Primarul Teheranului aspiră la preşedinţia Iranului
Primarul Teheranului, Mohammad Bagher Ghalibaf, este dispus să schimbe funcţia de primar pe cea de preşedinte al ţării la viitoarele alegeri candidând împotriva preşedintelui Mahmud Ahmadinejad. Ahmadinejad îşi încheie al doilea mandat consecutiv în 2013 şi unele figuri politice aspiră deja la cea mai înaltă funcţie a ţării având în vedere că, potrivit Constituţiei, preşedintele nu mai poate candida la un nou mandat, notează luni ziarul ABC.
Primul care păşeşte în arenă este Mohammad Bagher Ghalibaf, primarul capitalei şi duşman politic declarat al actualului preşedinte, pe care l-a mai înfruntat la alegerile din 2005. Acest lucru îl va obliga să renunţe la postul său în februarie pentru a îndeplini condiţiile cerute de Consiliul Gardienilor, organul care desemnează în final candidaţii şi care are putere de veto asupra aspiranţilor. Alături de el se vor mai prezenta Ali Larijani, Hadad Adel, preşedintele parlamentului, şi ministrul de externe, Ali Ahbar Salehi. Dar candidatul final va primi avizul atotputernicului Consiliu al Gardienilor.
Ahmadinejad a câştigat preşedinţia după ce a fost şi el primar timp de doi ani al Teheranului şi va abandona puterea după două mandate în care s-a confruntat cu Occidentul pe tema programului nuclear şi unei crize politice grave care a declanşat 'mişcarea verde' şi reprimarea brutală din 2009. Milioane de iranieni au ieşit atunci în stradă denunţând frauda masivă la urne, care a dus la realegerea lui Ahmadinejad, în cele mai mari proteste în trei decenii de istorie ale regimului şi o îngrădire a sectorului reformist, ai cărei lideri au fost consemnaţi la domiciliu.
Cu reformiştii îndepărtaţi din cursa pentru putere, susţinătorii lui Ghalibaf văd în primar un candidat de centru, cu o imagine detaşată de extremiştii religioşi şi militari şi o opinie publică favorabilă după un mandat la primărie marcat de construcţii publice în capitală şi ameliorarea sectorului transporturilor în comun. În 2005, el nu a reuşit să ajungă în turul doi pe care şi l-au disputat până la urmă Ahmadinejad şi Hashemi Rafsanjani şi a trebuit să se mulţumească cu locul patru. Însă de la acea campanie lumea şi-l aminteşte ca pe un bărbat cu aspect modern, cu ochelari de soare şi haină de piele, departe de imaginea tradiţională a turbanelor şi a bărbilor revoluţionare ale celorlalţi candidaţi. La alegătorii urbani s-ar putea ca aspectul să conteze, însă cei din mediul rural vor vota întotdeauna opţiunea ultraconservatoare, mai ales după lansarea politicii de subvenţii a lui Ahmadinejad, sunt însă de părere analiştii politici.
Mai mult decât numele viitorului preşedinte, iranienii sunt preocupaţi de efectul sancţiunilor internaţionale împotriva programului nuclear care fac ravagii în economia ţării. Iranul care era până acum al patrulea producător mondial de petrol este supus unui embargo din partea Uniunii Europene şi SUA care a făcut ca vânzările sale de ţiţei să scadă la cel mai jos nivel, fiind acum depăşit de vecinul Irak. Inflaţia a escaladat, oficial fiind de 21 la sută, iar în mass-media tema centrală, dincolo de criza nucleară sau de ameninţările Israelului, este cea penuriei de alimente şi a preţului la carnea de pui acum subvenţionat. Kilogramul de pui, alimentul de bază al naţiunii, şi-a triplat preţul care a ajuns la 10.000 de tomani (subdiviziunea rialului, circa patru euro).
