Papahagi: Stângismul marxist, comunisto-troţchist, se reîntoarce permanent sub noi declinări. În România, din nefericire, se întoarce şi fascismul

Profesorul Adrian Papahagi a atras atenţia, în podcastul "Rezilienţa prin cultură", realizat de Cristian Pătrăşconiu, că natura comunismului este una profund criminală, întemeiată pe minciună, represiune şi ură faţă de persoana umană.

În viziunea profesorului, regimul comunist nu a fost niciodată dorit de popoare, ci a fost impus prin violenţă, menţinându-se prin teroare şi ajungând inevitabil la crimă. Minciuna, a arătat Papahagi, nu e un efect secundar al comunismului, ci însăşi esenţa lui.

Redăm mai jos schimbul de idei

Adrian Papahagi: Stângismul ăsta marxist, dar comunisto-troţchist, se reîntoarce permanent sub noi declinări. Acum, la noi în România, din nefericire, se întoarce şi fascismul, nazismul, legionarismul. Vedem foarte bine în ultimul an.

Jurnalist: Care nu e aşa de depărtat de comunism, sunt vecini, au acelaşi soft, de fapt – un soft totalitar, nu ştiu cum să zic.

Adrian Papahagi: Absolut, e un soft totalitar şi cuvântul important este acesta al totalitarismului, despre care au scris Raymond Aron, Hannah Arendt şi alţii. Deci, cele două au o ură faţă de persoana umană şi i-o contrapun categoric, fiindcă asta este, de fapt, depersonalizarea. De altfel, Alain Besancon repetă o întrebare pe care o pusese Soljeniţîn. Soljeniţîn s-a întrebat: "Dom’le, cine e inspiratorul, stăpânul ultim al comuniştilor? E Partidul?" "Nu", zice, "e diavolul, părintele minciunii".

E diavolul în istorie, cum a scris Vladimir Tismăneanu, e diavolul însuşi. Şi asta a văzut Bulgakov perfect în "Maestrul şi Margareta". Diavolul e părintele lor, fiindcă esenţa Rusiei, o arată tot Besancon în "Sfânta Rusie", este minciuna. Esenţa este minciuna. Or, ceea ce se vede şi în "Cartea neagră a comunismului", este că tot timpul comuniştii au reuşit să mintă – din punctul ăsta de vedere, naziştii aproape că au fost mai oneşti, fiindcă ei au spus de la început, şi-au declarat ura criminală.

Jurnalist: Ştii cum se încheie cartea asta? Cu un citat din Alexandr Soljeniţîn, pe care l-ai evocat tu, dintr-un text fabulos şi iconic, într-un fel, antologic, "Să nu trăim în minciună", făcut public în 12 februarie 1974, ziua în care a fost arestat. Hai să-l citim, că mi se pare că e bine să-l auzim şi noi, şi mai ales cei care ne ascultă şi ne privesc. Citez:

"Când violenţa dă buzna în viaţa paşnică a oamenilor, faţa ei se înflăcărează de aroganţă, şi purtându-şi cu neruşinare steagul strigă: eu sunt violenţa. Rupeţi rândurile, daţi-vă la o parte, vă zdrobesc!

Dar violenţa îmbătrâneşte repede, câţiva ani încă şi deja îşi pierde siguranţa şi, ca să se menţină, să arate cum se cuvine, trebuie neapărat să facă alianţă cu minciuna, pentru că violenţa nu se poate ascunde decât în spatele minciunii, iar minciuna nu poate rezista decât prin violenţă. Dar ea nu-şi pune laba ei cea grea în fiecare zi, pe fiecare umăr. Violenţa cere de la noi doar supunere în faţa minciunii, participare zilnică la minciună. Asta e tot ce aşteaptă de la supuşii ei loiali.

Şi tocmai aici se află, neglijată de noi, dar atât de simplă, atât de accesibilă cheia eliberării noastre: refuzul de a participa personal la minciună. Minciuna n-are decât să împânzească totul, minciuna n-are decât să domine totul, dar să ne încăpăţânăm măcar asupra acestui lucru: n-are decât să domine, dar nu prin intermediul meu."

Un text absolut extraordinar!

Adrian Papahagi: Dacă nu suntem complici sau călăi şi avem şi norocul să nu fim victime, putem să rezistăm – sau uneori şi victimele rezistă prin martiriu – acestei violenţe sprijinite pe braţul minciunii. Dar minciuna este esenţială. Şi "Cartea neagră a comunismului" restaurează un adevăr. Adevărul esenţial despre comunism nu este că e o idee bună pusă prost în practică de nişte oameni răi.

Jurnalist: E aici: crime, teroare, represiune.

Adrian Papahagi: Da. Asta este natura esenţială a comunismului. Fiindcă comunismul nu a fost niciodată plebiscitat. Nimeni nu a dorit comunismul. În Rusia, el a venit...

Jurnalist: Mereu vine impus cumva. Vine pe tancuri, sau de minorităţi, sau de cozi de topor, sau de divizia Tudor Vladimirescu, nu?

Adrian Papahagi: Exact. Mereu vine impus prin violenţă, cu alte cuvinte, prin teroare. Se menţine la putere prin teroare şi represiune şi ajunge inevitabil la crimă. De ce? Fiindcă minciuna ajunge tot timpul la crimă. Am mai spus lucrul ăsta de multe ori.