"Pentru ce se pregăteşte Nicuşor Dan?" - Analiza unui cunoscut politolog

Politologul Cristian Hriţuc a pus pe masă, într-o analiză publicată pe Subtrack, o ipoteză privind jocul politic pe care îl face preşedintele Nicuşor Dan, în contextul în care unele dintre mişcările sale sunt tot mai greu de înţeles de susţinătorii săi.

În analiza sa, consultantul politic punctează modul în care distanţarea faţă de Guvernul Bolojan, percepţia unui joc politic diferit şi ascensiunea curentelor suveraniste creează un context complicat, în care reforma statului şi menţinerea puterii devin priorităţi esenţiale.

Analiza lui Cristian Hriţuc

Semnalele pe care le-a transmis preşedintele României, Nicuşor Dan, în cele trei luni de mandat au creat o bulversare în rândul multor susţinători. Sunt voci care îl acuză pe preşedinte că se „apropie de curentul suveranist”, acuzându-l că trădează electoratul care l-a ales în funcţie. Consultantul Cristian Andrei spune că Dan încearcă să facă o „pace socială” cu o categorie din ce în ce mai mare de nemulţumiţi.

Este vizibil cu ochiul liber că preşedintele are un joc diferit faţă de cel pe care mulţi îl doreau. Radicalizarea s-a produs şi într-o tabără, şi în alta. Şi la votanţii AUR, catalogaţi ca suveranişti, izolaţionişti, dar şi la cei pe care îi putem cataloga mai mult aplecaţi către curentul pro-european. Această etichetare a electoratelor nu este cuprinzătoare, este foarte generală şi am scris-o aşa doar pentru că, în urma luptei electorale, cam asta a rămas în percepţie. În fond, sunt şi în rândul celor pe care îi denumim suveranişti, conservatori moderaţi care nu vor că România să se izoleze, cum şi în rândul pro-europenilor sunt oameni care văd cu ochiul liber greşelile de la Bruxelles şi ar putea părea eurosceptici sau simt progresismul împins la extrem, dar închid ochii doar pentru că există mize mai importante.

Revenind la jocul politic al preşedintelui, trebuie să mai observăm că există o distanţare de Guvernul Bolojan. Preşedintele şi premierul au obiective comune: reforma statului, reducerea deficitului, menţinerea României pe cursul euro-atlantic. Distanţarea vine însă din cauza personalităţilor celor doi: se aseamănă, amândoi sunt foarte fixişti când îşi pun ceva în cap, dar şi din faptul că există un context politic extrem de complicat.

Nicuşor Dan preferă să nu se asocieze, să nu se lipească foarte mult de Guvernul Bolojan, să rămână la distanţă pentru că tabloul general arată foarte rău.

Susţinerea reală pentru Bolojan este minimă şi în interiorul PNL, şi în interiorul PSD.

Cu adevărat, situaţia politică din perioada preelectorală nu s-a schimbat foarte mult. S-a ales preşedintele, dar PSD este nereformat, a dispărut Ciolacu de pe TV, dar e în spate alături de Grindeanu. PNL a făcut o schimbare mai mult de imagine, nu de fond, iar AUR creşte.
Sunt aceleaşi grupări care au dialog şi negocieri, aşa cum erau şi când a fost propus Crin Antonescu, cum există în continuare o ostilitate extremă faţă de USR.

În PSD există o luptă pentru putere, iar tabăra care vrea sa îl înlăture pe Grindeanu marşează pe atacul la Bolojan şi cere ieşirea de la guvernare, iar actualul preşedinte interimar face acelaşi tango pe care l-a făcut Ciolacu atunci când Ciucă era premier.

La această situaţie politică extrem de fluidă se adaugă şi măsurile nepopulare, prostiile guvernamentale, care creează „cocteilul perfect” pentru creşterea nemulţumirilor şi plecarea guvernului.

În această situaţie pare dificil ca Guvernul să reziste, pentru că principalii sabotori ai acestui executiv sunt chiar principalele două partide. Sabotaj fie prin non-combat — foarte puţini politicieni susţin măsurile guvernamentale, se ascund, stau la cutie (vezi PNL), fie prin acţiune ostilă (vezi PSD).

Dacă iei şi analizezi orice sondaj de opinie, vezi că tabăra „suveranistă” creşte. Sunt nemulţumiri reale, sunt frustrări acumulate în timp, iar în ciuda faptului că Simion este un personaj toxic, dovedit, tabăra lui creşte. Trebuie să opreşti cumva acumularea care se produce în dreptul AUR. Trebuie să direcţionezi nemulţumirea către altă zonă, asta dacă nu vrei ca Simion să câştige alegerile parlamentare viitoare cu 51%.

Sunt doi reformatori: Nicuşor Dan şi Bolojan. Unul trebuie să rămână în picioare până la final. Să rămână cât mai sus în preferinţele publicului.

Există o miză principală: reforma statului. Dar ca să o faci trebuie să păstrezi puterea.

Cine poate să îi ia locul lui Bolojan? Nu se vede un alt politician acum.

Ce alianţă politică poţi să ai care să continue reformele în cazul în care Bolojan pică?

PSD–AUR — greu de zis că vor face reformele.

PSD–PNL — fără USR. Dacă pică Bolojan, ajunge la putere tabăra care l-a vrut pe Crin preşedinte.

Altă formulă de majoritate nu există la ora aceasta.

Aşadar, în acest context, Nicuşor Dan trebuie să găsească câteva soluţii pentru că, în aceşti 5 ani, să nu ajungem la o guvernare care să nu facă altceva decât ce au făcut cele de până acum sau care să nu ducă ţara într-un regim de tip Orban.

Mai mult decât atât, trebuie să facă şi acea pace socială de care vorbea Cristian Andrei sau, în cazul în care nu poate, să diminueze câştigul AUR.

Cum faci acest lucru?

Încercând să nu ostilizezi electoratul acesta mai mult decât este. Lăsându-i impresia că vocea lor este ascultată. Au şi ei preşedinte. Creând un partid conservator, care să promoveze valorile pe care AUR le-a confiscat. Făcând un mecanism politic care poate susţine programul prezidenţial şi, într-un final, obiectivul numărul unu: reformarea statului.

Sincer. În acest context, sunt doar două variante. Una politică, cea pusă mai sus, şi cea neconvenţională, controlând partidele total cu mijloace specifice. Îngerii nu au loc în perioada asta.

Mulţi se aşteptau ca Nicuşor Dan să fie pentru Bolojan ce a fost Băsescu pentru Boc. Doar că nu poate fi aşa, pentru ca PNL nu e PDL-ul de atunci, pentru ca tot contextul e diferit şi acum ai o coaliţie cu 4 partide, spre deosebire de acea perioadă când PDL era principalul partid, iar UNPR era doar un executant care asigura majoritatea.

Aşadar, fără a avea informaţii care să confirme ipoteza mea, din punctul meu de vedere, semnalele pe care le dă Nicuşor Dan acum arată că acesta s-a hotărât să joace pe o strategie diferită. Poate o să vedem crearea unui partid conservator în curând, ceea ce pentru USR va fi un şoc la început, dar în niciun caz nu îţi mai trebuie un partid pe aceeaşi direcţie ca USR, pe acelaşi electorat. Experienţa REPER a fost suficientă. Îţi trebuie un partid nou pe un electorat diferit, pe cel la care valorile promovate acum de aşa-zişii suveranişti prind teren.

E de ajuns să te uiţi în toată politica occidentală şi să îţi dai seama că nu ai cum să scapi de acest fenomen. Poţi avea însă o Meloni şi nu un Trump. Poţi controla tu jocul şi nu jocul să te împingă în situaţii imposibile.

Va fi un joc dificil şi trebuie ţinut cont de câteva aspecte, iar principalul va fi: cum fac asta fără să pierd electoratul pe care l-am avut.
Vom vedea ce se va întâmpla în perioada viitoare. Imediat după alegeri am spus că „o lume politică a murit”. Procesul a început de atunci, azi se vede foarte bine când scorul PSD e la 15%, dar se va vedea şi mai bine peste un an sau doi. Cert e un lucru: la alegerile viitoare nu va mai fi nimic din paradigma veche, şi cine va miza pe asta va fi câştigătorul.