Paradisul comunist: imigranţi îşi beau sângele şi urina pentru a scăpa de Castro

Un grup de imigraţi cubanezi şi-au băut propria urină şi propriul sânge după ce motorul ambarcaţiunii lor improvizate a cedat, rămânând blocaţi în Marea Caraibilor timp de trei săptămâni fără hrană şi apă, conform supravieţuitorilor care au ajuns în SUA în această săptămână, scrie ABC.

Şase pasageri au fost daţi dispăruţi după ce au încercat să înoate spre mal, în timp ce alţii 11 au murit din cauza deshidratării. Ambarcaţiunea purta 32 de pasageri.

Unul dintre cei 15 supravieţuitori, Alain Izquierdo, un măcelar din Havana în vârstă de 22 de ani, a declarat că este norocos că a supravieţuit. „Sunt fericit că sunt în viaţă, dar am trecut prin ceva prin care nimeni nu ar trebui să treacă”, a spus el.

Supravieţuitorii au fost salvaţi de pescarii mexicani la 240 km nord-est de peninsula mexicană Yucatan şi au fost reţinuţi pentru scurt timp în Mexic înainte să fie eliberaţi la sfârşitul lunii trecute.

Un număr tot mai mare de cubanezi fug de pe insula condusă de comunişti şi se îndreaptă pe mare către America Centrală, unde îi aşteaptă o nouă şi lungă călătorie pe uscat pentru a ajunge în Statele Unite.

Pe baza politicii americane „picioare ude – picioare uscate”, imigranţilor cubanezi care ajung pe pământul american li se permite să rămână în ţară, în timp ce aceia care sunt prinşi pe mare sunt întorşi în Cuba.

Grupul a pornit din estul Cubei la începutul lunii august dar a întâmpinat probleme la aproximativ 65 km de Insulele Cayman când motorul bărcii improvizate a încetat să mai funcţioneze. Pasagerilor nu le-a mai rămas decât semnalizeze navele ce treceau prin zonă şi să aştepte până când vor fi primi ajutor.

„Nimeni nu a oprit chiar dacă puteau să vadă că suntem disperaţi”, a spus Mailin Perez, 30 de ani. Pasagerii au aruncat motorul în mare pentru a reduce greutatea ambarcaţiunii şi au improvizat o pânză, legând mai multe cearşafuri cu o funie.

Ploile scurte tot la 3 sau 4 zile au fost singura sursă de apă, care a fost distribuită cu seringa pentru a ajunge tuturor şi pentru cât mai mult timp.

Unul câte unul, 11 pasageri au murit iar trupurile lor au fost aruncate în mare.

După ce au rămas fără apă, unii pasageri au început să bea apă de mare precum şi propria lor urină. Mai mult, unii dintre ei au folosit seringile pentru a-şi scoate sânge şi a-l bea.

Dar aşa cum spune Izquierdo, unul dintre supravieţuitori: „Aceea a fost o greşeală; cei care şi-au băut sângele au leşinat.”

Paza americană de Coastă a închis practic toate rutele mai scurte de-a lungul Strâmtorii Floridei, care separă Cuba de Florida cu doar 145 km în cele mai îngust punct al ei.

După ce preşedintele hondurian de stânga Manuel Zelaya, un aliat al Cubei, a fost alungat de la putere în 2009 şi înlocuit de un conservator, ruta vestică mai lungă a devenit populară – o călătorie de 1.100 de km prin Insulele Cayman.

Autorităţile din Honduras au acordat imigranţilor cubanezi vize temporare ce le permit să îndrepte spre nord în drumul lor către Statele Unite.

Majoritatea bărcilor rezistă călătoriei, fiind nevoie de aproximativ 10 zile pentru traversarea mării, a spus Izquierdo, care a plătit 500 de dolari americani pentru călătoria sa.

Autorităţile americane au declarat că peste 16.200 de cubanezi au sosit fără vize la graniţa cu Mexicul în ultimele 11 luni, cel mai mare număr într-un deceniu.

Oficialii cubanezi nu au comentat asupra plecărilor ilegale de bărci cu emigranţi, dar învinuiesc politica americană pentru încurajarea cubanezilor să îşi rişte vieţile.