Peste cele 18 explozii din China s-a aşternut praful, tăcerea şi cenzura

Conform ştirilor, au existat 18 explozii separate în Regiunea Autonomă Guangxi din sud-estul Chinei în seara zilei de 30 septembrie.

Acestea au făcut praf autovehicule, au ruinat un bloc şi au spart geamurile mai multor clădiri, magazine şi agenţii guvernamentale. Conform agenţiei Xinhua a regimului comunist, 10 persoane au fost omorâte, iar 51 rănite.

La câteva ore de la incidente, politia chineză a declarat că exploziile sunt un act criminal, dar nu terorist. Ei au identificat un singur suspect, Wei Yinyong , 33 de ani, muncitor la o carieră, căsătorit, căruia i-au publicat datele personale.

Convenabil, două zile mai târziu politia a susţinut că Wei „a murit în timpul exploziei”, citând teste ADN. Conform variantei oficiale, Wei era doar un alt cetăţean tulburat psihic, care, dacă ar fi să ne luăm după teoria oficială, se certa cu vecinii, cu „unităţile relevante” de la servici – un om care manifesta agresivitate faţă de guvernul local în postările sale pe media socială. Cu alte cuvinte, Wei era un „element” cu explozibili pe mână.

Exploziile, după explicaţia oficială, au fost cauzate de bombe pe care Wei le-ar fi trimis prin poştă, în pachete, sau pe care le-a detonat personal în faţa mai multor clădiri din Liucheng şi oraşul învecinat Liuzhou.

Între timp cenzorii regimului comunist au instituit un blocaj cvasi-total asupra ştirilor privind incidentele.

Fotografiile şi postările pe media socială, şi ea controlata până la sufocare de regim, au fost şterse imediat.

Departamentul de propagandă al Partidului a cerut mass media locală să nu trimită reporteri pentru a aduna ştiri despre incidente, ci să folosească rarele ştiri „emanate” pe canalele oficiale de Xinhua – conform unei directive care a ajuns pe internet, spre deliciile internauţilor.

Ideea că un lucrător la o cariere a lansat atacurile este plauzibilă. Cei care lucrează în cariere au acces la explozibili şi ştiu să lucreze cu aşa ceva.

Problema este că există şanse mari ca Wei Yinyong să nu fi acţionat singur. Unul dintre poştaşi, dl. Kuang, ar fi fost contactat de Wei pentru a livra pachetele care s-au dovedit bombe. Kuang a declarat pentru tabloidul Southern Metropolis că a fost rugat să contacteze un anume Wei Dongxi după ce a efectuat livrarea.

După ce dl. Kuang a sunat şi a vorbit cu cel de-al doilea Wei, care ar fi avut un accent diferit de primul Wei unul dintre pachete a explodat, rupând degetele poştaşului, fără să-l omoare. Articolul publicat de Southern Metropolis a fost şters de pe website cu viteză ameţitoare, la fel de rapid cum s-a aşezat tăcerea peste poştaşul ghinionist.

După modul în care s-au desfăşurat atacurile, având în vedere graba cu care politia chineză a ajuns la concluziile finale şi cenzura totală impusă tuturor publicaţiilor, ar putea fi o poveste mult mai serioasă în spatele scenei..

După explozia din Tianjin a cărei magnitudine a echivalat cu 21 kilotone de dinamită, prima reacţie a preşedintelui chinez, Xi Jinping, a fost să verifice dacă în spatele incidentului nu s-a aflat o facţiune politică rivală din Partidul Comunist, condusă de fostul dictator Jiang Zemin.

Posibilitatea luptelor în culise la vârf a fost menţionată de unii analişti chinezi. Asemenea suspiciuni sunt ridicate şi de surse din elita Partidului Comunist..