Populaţia spaniolă nu va accepta o lovitură de stat financiară
Încercarea protestatarilor spanioli de a încercui Congresul Deputaţilor din Madrid a fost comparată de secretarul general al Partidului Popular (PP, de guvernământ) cu o tentativă de lovitură de stat, potrivit ediţiei de marţi a cotidianului britanic The Guardian.
Democraţia spaniolă ar putea fi într-adevăr în pericol, dar pericolul nu vine din stradă. Potrivit Financial Times, UE a purtat negocieri secrete cu ministrul economiei Luis de Guindos pentru ca Spania să impună în continuare măsuri de austeritate înaintea solicitării unui ajutor financiar.
În realitate, Spania este în pragul insolvenţei şi sub presiune uriaşă pentru a accepta un pachet de măsuri pentru salvarea economiei. În schimb, ţara va trebui să renunţe la suveranitatea sa financiară în favoarea FMI, al Comisiei Europene şi a Băncii Centrale Europene.
Deşi discuţia despre o lovitură de stat financiară pare nerealistă, cotidianul britanic face trimitere la o declaraţie dintr-un raport recent al băncii Goldman Sachs: 'Cu cât administraţia spaniolă este mai dispusă să se plieze intereselor politice interne ... cu atât condiţiile impuse vor fi mai explicite'.
Suprarealismul situaţiei este accentuat şi de încercările eroice ale premierului spaniol Mariano Rajoy de a nega necesitatea unui ajutor financiar. De altfel, Rajoy începe să semene tot mai mult cu ministrul irakian al informaţiilor din epoca lui Saddam Hussein care continua să insiste că americanii fug şi se sinucid cu sutele la porţile oraşului, în timp ce Bagdadul capitula. Strategia negării adoptată de Rajoy are sens. În iunie, premierul spaniol Mariano Rajoy a insistat că nu este nevoie ca băncile spaniole să fie salvate, cu două săptămâni înainte de a se întâmpla exact acest lucru. Această încercare paternalistă, anacronică de a convinge populaţia că lucrurile stau altfel decât o arată de fapt realitatea pare să indice că, aşa cum au observat mulţi comentatori locali, administraţia spaniolă acţionează 'ca şi cum n-ar şti că acum există internetul'.
Menţinerea iluziei suveranităţii este importantă, deoarece Rajoy nu doreşte să rămână în istorie ca artizanul umilirii Spaniei, notează publicaţia citată. Există o fotografie celebră din 1998 a preşedintelui indonezian Suharto, înfăţişat cu mâinile încrucişate, zâmbind stingher, la scurt timp după ce semnase cu FMI un acord de cedare a controlului economic al ţării. Rajoy este disperat să evite o astfel de scenă, mult prea conştient de faptul că guvernele din Grecia, Portugalia şi Irlanda au căzut după ce au fost forţate să solicite planuri de salvare ce au impus măsuri de austeritate populaţiei din ţările respective.
Totodată, PP doreşte să evite să ceară un pachet de măsuri de salvare înaintea alegerilor cruciale din Galicia şi din Ţara Bascilor, de la 21 octombrie. Dar dacă Rajoy întârzie în solicitarea unui plan de salvare, ar putea avea aceeaşi soartă ca fostul premier italian Silvio Berlusconi, îndepărtat de la putere anul trecut şi înlocuit de un fost tehnocrat de la Goldman Sachs. Principala problemă pentru Rajoy este că noi numim 'democraţie' ceea ce Goldman Sachs numeşte 'plierea pe interese politice interne'.
Guvernul are dreptate să se teamă de reacţia populaţiei spaniole la această nouă rundă de măsuri de austeritate impuse de pieţele financiare. Spania se confruntă cu o rată a şomajului de 26%, circa 22% dintre familiile spaniole trăiesc sub pragul de sărăcie, iar pentru 30% salariul nu este suficient.
