Paliwood, laboratorul foto al minciunilor arabe împotriva Israelului

Uneori este vorba de un film realizat în cinemascop, care îl prezintă pe Mohammed Al Dura, băiatul palestinian de 12 ani împuşcat într-un schimb de focuri cu israelienii, sau pe morţii care apoi au înviat de la Jenin. Alteori este prezentată o fetiţă cu dermatoză cronică (citată de surse palestiniene), arătând că a fost victima unui atac cu 'fosfor alb' folosit de israelieni asupra populaţiei civile. Este însă vorba de acelaşi Paliwood (Hollywood-ul palestinian) care îşi difuzează imaginile în întreaga lume, într-un nou război mediatic, notează vineri ziarul Estrella Digital.

Cu tot respectul faţă de morţii şi răniţii reali, merită atrasă atenţia asupra acestui război paralel, cel al mass-media şi al minciunilor pe care Paliwood le difuzează pentru a defăima Israelul. Războiul mediatic a fost manipulat; la origine, spun unii, s-a aflat decizia gratuită a Israelului de a-l elimina pe Ahmed Jabari, şeful braţului militar al Hamas. De aici au pornit rachetele şi escalada militară. Martorii din Israel asigură însă că asasinatul selectiv a intervenit după după ce sudul teritoriului a devenit teren de tragere dinspre Gaza, împotriva civililor israelieni. Contrar evidenţelor şi cu sprijinul ONG palestiniene, (finanţate cu bani europeni), lumea a aflat că Israelul atacă civili, nu căpeteniile Hamas.

Mijloacele preferate rămân însă fotografiile trucate: un anume Adam Chandler, de la Tablet Magazine, îl fotografiază pe un tată care şi duce copilul mort în braţe, care ar fi căzut victima bombardamentului israelian. Poza este din păcate reală, dar aparţine unui eveniment trist, petrecut în Siria. O altă fotografie 'document' al atacurilor israeliene apare în BBC: un bărbat în cămaşă şi jachetă bej este fotografiat mort, în minutul 2.11. Păcat că nu există şi o fotografie din minutul 2.44, când acelaşi bărbat se ridică şi pleacă.

'Morţii vii' au mai fost prezenţi în secvenţa filmată dintr-un vehicul, la Jenin în 2002, oraşul multor atentate teroriste în care şi-au găsit moartea 52 de palestinieni şi 40 de israelieni. Un adevărat teren de luptă. Dar propaganda palestiniană a informat în cele patru colţuri ale lumii, despre 1.000 de morţi, cum a declarat şi trimisul ONU, Terje Larsen, într-o comparaţie cu 'Srebrenica'. Presa aflată la faţa locului nu a văzut nimic, dar s-a încrezut în 'sursele palestiniene', coroborând 'masacrul'. Totul însoţit de imaginea funeraliilor unui palestinian, transportat cu un camion acoperit de o pânză verde. Şi cum nu era acoperit suficient, 'mortul' a trebuit să tragă de pânză cu mâna, speriindu-i zdravăn pe cei prezenţi.

Paliwood debordează de imaginaţie: se poate vedea 'o fetiţă palestiniană ştergându-şi de sânge fratele împuşcat' (2010, blogul lui Noam Abed) într-o imagine cotidiană a 'masacrului de la Ramallah'; un tată care potrivit emisarului ONU, Julud Badawi, îşi duce fiul mort la cimitir, când este de fapt vorba de Irak; o fetiţă de 4 ani, Asil Arshra, împuşcată de un glonţ rătăcit, dar în Yemen, sau un copilaş care desenează cu o carioca într-un spital, aflat însă la Oakland...

Presupusele atrocităţi israeliene împotriva copiilor au apărut din 2002, în plină Intifada, de când Charles Enderlain, de la o televiziune franceză fără să se fi dus la faţa locului şi având legătură doar cu foto-jurnalismul, l-a prezentat lumii pe adolescentul Mohammed Al Dura, transformându-l în simbol al cruzimii israeliene faţă de palestinieni. Un băiat mort la picioarele tatălui îndurerat, victimă a soldaţilor răului. Dar studii germane, franceze şi americane au arătat că Mohammed este viu şi, în orice caz, nu există probe că moartea lui ar fi fost provocată de israelieni.

Cel care îi vine în ajutor Paliwood-ului este Hezboliwood: în timpul războiului din Liban (2006) o ambulanţă cu găuri de gloanţe în acoperiş a fost ridicată, de la categoria ficţiune, la artă cinematografică; alături de poza unei familii, printre dărâmături fumegânde şi jucării împrăştiate, mutată constant dintr-o parte în alta. Fumul negru al exploziei de la Beirut, un Photoshop care l-a costat postul pe fotoreporterul agenţiei Reuters. A învăţat oare lumea ceva din toate astea, ori citează, în continuare, 'surse palestiniene', se întreabă ziarul.