Povestiri istorice: Sun Yang găseşte "calul celor o mie de mile"

Despre Sun Yang, care a trăit în China, în timpul perioadei Primăverii şi Toamnei (770-476 î.Hr.), s-a spus că poseda o uimitoare abilitate de a recunoaşte caii cu aptitudini deosebite. Întrucât Sun Yang era atât de bun la identificarea cailor ieşiţi din comun, oamenii îl cinsteau supranumindu-l Bo Le, numele dat zeităţii stăpânitoare a cailor.

Se spune că pe vremuri, regele statului Chu i-a dat lui Sun Yang sarcina de a găsi un cal înzestrat cu „puterea de a alerga o mie de mile pe zi.” Sun Yang i-a spus regelui că asemenea „cai de o mie de mile” sunt exemplare rare şi, prin urmare, greu de găsit. Pentru a afla un astfel de cal, ar trebui, aşadar, să cheltuiască o grămadă de timp călătorind prin întreg ţinutul. Cunoscându-i reputaţia lui Sun Yang, regele i-a acordat această permisiune.

Sun Yang călători prin mai multe regiuni, inclusiv prin Yan şi Zhao, care sunt faimoase pentru crescătoriile de cai. Căutând cu băgare de seamă, trecu printr-o sumedenie de greutăţi, însă nu putu afla calul potrivit.

Într-o bună zi, pe când călătorea prin statul Qi, Sun Yang văzu un cal ce se chinuia să urce un deal, trăgând după sine o căruţă plină cu sare. Mârţoaga horcăia şi gâfâia la fiecare pas.

Când calul îl zări pe Sun Yang, necheză zgomotos dintr-o dată, ridicându-şi capul şi deschizând ochii larg. Era ca şi cum calul dorea să îi spună ceva lui Sun Yang. Cu acest zgomot, Sun Yang îşi dădu seama pe loc că găsise acel cal înzestrat şi rar întâlnit, pe care îl căutase.

„Niciun alt cal nu poate galopa mai iute decât acesta pe câmpul de luptă. Însă, la trasul căruţei este mai rău decât un cal obişnuit. Vinde-mi-l,” i-a cerut Sun Yang călăreţului.

Căruţaşul îl crezu pe Sun Yang nesăbuit. În mintea celui dintâi, acel cal scheletic era, pur si simplu mediocru şi nici măcar suficient de puternic pentru a trage o căruţă. În afară de asta, mânca mult prea mult. Căruţaşul, prin urmare, fu de acord să-i vândă calul lui Sun Yang.

Sun Yang se întoarse imediat cu calul în statul Chu. Când ajunseră, în sfârşit, la palat, Sun Yang mângâie grumazul calului, şoptindu-i: „Ţi-am găsit un nou stăpân.”

Ca şi cum ar fi înţeles ceea ce tocmai îi spusese Sun Yang, calul îşi ridică una dintre copitele din faţă, lovind pământul cu putere, îşi întinse gâtul şi scoase un lung nechezat. Zgomotul avea puterea unui gong care străpunge cerurile.

Regele statului Chu, auzind acest zgomot neobişnuit, ieşi din palat, îndreptându-se spre locul unde îl aştepta Sun Yang. Acesta din urmă arătă cu mândrie spre cal, spunându-i: „Regele meu, ţi-am adus ’calul celor o mie de mile,’ vă rog, priviţi-l”.

Când regele statului Chu văzu cât de slăbănog şi istovit părea calul, socoti că Sun Yang şi-a bătut joc de el. „Am crezut că ştii să alegi un cal şi, de aceea, te-am rugat să îmi aduci unul înzestrat. Dar, priveşte-l pe ăsta! Ce fel de cal mi-ai adus? De-abia poate să meargă, nici vorbă să alerge în galop pe câmpul de luptă!” exclamă regele.

„Acesta este într-adevăr „calul celor o mie de mile.” Numai că a fost malnutrit şi folosit la trasul căruţei, aşa că arată puţin sfrijit. Dacă îl hrănim corespunzător, îşi va reveni în jumătate de lună,” îi spuse Sun Yang regelui.

Pe jumătate şovăielnic, regele ordonă grăjdarilor să hrănească şi să îngrijească bine calul. În scurt timp calul deveni puternic şi plin de vigoare.