Patru state europene doresc o 'troică politică' pentru cazurile de nerespectare a statului de drept

Patru state europene doresc o 'troică politică' pentru situaţiile în care statul de drept nu este respectat, aşa cum se întâmplă în prezent în Ungaria, România, Bulgaria şi Slovenia, susţine o analiză apărută pe site-ul euinside.eu.

În Ungaria, guvernul premierului Viktor Orban a întreprins o revizuire a Constituţiei, care a ridicat o mulţime de întrebări cu privire la posibilitatea ca Ungaria să dispreţuiască valorile europene fundamentale. În România, războiul inter-instituţional de anul trecut a condus la un raport suplimentar în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), în cadrul căruia ţara este monitorizată împreună cu Bulgaria şi care vizează alinierea sistemelor lor judiciare la standardele europene. Cu toate acestea, în loc de o îmbunătăţire, regresul observat anul trecut a forţat Comisia Europeană să le spună direct autorităţilor române că oficialii de rang înalt ar trebui să demisioneze mai des, chiar şi la cea mai mică suspiciune de corupţie.

În Bulgaria, în ultimii patru ani de guvernare ai lui Boiko Borisov - fostul bodyguard al ultimului dictator bulgar Todor Jivkov - s-a constatat începerea unui proces activ de concentrare a puterii în mâinile acestuia, o dezintegrare a instituţiilor statului şi a sistemului politic. Crima organizată nu numai că nu a fost zdrobită, dar a început chiar să înflorească, fiind vizibilă azi pe străzile Bulgariei. De asemenea, campania pentru alegerile anticipate din 12 mai a doborât recordul în materie de răutate, aroganţă şi suprimare brutală a celor câteva reguli rămase, prin interceptări ilegale, abuz de putere, legături ilegale între executiv şi procurori şi toleranţa statului faţă de o anumită bancă. Pe scurt, toate bolile de care Bulgaria se presupunea că se vindecase deja în cadrul MCV nu numai că nu au dispărut, ci se răspândesc acum asemenea metastazelor canceroase.

Cândva o excelentă performeră a blocului estic, Slovenia este azi pe punctul de a deveni a cincea ţară care va cere un ajutor de salvare. De luni de zile, Slovenia tremură din cauza protestelor în masă organizate în capitala Ljubljana şi în alte oraşe din ţară, îndreptate în principal spre clasa politică coruptă dar şi a statu-quo-ului în general.

Toate aceste evenimente au loc pe fondul unei crize economice care a intrat în al şaselea an atât în zona euro şi în UE cât şi în întreaga lume. De asemenea, în contextul aderării apropiate a celui de-al 28-lea membru al UE - Croaţia - au existat voci care au cerut o formă de monitorizare post-aderare ca urmare a lipsei de încredere în sustenabilitatea reformelor sale şi a autenticităţii măsurilor plănuite de guvern.

Există vreo soluţie?

Introducerea unui dialog politic structurat, cu aducerea problemei în faţa Consiliului UE într-un stadiu timpuriu, încheierea unui acord cu caracter obligatoriu între Comisie şi statele membre şi chiar, ca măsură de ultimă instanţă, suspendarea fondurilor UE - pot constitui o soluţie la problemele existente. Acestea sunt, de altfel, unele dintre măsurile propuse de Danemarca, Germania, Olanda şi Finlanda, într-o scrisoare adresată Comisiei Europene la începutul lunii martie. Scrisoarea a fost trimisă la scurt timp după publicarea proiectului de raport al Parlamentului European cu privire la problemele privind statul de drept şi drepturile fundamentale în Ungaria. 'În acest stadiu important în istoria europeană, este deosebit de important ca valorile fundamentale consacrate în tratatele europene să fie ferm protejate. UE trebuie să fie extrem de atentă atunci când aceste valori sunt puse în pericol oriunde în interiorul frontierelor sale', au subliniat miniştrii de externe din patru ţări semnatare în scrisoare.

Miniştrii Guido Westerwelle, Frans Timmermans, Villy Sřvndal şi Erkki Tuomioja doresc ca executivul european să stabilească un mecanism eficient care să apere valorile fundamentale în statele membre atunci când acest lucru se dovedeşte necesar. Scrisoarea a fost discutată de către miniştrii de externe ai UE în timpul reuniunii din 22 aprilie de la Bruxelles.

În lipsa unei schimbări de tratat nu se poate face foarte mult. Aşa ar putea fi rezumat pe scurt răspunsul Comisiei Europene. Imediat după analizarea problemei în cadrul Consiliului Afaceri Generale din 22 aprilie, vicepreşedintele CE Viviane Reding a declarat că una dintre cele mai mari provocări pentru crearea unui astfel de mecanism este că acesta va trebui susţinut de către toate statele membre şi de parlamentele naţionale. În plus, Viviane Reding a declarat că atât ea cât şi preşedintele Barroso cred că este nevoie de coerenţă. În UE, există deja standarde care servesc drept condiţii pentru aderarea la UE şi anume faimoasele criteriile de la Copenhaga. Comisia consideră că aceste criterii sunt o condiţie importantă pentru o ţară să devină membru al Uniunii. Toate ţările menţionate mai sus, fără nicio garanţie că acestea vor fi ultimele, au fost considerate pregătite pentru aderarea la UE (în 2004 şi, respectiv, în 2007). Cu alte cuvinte, s-a stabilit că aceste state au îndeplinit criteriile de la Copenhaga.

Pe de altă parte, Comisia admite că acordurile instituţionale în forma lor actuală din tratatele europene au limitele lor. Se pot însă iniţia proceduri de încălcare a dreptului comunitar,care, de obicei, se termină cu amenzi plătite de contribuabilii din ţările vinovate şi care servesc, practic, la 'aruncatul cu piatra' în timpul campaniilor electorale, dar rareori previn încălcările grave ale valorilor europene. Comisia are, de asemenea, în arsenalul său de luptă, articolul 7 din Tratatul pentru Uniunea Europeană, comparat de mai multe ori de Viviane Reding cu un 'buton nuclear'.

În plus, Comisia evocă experienţa sa în privinţa MCV-ului pentru Bulgaria şi România, care s-a dovedit - în cuvintele lui Reding - un instrument destul de util pentru progres şi în continuare adecvat pentru a sprijini eforturile de reforme în aceste ţări - 'o idee pe care o cred doar câţiva oameni şi, probabil, doar în clădirea Berlaymont', comentează analiza.

În martie, Comisia a prezentat o altă armă 'soft': sistemul de evaluare a activităţii judiciare din statele membre. Acesta a fost introdus ca supliment la Semestrul European, cu scopul de a garanta sistemele judiciare performante, independente şi eficiente în Europa. Îmbunătăţirea sistemului judiciar a contribuit la redresarea creşterii economice în Europa şi la sporirea bazelor structurale necesare pentru o creştere durabilă. Cu toate acestea, potrivit analizei, problema cu acest sistem de evaluare este că el se dovedeşte prea superficial şi nu diagnostichează unele probleme inerente ale sistemelor judiciare 'bolnave', cum ar fi cel din Bulgaria.

Principalii indicatori folosiţi în sistem privesc durata procedurilor până la soluţionarea cazurilor, raportul dintre numărul de cazuri rezolvate şi numărul de cazuri primite, numărul de cauze aflate pe rol, rata de introducere a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) în instanţele de judecată, disponibilitatea unor mecanisme alternative de soluţionare a diferendelor, instruirea judecătorilor şi resursele. La o mare parte din aceşti indicatori Bulgaria stă destul de bine, dar este acest lucru adevărat? În mod regretabil, notează analiza, Comisia a refuzat să prezinte şi un raport cu privire la Bulgaria, în paralel cu cel pentru România, ceea ce cu siguranţă a avut un impact negativ asupra situaţiei din ţară. Rapoartele MCV, este de părere analiza, arată într-o măsură mult mai complexă starea sistemelor judiciare din cele două ţări.

La sfârşitul lunii noiembrie, Comisia va organiza dezbateri ample despre rolul justiţiei în UE, la care vor lua parte responsabili la nivel înalt din statele membre, instituţiile UE, judecători de la instanţele supreme şi nu numai, profesionişti din domeniul juridic şi, în general, toate părţile interesate.

Toate aceste măsuri reprezint însă cu greu un răspuns bun la scrisoarea celor patru miniştri care doresc ca un posibil mecanism viitor să fie declanşat rapid, fără vreun impuls politic. Mecanismul trebuie să vizeze problemele dintr-o ţară într-un stadiu timpuriu şi, cu sprijinul statelor membre, să se ceară ţării în cauză să le corecteze imediat. Deşi nu se subliniază nimic mai specific decât ceea ce a fost deja menţionat, miniştrii de externe din Germania, Danemarca, Olanda şi Finlanda, insistă practic pe introducerea unei 'troici politice', similare celei economice care intervine cu programe de asistenţă pentru statele eurozonei care întâmpină probleme.

Miniştrii vor ca respectivul mecanism să fie declanşat indiferent de ţară, ceea ce înseamnă că acesta ar putea fi aplicat şi Italiei, un candidat aparent foarte potrivit, mai ales după fiasco-ul de la alegerile parlamentare şi alegerea unui preşedinte luna trecută. Deşi ideea este minunată, cu timpul, ea va deveni mai dificil de pus în aplicare, deoarece, pe măsură ce timpul trece, în mai multe ţări statul de drept va deveni 'bolnav' fără să fi fost inventat un 'leac' pentru vindecarea lui. Este adevărat că tratatele nu oferă nimic mai mult decât ceea ce Comisia încearcă să aplice, dar este de asemenea corect că troica economică nu a fost parte a legislaţiei europene şi acum funcţionează cu destul de mult succes, în pofida nemulţumirilor ţărilor afectate. Mai mult, unele ţări care beneficiază de ajutorul troicii economice au nevoie, în paralel, şi de una politică. Un exemplu în acest sens este Grecia.

Pe de altă parte, lipsa luării unor măsuri va deteriora situaţia în anumite părţi ale UE, va submina şi mai mult încrederea deja epuizată în capacitatea UE de a-şi apăra propriile valori şi va transforma Uniunea într-o mulţime de subiecţi complet necontrolabili, care vor încerca să obţină tot ce pot, fără vreun scop sau vreo direcţie comună. Rezultatul a fi atunci clar: cei cu opinii similare cu privire la ceea înseamnă respectarea statului de drept şi cât de important este acesta pentru prosperitatea economică şi democratică se vor uni într-o altă uniune. Dacă acest lucru este ceea ce ne dorim, atunci putem continua să ne ascundem în spatele soluţiilor deja prea uzate pentru actualele probleme ale legislaţiei europene.