Polonia şi Irlanda, două modele de absorbţie a fondurilor europene pentru România

Cu o incapacitate cronică de a-şi mări rata de absorbţie a fondurilor europene, cu programe operaţionale presuspendate şi multe alte lipsuri, România priveşte la ţări care au înregistrat succese în acest domeniu precum Polonia sau Irlanda. Dacă în Polonia secretul ratei mari de absorbţie a fost descentralizarea, în Irlanda filosofia gestionării banilor europeni a fost exact contrară, de concentrare la Ministerul Finanţelor. Rămâne de văzut ce model va alege România.

În deschiderea dezbaterii ”Modele de creştere şi competitivitate în UE”, organizate ieri de Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti, ambasadorul Poloniei Marek Szczygiel a explicat cum a devenit ţara sa povestea de succes economic din estul Europei. În 2012, Polonia a atins nivelul de 65% din media UE ca PIB per capita (de la 43% în 2004).

Polonia a ajuns să fie un exportator de capital şi a fost una dintre singurele ţări din UE a cărei economie a scăpat neatinsă de criză şi de recesiune. Dacă media de creştere economică a UE a fost de -0,3% din PIB în 2012, Polonia a înregistrat o creştere de 2,0% din PIB. ”O explicaţie este ca economia ţării se bazează puternic pe IMM-uri, care sunt mai puţin afectate de ce se întâmplă pe pieţele externe. Polonia are şi o piaţă internă mare cu o cerere puternică de la cei 38 de milioane de consumatori, ceea ce-i face pe producătorii polonezi mai puţin dependenţi de exporturi”, spune Szczygiel.

În 2012, Polonia a înregistrat cel mai mare volum de exporturi din istorie (147 de miliarde de euro, din care 75% către UE, a mai spus ambasadorul. În plus, Varşovia este de departe cel mai mare beneficiar al fondurilor UE, primind peste 19% din fondurile alocate pentru politica de coeziune în anii 2007-2013. Polonia este şi un exemplu calitativ de absorbţie a fondurilor comunitare. ”Au fost construiţi sau sunt în lucru 3.000 de kilometri de drumuri şi au fost create 270.000 de noi locuri de muncă, cel mai mare număr din UE. În plus, 23.000 de antreprenori polonezi au folosit fonduri europene”, afirmă Szczygiel.

Secretul a fost gestionarea banilor europeni în mare parte la nivel regional şi local. Au existat în acest sens 16 programe sectoriale, câte unul pentru fiecare voievodat. Ambasadorul Poloniei a arătat că ”programele operaţionale gestionate descentralizat au absorbţie cu 5% mai mare decât cele gestionate de Ministerul Dezvoltării Regionale”. Pentru a realiza această performanţă, Polonia a pregătit însă din timp autorităţile locale pentru ca să-şi poată asuma eficient aceste sarcini. El a recunoscut că există discrepanţe între regiuni în ceea ce priveşte resursele proprii cu care acestea participă la cofinanţare, dar a subliniat că autorităţile poloneze au procedat în sensul ajutării regiunilor mai puţin dezvoltate, care au carenţe de infrastructură şi se confrunta cu depopularea. În plus, Polonia are programe transfrontaliere eficiente, finanţate prin Politica Europeană de Vecinătate, cu Ucraina, Cehia şi Rusia (Kaliningrad).

Cazul Irlandei

La rândul său, ambasadorul Irlandei, Olivier Grogan, a afirmat că şi ţara sa a beneficiat considerabil de politica de coeziune. Până în 2007, Irlanda a reuşit să absoarbă 17 miliarde de euro cu titlul de fonduri europene. PIB-ul pe termen lung a înregistrat o creştere permanentă de 2% în deceniul de după 1989.

Irlanda a investit fondurile europene în programe de întărire a competitivităţii sale economice, punând accent pe infrastructură, capital uman şi pe sectorul productiv. Dezvoltarea resurselor umane a fost o prioritate pentru care au fost alocate 35% din fondurile structurale. În plus, s-a pus accent pe dezvoltarea tehnologică, pe clustere şi cercetare.

Varşovia este de departe cel mai mare beneficiar al fondurilor UE, primind peste 19% din fondurile alocate pentru politica de coeziune în anii 2007-2013. Polonia este şi un exemplu calitativ de absorbţie a fondurilor comunitare. ”Au fost construiţi sau sunt în lucru 3.000 de kilometri de drumuri şi au fost create 270.000 de noi locuri de muncă, cel mai mare număr din UE. În plus, 23.000 de antreprenori polonezi au folosit fonduri europene”, afirmă ambasadorul Poloniei la Bucureşti, Marek Szczygi

Spre deosebire de modelul polonez, Irlanda a adoptat o abordare centralizată pentru gestionarea fondurilor europene în care Ministerul de Finanţe a jucat rolul principal. Această concentrare de competenţe şi faptul că acest minister alocă resursele bugetare ale statului necesare pentru acoperirea cheltuielilor guvernamentale a asigurat o coerenţă între fondurile europene şi priorităţile naţionale ale ţării, susţine Grogan.

Ministerul Finanţelor a trasat reglementări riguroase pentru autorităţile de management a programelor europene. În plus, a existat o continuitate de cunoaştere şi expertiză în sensul că n-au fost făcute mari schimbări de personal odată cu venirea unui nou ministru sau guvern. În concluzie, Grogan a apreciat că schimbările aduse de absorbţia fondurilor europene au ajutat Irlanda să treacă prin criza financiară, să rămână competitivă şi cu o infrastructură viabilă şi o forţă de muncă calificată.

România, repetentă la absorbţie

România în schimb are în continuare cea mai mică rată de absorbţie a fondurilor europene. Gabriel Onaca, secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene, prezent şi el la conferinţă, a declarat că ”modelul de creştere al României trebuie ajustat datorită contextului. Între 2001-2008 România a înregistrat o creştere de 6,3% din PIB, susţinută de o creştere internă bazată pe consum şi investiţii. România avea în 2008 un deficit mare de cont curent care astăzi s-a ajustat, iar acum ţara noastră are cea mai mică datorie externă din UE”. În prezent, Ministerul Fondurilor Europene încearcă să simplifice şi să flexibilizeze procedurile pentru a reduce riscul de dezangajare. ”România are o productivitate scăzută, echipamente învechite, un acces dificil la finanţare pentru IMM-uri, probleme cu infrastructura, cercetarea şi cu nepotrivirea dintre calificările şi cerinţele pieţei de muncă”, a mai spus Onaca. Deocamdată programul operaţional de creşterea competitivităţii este în presuspendare, dar Ministerul speră ca acesta va fi deblocat în luna iunie. Mai mult, obiectivul stabilit de guvernul Ponta este o rată de absorbţie de 50% până la sfârşitul acestui an şi de 80% până în 2015.

La rândul său, fostul comisar european Leonard Orban a afirmat că ”principalul instrument cu care putem creşte competitivitatea economiei româneşti sunt fondurile europene. Trebuie să încercăm să absorbim cât mai bine şi calitativ, nu doar cantitativ fondurile comunitare” şi a susţinut că România trebuie să înveţe din greşelile făcute în actuala perioadă de programare. ”Politica de coeziune s-a schimbat. A intervenit masiv conceptul de better spending, de calitate a absorbţiei. Există acum inclusiv condiţionalităţi suplimentare pe care dacă nu le îndeplinim, riscăm să avem fonduri suspendate sau pierdute”. În opinia sa este nevoie de opt programe pentru opt regiuni, ”dar acestora nu trebuie să li se dea competenţe imediat ca să nu ne trezim că nu pot îndeplini nici cerinţe minimale”.

Concluzia dezbaterii a tras-o însă Dragoş Pâslaru, director al firmei de consultanţă GEA Strategy&Consulting. În opinia acestuia, marea problemă a României, dincolo sau înainte de competitivitate, absorbţie etc. este că ”fibra socială şi societală este destrămată. Nu suntem o comunitate. Nu avem un proiect comun şi acesta este cel mai important lucru de remediat pe termen mediu”. Potrivit lui Pâslaru, România nu are o abordare integrată, o viziune strategică, un mod de coordonare al acţiunilor. Consultantul consideră că ar trebui încurajat capitalul autohton, care reprezintă doar o treime din total. În plus, toată clasa politică ar trebui să-şi asume un proiect naţional. ”Ţinta ar trebui să fie o societate axată pe antreprenoriat şi inovare. Ar trebui crescut stocul de întreprinderi active cu 50% în perioada 2014-2020, adică 250.000 întreprinderi (am ajunge de la 22 la 35 firme/1000 locuitori faţă de media UE 42 firme/1000 locuitori) şi să avem o condiţionare calitativă ca 235.000 întreprinderi să fie în alte domenii decât comerţ (pentru a ajunge de la 42% la 30% media UE). Mai mult, am putea înfiinţa 1000 de noi filiale de firme private româneşti pe pieţe terţe UE”, a concluzionat Pâslaru.