Plecarea unui grup de disidenţi de la comunişti, în atenţia presei de peste Prut
După plecarea grupului condus de Igor Dodon, cu adevărat mai puternic a devenit tot Partidul Comuniştilor (PCRM), nu Alianţa pentru Integrare Europeană, constată Constantin Tănase de la Timpul.
Alianţa s-a făcut şi mai vulnerabilă fiindcă, îmbătându-se cu iluzia 'morţii PCRM' şi cu iluzia că ar avea acum mai multe variante de alegere a şefului statului, ea va cădea în una dintre capcanele pe care liderii ei şi le pun în mod 'colegial' unul altuia. Odată cu plecarea din PCRM a lui Dodon, pericolul alegerilor anticipate nu a dispărut, iar în ipoteza că anticipatele vor avea loc, favoritul lor va fi PCRM.
Funcţia de vicepreşedinte pentru Igor Dodon ar fi una rezonabilă, scrie istoricul Igor Caşu în Adevărul. Pentru o grupare ai cărei oameni sunt percepuţi drept ai Moscovei, dar votul căreia ar ajuta la alegerea preşedintelui Republicii Moldova, ar fi suficient. Ar fi astfel cooptaţi de puterea actuală, dar nu ar răspunde direct de eventuale eşecuri ale acesteia, consideră autorul.
Spargerea monolitului comunist e un fapt pozitiv în sine, creând posibilitatea apariţiei a încă unui partid de stânga ce ar lupta pentru electoratul prorus, scrie Nicolae Negru în Jurnal de Chişinău. Potrivit acestuia, noua formaţiune va fi un PCRM cu o faţă mai modernă, mai atractivă pentru tineri. 'Dodon este un 'balaur' cu trei capete: procomunist, prorus (moldovenist) şi antieuropean', consideră Nicolae Negru.
'Dodon nu va vota pentru Lupu', titrează ziarul de limbă rusă Panorama. Publicaţia scrie că deşi vestea plecării grupului celor trei din PCRM a provocat senzaţie, se pare că această situaţie nu va facilita alegerea preşedintelui.
Premierul Vlad Filat nu a reuşit să ajungă la un acord cu Gazprom în privinţa noului contract de livrare a gazelor naturale. Deocamdată nu se cunoaşte dacă gazul va fi mai ieftin, dar partea rusă solicită accesul pentru investiţii în ramuri strategice ale economiei moldoveneşti, scrie Moldovaskie Vedomosti.
