PIB-ul Chinei creşte dar calitatea vieţii rămâne la un nivel scăzut
În ciuda proporţiilor şi ratei de creştere a PIB-ului Republicii Populare Chineze (RPC), efectele creşterii lui nu sunt resimţite de populaţie, a cărei indice de calitate a vieţii se situează la un nivel scazut. La suprafaţă, economia ţării este în creştere, dar în realitate are un efect extrem de modest asupra bunăstării şi confortului cetăţenilor chinezi.
Pe 16 aprilie, Biroul de stat de Statistică al RPC a raportat că, în primul trimestru al anului 2014, creşterea PIB-ului a fost de 7,4%. Cifrele anunţate de autorităţi s-au dovedit uşor deasupra previziunilor analiştilor economici (7,3%), considerabil mai reduse comparativ cele înregistrate în trimestrul patru al anului trecut (7,7%) şi cele mai mici din ultimii doi ani.
Potrivit Reuters, reprezentantul chinez al Biroului de Statistică, Sheng Layyun, a explicat încetinirea creşterii PIB-ului chinez prin faptul că Beijingul îşi modifică modelul de dezvoltare economică.
În plus, autorităţile chineze au raportat că la bază stau măsuri pe care conducerea Chinei le ia pentru a menţine ritmul de creştere a PIB-ului în limitele plafonului de 7,5% şi pentru a preveni agravarea problemelor legate de supraproducţie şi majorarea datoriilor administraţiilor locale. Printre aceste acţiuni se numără o reducere neesenţială a impozitelor pentru IMM-uri şi creşterea investiţiilor în construcţia căilor ferate.
Pe 15 aprilie, mass-media oficială chineză a publicat un interviu cu şeful adjunct al Centrului de Cercetare pe lângă Consiliului de Stat al RPC, Han Vensyu. Oficialul chinez a remarcat că "PIB-ul Chinei are o calitate relativ scăzută", iar "efectul de creştere a beneficiilor (unui astfel de PIB - n.r.) este oarecum modest".
Han a mai specificat că dezvoltarea economică a unui stat cuprinde două segmente de bază – consumul şi economiile. Primul factor include PIB-ul, iar al doilea - avuţia naţională. La scara unei familii cei doi factori se recflectă în venitul fiecărui membru şi respectiv proprietatea familiei. Potrivit lui Han, economiile au o importanţă crucială.
În acelaşi context, oficialul chinez a prezentat modul în care este calculat PIB-ul Chinei: "spre exemplu, s-a construit un pod mare – acesta se include în PIB. În curând, podul s-a prăbuşit sau a fost demolat – din nou se include în PIB. Mai târziu, se construieşte un pod nou - şi asta din nou este PIB. Au fost desfăşurate trei proiecte importante, au fost cheltuite resurse enorme, dar numai unul dintre aceste activităţi a creat avuţie naţională”.
Han a menţionat că China ocupă primul loc în lume în ceea ce priveşte volumul proiectelor de construcţii şi este lider bazat pe cantitatea de ciment şi oţel folosit în sectorul construcţiilor. În acelaşi timp, termenul de exploatare a clădirilor în China este în medie de 25-30 de ani, în timp ce în Anglia – de peste 130 ani, în Franţa - peste 80 de ani, în SUA - 80 ani.
Indicatorii de creştere ai PIB-ului continuă să ascundă principala cauză a erodării economiei chineze şi ameninţării stabilităţii economiei la nivel mondial – un nivelul ridicat al datoriilor
În plus, în China, tot pământul aparţine guvernului, cetăţenii posedă doar dreptul de proprietate asupra apartamentului pe un termen de 70 de ani. Han a mai remarcat că cetăţenii chinezi au cheltuit peste 24 de miliarde de yuani în perioada 2008-2012 pentru achiziţionarea bunurilor imobiliare. Peste 70 ani, terenul pe care se află aceste imobile va costa circa 3,79 trilioane de yuani şi toate aceste averi nu vor ajunge în mâinile cetăţenilor de rând, ci în posesia proprietarului absolut al terenurilor – guvernul Chinei. În cazul în care durata de exploatare a unei case este de doar 30 de ani, pe parcursul acestei perioade (de 70 ani), cetăţenii chinezi, folosind resursele proprii, vor ajunge să cumpere terenul de la autorităţi de două ori.
Pe 11 aprilie, guvernatorul Băncii Populare Chineze, Zhou Xiaochuan, în cadrul unui forum organizat în oraşul Hainan a enunţat un alt motiv datorită căruia economia ţării creşte, dar oamenii nu resimt efectele pozitive ale ascensiunii, ci doar disconfort şi presiune. Este vorba de faptul că de 30 de ani banca centrală a Chinei continuă să tipărească bani în mod excesiv. Potrivit experţilor, emisia exagerată de bancnote determină o depreciere a acestora cu 14% anual. Astfel, la suprafaţă veniturile oamenilor par să crească. Cu toate acestea, capacitatea de cumpărare a consumatorilor, afectată sever de inflaţie, nu numai că nu se majorează, ci din contră, este chiar în scădere.
Un articolul din revista Time din 16 aprilie curent, relatează că similar cazurilor precedente, China a reuşit să-i impresioneze pe toţi cu statisticile economice spectaculoase, dar, ca şi anterior, indicatorii de creştere ai PIB-ului continuă să ascundă principala cauză a ”erodării economiei chineze şi ameninţarea stabilităţii economiei la nivel mondial – un nivel ridicat al datoriilor". Este de menţionat faptul că raportul dintre creşterea datoriilor şi PIB-ul Chinei a atins nivelul SUA şi Japoniei din trecut, atunci când în aceste ţări au izbucnit crize financiare majore.
Autorul articolului subliniază că o creştere a economiei chineze necesită împrumuturi tot mai mari şi o asemenea problemă nu poate fi rezolvată peste noapte. Politicienii de vârf de la Beijing şi-au asigurat cetăţenii şi comunitatea internaţională că vor pune în aplicare reforme consistente care vor permite creşterea influenţei întreprinderilor private şi vor oferi pieţei mai multe drepturi şi opţiuni.
Dar promisiunile liderilor chinezi rămân doar la nivel de promisiuni populiste, sunt mai goale decât cele ale omologilor lor din Occident. Ei nu se grăbesc să le transforme într-o politică reală a autorităţilor comuniste chineze.
