Populaţia Pământului a depăşit capacitatea planetei de a o susţine, sugerează un studiu

Populaţia umană a devenit deja prea mare şi prea consumatoare pentru ca Pământul să o poată susţine în mod sustenabil la nivelurile actuale de consum, avertizează un nou studiu.

Pe baza a peste două secole de date demografice, o echipă condusă de Corey Bradshaw de la Universitatea Flinders din Australia a constatat că omenirea trăieşte mult dincolo de limitele pe care planeta le poate susţine pe termen lung.

Ecologii descriu capacitatea unui mediu de a susţine populaţia unei specii drept „capacitate de suport” (carrying capacity). Este o estimare a numărului de indivizi dintr-o specie care pot supravieţui pe termen lung, pe baza resurselor disponibile şi a ritmului în care aceste resurse se regenerează, explică science alert.

Specia noastră, Homo sapiens, este deosebit de eficientă în a împinge limitele acestei capacităţi de suport, datorită înclinaţiei de a găsi soluţii tehnologice care depăşesc limitările naturale ale regenerării resurselor – în special prin exploatarea combustibililor fosili.

Interesant este că termenul „capacitate de suport” îşi are originea în industria maritimă de la sfârşitul anilor 1800, când navele cu aburi pe cărbune înlocuiau navele cu vele. A fost folosit pentru prima dată pentru a calcula cantitatea de marfă pe care o putea transporta o navă fără a deplasa combustibilul şi apa esenţiale necesare funcţionării sale sau echipajul necesar operării.

Această tranziţie către combustibili fosili în transport şi alte industrii a permis în mod fundamental creşterea rapidă a populaţiei în secolul XX – lucru care devine evident în contextul actual, în care războiul SUA–Iran perturbă aprovizionarea globală cu combustibil şi populaţiile care depind de aceasta. Populaţia actuală a Pământului este de aproximativ 8,3 miliarde.

„Economiile de astăzi, bazate pe creştere neîntreruptă, aparent nu recunosc constrângerile regenerative ale expansiunii populaţiei, deoarece combustibilii fosili compensează artificial diferenţa”, scriu cercetătorii.

Bradshaw şi echipa au creat o estimare bazată pe dovezi a capacităţii de suport umane, folosind modele de creştere ecologică pentru a urmări schimbările în mărimea populaţiei şi ratele de creştere de-a lungul ultimelor două secole, la nivel global şi regional.

Ei fac distincţia între capacitatea maximă de suport – limita teoretică absolută, indiferent de foamete, boli şi războaie – şi capacitatea optimă de suport, în care populaţia este sustenabilă şi asigură un nivel minim de trai.

„Pământul nu poate ţine pasul cu modul în care folosim resursele. Nu poate susţine nici măcar cererea de astăzi fără schimbări majore, rezultatele noastre arătând că împingem planeta mai mult decât poate suporta”, spune Bradshaw.

Înainte de anii 1950, au descoperit cercetătorii, populaţia umană creştea într-un ritm tot mai accelerat, însă la începutul anilor 1960 ritmul de creştere a început să încetinească, deşi populaţia a continuat să crească.

„Această schimbare a marcat începutul a ceea ce numim o ‘fază demografică negativă’. Înseamnă că adăugarea de oameni nu mai duce la o creştere mai rapidă. Când am analizat această fază, am constatat că populaţia globală este probabil să atingă un vârf undeva între 11,7 şi 12,4 miliarde de oameni spre sfârşitul anilor 2060 sau în anii 2070, dacă tendinţele actuale continuă”, spune Bradshaw.

Aproximativ 12 miliarde reprezintă capacitatea maximă absolută estimată, dar este departe de nivelul optim la nivelurile actuale de consum de resurse, pe care Bradshaw şi echipa îl estimează la 2,5 miliarde.

Acesta este primul studiu care investighează relaţia dintre rata pe cap de locuitor de schimbare a populaţiei şi mărimea medie pe termen lung a populaţiei.

Rezultatele arată că societatea umană a trecut de la o tendinţă în care mai mulţi oameni însemnau o creştere mai rapidă a populaţiei, la una în care curba a început să se aplatizeze: adică, la populaţii mai mari, rata de creştere a scăzut.

Dar chiar şi cu aceste ritmuri mai lente de creştere, populaţia globală este deja mult peste capacitatea de suport sustenabilă indicată de modelele echipei lui Bradshaw.

Diferenţa dintre cifra optimă de 2,5 miliarde şi populaţia actuală de 8,3 miliarde ar putea explica problemele de supraconsum cu care se confruntă omenirea.

De exemplu, în ianuarie anul acesta, ONU a anunţat că lumea se află într-o stare de „faliment al apei”. Populaţiile de animale sunt în declin din cauza incapacităţii de a concura cu oamenii pentru resurse sau de a ţine pasul cu consumul uman.

Iar dependenţa de combustibili fosili pentru a creşte temporar capacitatea de suport a Pământului – de exemplu, pentru a produce îngrăşămintele care hrănesc culturile şi pentru a susţine viaţa economică – nu dă rezultate bune nici pentru noi. Combustibilii fosili contribuie, de asemenea, la schimbările climatice provocate de om, care perturbă ecosistemele şi resursele naturale la nivel global.

Studiul sugerează în mod notabil că variaţiile temperaturii globale, amprenta ecologică şi emisiile totale sunt explicate mai bine de creşterea populaţiei decât de creşterea consumului pe cap de locuitor.

„Sistemele de susţinere ale planetei sunt deja sub presiune, iar fără schimbări rapide în modul în care folosim energia, terenurile şi hrana, miliarde de oameni se vor confrunta cu instabilitate crescândă. Studiul nostru arată că aceste limite nu sunt teoretice, ci se desfăşoară chiar acum”, spune Bradshaw.

Totuşi, deşi studiul prezintă un tablou destul de sumbru al vieţii umane pe Pământ, cercetătorii spun că nu este încă prea târziu.

„Pământul nu poate susţine populaţia umană viitoare, sau chiar nici pe cea de azi, fără o transformare majoră a practicilor socio-culturale privind utilizarea terenurilor, apei, energiei, biodiversităţii şi altor resurse”, scriu autorii studiului.

„Populaţiile mai mici, cu un consum mai redus, creează rezultate mai bune atât pentru oameni, cât şi pentru planetă. Fereastra de acţiune se restrânge, dar schimbarea semnificativă este încă posibilă dacă naţiunile colaborează”, spune Bradshaw.

Ca în cazul oricărei modelări la scară globală, există limitări. Există prea multe variabile în desfăşurare pe Pământ pentru ca oamenii de ştiinţă să poată include tot ceea ce influenţează dimensiunea populaţiilor şi rata de schimbare, astfel încât aceste cifre trebuie considerate estimări valide doar în limitele datelor folosite.

Capacitatea de suport are şi implicaţii etice problematice: nu toţi oamenii de pe Pământ au aceleaşi oportunităţi şi nici nu consumă aceleaşi resurse, iar discuţiile despre măsuri de control al populaţiei sunt adesea marcate de rasism şi discriminare pe criterii de dizabilitate.

„Tragedia este că efortul uman a scurtcircuitat buclele de feedback corective inevitabile pe care capacitatea de suport le impune, fără a le înlocui cu mecanisme corective umane şi ecologice”, concluzionează autorii.

Cercetarea a fost publicată în revista Environmental Research Letters.