Poetul Grigore Vieru va trăi veşnic prin opera lui de neegalat

S-au scurs deja şase ani de la trecerea în nefiinţă a poetului moldovean Grigore Vieru, pe 18 ianuarie, după tragicul accident care accident rutier care i-a luat viaţa poetului.

Imediat după accident, Grigore Vieru a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău, unde, din cauza stării critice în care se afla şi a multiplelor traumatisme, s-a stins din viaţă. Potrivit UNIMEDIA, în momentul accidentului, autoturismul era condus de Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, care a reuşit să supravieţuiască.

Accidentul s-a petrecut în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, în timp ce se întorceau din oraşul Cahul de la un simpozion închinat lui Mihai Eminescu.

Marele poet a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”, fiind şi deţinătorul „Diplomei de Onoare Andersen” pentru merite în literatura pentru copii, iar la 11 februarie 2010, pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ştefan cel Mare din Chişinău a fost aşezat bustul său.

El a fost mereu o fire sensibilă care a optat pentru libertate, aflîndu-se printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Ne putem da seama de asta citindu-i operele, printre care: Răsai, Eminescu, Două lacrimi gemene (Chişinău şi Bucureşti).

Membrii şi conducerea Partidului Liberal, prietenii şi familia au depus flori la mormântului poetului, din Cimitirul de pe strada Armenească din Chişinău.

Să nu uităm şi de faptul că Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta, Judeţul Hotin, România Mare, într-o familie de plugari români.

Şi aş vrea să închei cu câteva versuri din poezia „Două lacrimi gemene”, versuri care, după părerea mea, nu-şi vor pierde niciodată actualitatea.

Bucureşti, oraş frumos,

Merge-aş la tine pe jos,

Să te văd şi să te-ascult,

Cât n-ar fi să merg de mult.

Chişinău, oraş de flori,

Te sărut pe trei culori,

Îţi sărut şi inima –

Care este ca şi-a mea.

Două lacrimi gemene,

Chişinău şi Bucureşti,

Bucurii asemene,

Pe dragi plaiuri româneşti.