Portret de (fost?) cetăţean. "Când îţi vezi de interesul propriu, trăieşti într-o bulă, iar în afara bulei se întâmplă multe nereguli"

Natalia Ginghina are 31 de ani, dublă cetăţenie - română şi suedeză - un job în Suedia şi o viaţă care putea fi lină şi fără mari zbateri, ca a (aproape) oricărui om care a reuşit să aibă o slujbă decentă într-o ţară prosperă. Totuşi, în acest an, s-a întors acasă, în Râmnicu Vâlcea, dornică să dea ceva ţării ei. Aşadar, în iarnă a venit la Bucureşti, la protestele anti OUG 13 iar în primăvară, impresionată de concedierea a doi lideri sindicali de la o fabrică din zona ei CIECH Soda Govora a făcut greva foamei alături de ei. Acum, în vară, a organizat un "marş în tăcere împotriva abuzului, în sprijinul drepturilor angajaţilor din România în general şi al angajaţilor CIECH."

De ce a făcut toate acestea, în loc să îşi vadă de viaţa ei? Simplu. Crede că fiecare om are nevoie de încredere în comunitatea în care trăieşte şi mai crede că nu poţi merge înainte dacă te izolezi în bula ta.

"Modul ăsta de gândire mi se pare specific României actuale: vezi-ţi interesul propriu şi atât. Ori cu aşa ceva, nu ai cum să dai înainte, tu ca om. Părerea mea... în momentul în care îţi vezi de interesul propriu, trăieşti într-o bulă, iar în afara bulei se întâmplă multe nereguli. Şi indiferent cât de frumoasă şi bună este bula ta, oricum îţi asumi un risc ca în momentul în care păşeşti pe stradă să şi păţeşti ceva", a explicat Natalia pentru Epoch Times.

Desigur, Natalia ştie că, pentru România, modul său de gândire nu este considerat a fi tocmai uzual: "În ultima perioadă mi s-a spus că sunt defectă, că sunt greşită!", spune tânăra.

Interesant este că la marşul organizat de ea, oamenii pentru ale căror drepturi a luptat nu au ieşit. Poate din frica de a nu îşi pierde job-ul sau.., altceva. Cu toate acestea, înainte de marş, oamenii veneau la Natalia, îi strângeau mâna, o felicitau şi o încurajau....

"Mă surprinde extraordinar de mult, pe de altă parte nu mă surprinde, în momentul în care am făcut-o ştiam că e o problemă (...) am întâmpinat foarte multe probleme, pe parcurs mi-am dat seama că sunt nereguli şi că lumea e cu masca pe gură (...) relaţii, foarte multe relaţii, foarte multe de pierdut şi atunci oamenii mă susţin să fac ce am de făcut, dar să fac eu", a declarat Natalia.

Întrebată dacă ar lua-o de la capăt, Natalia spune că da. Dar probabil că ar face-o diferit, pentru a ajunge mai bine la sufletele oamenilor.

Nu îi pare rău nici că a făcut greva foamei, nici de marş, chiar dacă oamenii pentru ale căror drepturi a luptat nu au ieşit să o însoţească: "Poate ceva s-a trezit în mintea oamenilor, asta nu pot să văd eu acum", susţine Natalia.

Se vede însă că cele întâmplate au marcat-o cumva. Face eforturi să zâmbească dar zâmbeşte trist. Şi, după luni de zbateri în România, Natalia, care venise acasă pentru a rămâne - şi-a cumpărat un apartament, l-a renovat etc. - s-a urcat, vineri dimineaţă, în avion, către Suedia, unde va respira aerul normalităţii, un aer mai puţin îmbâcsit de corupţia autorităţilor şi de lehamitea celor ce se lasă jefuiţi.

- Te mai întorci din Suedia?

Natalia surâde: "Nu ştiu dacă România îşi vrea într-adevăr copiii înapoi şi să mă forţez cumva în România, nu ştiu dacă vreau încă să-mi asum!"

Contactaţi de Epoch Times - atât telefonic cât şi via email şi prin formularul de contact de pe pagina companiei - reprezentanţii CIECH nu au trimis niciun comentariu sau poziţie faţă de organizarea marşului tăcerii şi faţă de motivele care au dus la organizarea acestuia.

Mai multe informaţii despre marşul organizat de Natalia Ginghina, puteţi accesa aici