Preşedinta sud-coreenă are probleme chiar din prima lună
alte articole
'Luna de miere' a preşedintei sud-coreene Park Geun-hye s-a terminat chiar înainte de a fi început.
La doar o lună de când ocupă funcţia, Park s-a confruntat în mod repetat cu o opoziţie acerbă faţă de propunerile de politici şi opţiunile sale pentru posturile principale din guvern.
Şase persoane numite pentru a deţine diverse funcţii în Cabinet au renunţat deja. Cel mai recent a fost Han Man-soo, care şi-a retras luni nominalizarea pentru funcţia de şef al autorităţii antitrust, pe fondul acuzaţiilor că ar fi ascuns milioane de dolari în străinătate pentru a evita taxele. Alte afirmaţii care au vizat persoanele numite de Park includ speculaţii imobiliare, un scandal sexual, luare de mită şi legături cu un traficant de arme.
"Vreo două probleme ar fi fost acceptabile, dar un total de şase eşecuri în primele luni înseamnă că problema are legătură cu stilul ei", a declarat Lee Cheol-hee, directorul Institutului Dumon de Strategii Politice, un grup de experţi din Seul. "Ea pare să creadă că poate pur si simplu oferi o listă cu persoanele pe care le preferă, fără să se gândească serios la referinţele şi etica acelor oameni şi dacă ei s-ar potrivi cu funcţia pentru care au fost nominalizaţi."
Criticii se plâng de asemenea că ea încă nu a oferit detalii despre cum plănuieşte să se ocupe de problemele urgente, inclusiv o Coree de Nord tot mai agresivă, anxietatea internă gravă cu privire la din ce în ce mai puţine locuri de muncă stabile, datorii imobiliare foarte mari şi un decalaj foarte mare între clasele sociale.
Park şi-a recunoscut luni eşecurile, dar a spus că acestea nu vor face decât să întărească hotărârea administraţiei sale. "Din cauză că lansarea noului guvern a fost amânată cu o lună, trebuie să lucrăm din greu pentru a ne îndeplini viziunea", a afirmat ea.
Casa Albastră nu a răspuns apelurilor care cereau comentarii suplimentare.
Problemele primei femei preşedinte a ţării au de-a face cu peisajul politic şi social puternic divizat din această democraţie relativ tânără şi turbulentă. În plus ea este fiica unui dictator, a cărui moştenire încă divizează sud-coreenii.
Preşedinta de 61 de ani, care a fost aleasă în luna decembrie şi s-a instalat în funcţie la 25 februarie, s-a confruntat mult timp cu afirmaţiile că ar fi un factor de decizie distant şi "imperialist". Geneza acestei critici provine din educaţia ei.
Ea este cel mai mare copil al fostului preşedinte Park Chung-hee, care a condus Coreea de Sud timp de 18 ani în anii '60 şi '70 şi care a fost criticat pentru încălcarea drepturilor omului şi în acelaşi timp lăudat drept un lider puternic. Ea a crescut la Casa Albastră şi a servit ca prima doamnă a tatălui ei în ultimii cinci ani ai regimului lui, după ce mama ei a fost ucisă în 1974 de un asasin despre care s-a spus că ar fi fost trimis de Coreea de Nord.
"Când a condus tatăl ei, nimeni nu contesta alegerile preşedintelui", a spus Lee. "Dar lucrurile s-au schimbat de atunci. ... E ca şi cum Park ar conduce o maşină cu un sistem de navigare ce are doar hărţi vechi de câteva decenii."
Chiar propriul partid a lui Park, Saenuri, a fost critic la adresa ei. Un purtător de cuvânt a solicitat o analiză mai detaliată a nominalizaţilor şi a afirmat că cine a verificat acei candidaţi ar trebui tras la răspundere.
Park a petrecut o mare parte din prima lună de când a preluat mandatul negociind cu parlamentarii din opoziţie în legătură cu un plan ambiţios de reorganizare a guvernului, care îşi propune să se concentreze asupra ştiinţei şi creşterii economice. S-a ajuns la un acord abia săptămâna trecută, la peste 50 de zile de când partidul lui Park a emis propunerea.
Echipa ei economică s-a întâlnit pentru prima dată luni la instalarea ei în funcţie, iar criticii au spus că în următoarele zile şi săptămâni nu vom asista la nimic altceva decât la promisiuni de obiective politice majore şi planuri specifice. Politicile sale economice includ termeni la modă ca "democratizare economică" şi "economie creativă."
"Acestea sloganuri sunt mai mult retorice decât reale şi puţini par să ştie exact ce înseamnă acestea, să nu mai vorbim de cum să le realizeze", a declarat Korea Times într-un editorial de miercuri.
Park a realizat unele progrese, inclusiv un anunţ din această săptămână privind iniţierea unui fond de 1,35 miliarde de dolari pentru a oferi ajutor pentru mai mult de o jumătate de milion de oameni care se află în imposibilitatea de a-şi rambursa împrumuturile. Cu toate acestea, fondul este mai mic de o zecime din dimensiunea pe care ea a promis-o în timpul campaniei sale electorale.
În ciuda ameninţărilor nord-coreene care au urmat noilor sancţiuni ONU impuse Phenianului din cauza recentului test nuclear, Park şi-a menţinut promisiunea de a crea încredere şi de a reînnoi dialogul după cinci ani de tensiune şi animozitate sub predecesorul său intransigent. Ea a aprobat săptămâna trecută un transfer de medicamente anti-tuberculoză pentru Coreea de Nord.
Lucrurile, însă, se pot agrava dacă blocajul politic şi certurile continuă.
Park se confruntă cu o opoziţie ce deţine o putere de veto consolidată şi cu posibilitatea unei rezistenţe organizate la iniţiativele sale de politică externă din partea unor grupuri liberale proeminente, a scris Park Inh-hwi, profesor la Universitatea Ewha Womans din Coreea de Sud, pe site-ul Consiliului pentru Relaţii Externe".
Unii observă şi o creştere a cinismului la adresa lui Park în rândul tinerilor sud-coreeni, mulţi dintre ei votând pentru adversarul ei liberal.
"Dacă se va ivi o chestiune politică ce va atrage apatia opoziţiei, există o posibilitate reală ca demonstraţii stradale similare cu cele ce au avut loc în primele zile ale administraţiei lui Lee Myung-bak să împiedice şi mai mult capacitatea lui Park de a-şi atinge obiectivele", a declarat Scott Snyder, un analist de la Consiliul pentru Relaţii Externe, într-un blog postat miercuri.
Lee, predecesorul conservator al lui Park, a văzut zeci de mii de oameni ieşind în stradă în 2008 pentru a protesta împotriva a ceea ce adversarii au numit o hotărâre pripită a guvernului de a permite reluarea importurilor de carne de vită din SUA.