referă, ancheta vizau persoane cu conexiuni politice şi imobiliare, printre care Mircea Minea, primar al comunei Chiajna şi fost lider politic la nivel naţional, dezvăluie fostul jurnalist Ionel Stoica.

Mircea Minea este un politician cu conexiuni în Justiţie; în Chiajna locuiesc mai mulţi judecători de la Înalta Curte, în frunte cu Lia Savonea. RISE Project a dezvăluit conexiunile imobiliare dintre Mircea Minea şi Mihai Savonea, soţul Liei Savonea, arată fostul jurnalist.

Redăm integral postarea lui Ionel Stoica

Fostul procuror DNA Laura Deriuş, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, a declarat ieri că şefii direcţi din DNA i-au blocat percheziţiile într-un dosar important de corupţie.

• Magistratul nu a dat nume în timpul discuţiilor cu Nicuşor Dan, dar este vorba despre liberalul Mircea Minea (fost prim-vicepreşedinte al PNL, fost copreşedinte ALDE şi fost membru PSD).

• Un politician greu la nivel local – vorbim despre Ilfov, paradisul imobiliar al României – care este primar al comunei Chiajna neîntrerupt din 1996 până în prezent (în 2024 a obţinut al optulea mandat).

• Ancheta a fost muşamalizată la acest nivel, pentru ca Mircea Minea este un politician cu conexiuni în Justiţie; în Chiajna locuiesc mai mulţi judecători de la Înalta Curte, în frunte cu Lia Savonea. RISE Project a dezvăluit conexiunile imobiliare dintre Mircea Minea şi Mihai Savonea, soţul Liei Savonea (link în comentarii).

• Laura Deriuş explică, pas cu pas, cum i-au fost blocate percheziţiile. Atunci când a văzut că se tergiversează cazul, a aşteptat ca şeful să plece în concediu, pentru că o colegă să semneze cererea către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în vederea obţinerii mandatelor de percheziţie. Însă aceste mandate – aprobate de judecător – nu au fost puse în aplicare, deoarece şefii direcţi din DNA au refuzat punerea lor în executare.

• Laura Deriuş a făcut aceste dezvăluiri în cadrul întâlnirii de la Cotroceni cu Nicuşor Dan. Ea nu a dat nume, dar faptele vorbesc de la sine: anchetele au fost blocate, mandatele aprobate de judecător nu au fost puse în aplicare, iar cei cu conexiuni stau deasupra legii.

• Dacă Justiţia permite ca şefii şi factorii politici să decidă cine poate fi cercetat şi cine scapă, legea nu mai serveşte cetăţenilor, ci devine un instrument de protecţie pentru privilegiaţi. Gulerele albe rămân de neatins, iar restul – cetăţeni sau procurori oneşti – plătesc preţul lipsei de voinţă şi al complicităţii sistemului.

Declaraţia integrală, în comentarii, via www.clujust.ro

• Eu, ştiind că există anumite legături între persoane pe care înţeleg să le cercetez şi şeful direcţiei, am avut o oarecare reţinere. În momentul în care şeful direcţiei a venit să dea ordinul prin care noi eram obligaţi să trimitem către el solicitările de mandate către judecătorul de drepturi şi libertăţi, am ales să nu fac acest lucru, adică să sistez interceptările din dosar, tocmai pentru a-mi proteja dosarul.

• Nu pot da nume, dar presa şi situaţia – cum a zis şi colegul – noi ştiam exact cine este persoana vizată şi la ce mă pot aştepta.

• M-am prezentat la şeful secţiei şi i-am spus că trebuie să demarez o anchetă în acel dosar. Mi s-a spus: “Da, pare în regulă. Îmi trimiţi pe mail ordonanţa şi vorbim”. Aşa am procedat.

• Am plecat de la ideea că există bună-credinţă, pentru că asta a fost experienţa mea până atunci. A trecut o zi, două, trei. Ordonanţa avea şase pagini, prin urmare nu înţelegeam de ce durează atât de mult. Ulterior am insistat la şeful secţiei, care a devenit oarecum iritat.

• Având în vedere această situaţie, trebuie să recunosc că am valorificat o împrejurare în care şeful secţiei era plecat două zile în concediu, iar semnătura pe adresă o dădea o colegă de-a mea, care nu avea astfel de manifestări.

• Am ajuns cu dosarul la judecătorul de drepturi şi libertăţi, cu solicitarea de a emite mandate de percheziţie. Pe data de 20 februarie am făcut solicitarea şi tot pe 20 februarie judecătorul a emis mandatele. A analizat legalitatea şi a stabilit nu doar că fapta există şi este bine descrisă, cu probe, ci şi că suspecţii dau dovadă de specializare.

• Din punctul meu de vedere, şeful secţiei nu avea niciun motiv să-mi refuze punerea în executare a acelor mandate, dar aşa s-a întâmplat.

• Pe lângă faptul că am fost chemată eu şi poliţiştii cu care lucram şi am fost întrebaţi, într-un mod de natură să te intimideze, ce vrem să facem, eu am insistat. Am fost întrebată ce vreau să-i fac acelui suspect şi am răspuns: vreau să-i respect drepturile procesuale. La toate întrebările şefului secţiei am răspuns strict procedural şi nu am permis manifestarea tendinţei sale.

• Cu mandatele de percheziţie obţinute, timp de zece zile m-am lovit de o ignorare de facto din partea şefului secţiei: îl sunam şi îmi spunea: “N-am timp, n-am timp să citesc”.

• Ca să fim clari, mandatele de percheziţie nu trebuiau evaluate de şeful secţiei, nu era nevoie de nicio confirmare. Dar, de facto, punerea lor în executare era condiţionată de o aşa-zisă lecturare din partea şefului, care oricum nu a avut loc şi nici nu urma sa se întâmple.

• Prin urmare, cred că trebuie avute în vedere aceste chestiuni factuale care se întâmplă în actul de justiţie. Dacă legea permite ca şeful DNA şi şeful de secţie să evalueze orice act al procurorului, ajungem în situaţia în care noi ne simţim ca şi cum un factor politic stabileşte, în orice moment, ce activitate desfăşurăm în dosar. Orice solicitare, orice citaţie trimisă judecătorului de drepturi şi libertăţi presupune semnătura şefului pe actele de corespondenţă.