(P) Tusea convulsivă la copii: ghid pentru părinţi

Tusea convulsivă, cunoscută şi sub numele de „pertussis” sau „tuse măgărească”, este o infecţie respiratorie extrem de contagioasă care poate afecta grav copiii. Această boală, caracterizată prin episoade severe de tuse care pot duce la dificultăţi de respiraţie, necesită o atenţie deosebită din partea părinţilor şi a medicilor. În acest ghid, vom explora simptomele, cauzele şi metodele de prevenire şi tratament ale tusei convulsive.

Ce este tusea convulsivă?

Tusea convulsivă este o infecţie respiratorie severă şi extrem de contagioasă, identificată încă din secolul al XVI-lea. Această boală poate fi prevenită eficient prin vaccinare, o metodă disponibilă încă din anii 1940.

Vaccinarea a avut un impact semnificativ asupra reducerii numărului de cazuri, scăzând de la aproximativ 200.000 de cazuri pe an înainte de 1940 la mai puţin de 10.000 în 1965. Totuşi, după anii 1980, s-a observat o creştere a incidenţei bolii, inclusiv în România, unde în 2016 au fost raportate 95 de cazuri.

Pertussis este o boală endemic-epidemică, ceea ce înseamnă că are izbucniri periodice la intervale de trei-cinci ani. Aceasta afectează în special sugarii sub şase luni, care nu au finalizat schema completă de vaccinare, şi copiii cu vârste între zece şi paisprezece ani, când imunitatea dobândită prin vaccinare începe să scadă.

Din ce cauze apare tusea convulsivă la copii?

Tusea convulsivă este cauzată de bacteria Bordetella pertussis, un microorganism extrem de contagios. Aceasta se ataşează de cilii celulelor epiteliale din tractul respirator şi eliberează toxine care provoacă inflamaţii severe.

Boala se transmite prin aer, prin tuse, strănut sau secreţii nazale, de la o persoană infectată la alta. Persoanele infectate rămân contagioase până la două săptămâni de la debutul tusei, iar sugarii sub şase luni pot fi contagioşi până la şase săptămâni.

Deşi vaccinarea poate preveni boala, persoanele vaccinate pot totuşi contracta tusea convulsivă, dar într-o formă mai uşoară.

Cum se manifestă?

Tusea convulsivă la copii debutează cu o fază iniţială care apare la 5-21 de zile după expunere, manifestându-se prin simptome similare unei răceli obişnuite, cum ar fi rinoree, febră uşoară şi tuse. Această fază durează între una şi două săptămâni, iar la sugari poate fi însoţită de episoade de apnee, ceea ce îi determină pe părinţi să consulte un medic.

A doua fază, cunoscută sub numele de „fază paroxistică”, este marcată de accese rapide şi repetate de tuse, cauzate de dificultatea de a elimina mucusul gros din căile respiratorii. Pe durata acestor accese, faţa copilului poate deveni congestionată sau cianotică, iar tusea poate fi urmată de vărsături sau pauze în respiraţie. Inspirul care urmează este adesea lung şi dureros, producând un zgomot ascuţit asemănător unui „răget”. La copiii sub un an, aceste accese de tuse pot fi extrem de periculoase.

În faza a treia, numită faza de „convalescenţă”, accesele de tuse încep să scadă în frecvenţă şi intensitate. Iniţial, acestea pot apărea frecvent, mai ales noaptea, cu până la 15 episoade în 24 de ore. După primele una-două săptămâni, frecvenţa acceselor rămâne constantă pentru încă două-trei săptămâni, după care începe să scadă treptat. Perioada de tuse poate dura în total între şase şi opt săptămâni, până când copilul se recuperează complet.

Cum se diagnostichează şi cum se tratează?

Diagnosticarea tusei convulsive la copii se face prin cultura din exsudatul nazofaringian, prelevat în primele două săptămâni de boală, fiind esenţială pentru identificarea unui focar. O altă metodă de diagnosticare este PCR din exsudat nazofaringian, care detectează ADN-ul bacterian în primele trei săptămâni de la debutul tusei.

Tratamentul tusei convulsive implică administrarea de antibiotice cât mai curând posibil pentru a reduce severitatea bolii şi riscul de răspândire. Alte măsuri terapeutice includ oxigenoterapia, antiinflamatoarele şi hidratarea intravenoasă, în funcţie de gravitatea simptomelor. Calmarea tusei la copii poate necesita şi aspirarea secreţiilor nazale, mai ales la sugari. Complicaţiile tusei convulsive sunt mai frecvente la sugarii şi copiii mici sub doi ani, care prezintă un risc crescut de apnee, pneumonie şi convulsii.

Important de reţinut: orice tip de medicament sau supliment trebuie administrat strict la recomandarea medicului pentru a evita posibilele reacţii adverse şi interacţiuni nedorite cu alte tratamente. Este esenţial să urmezi sfaturile unui medic pentru a asigura siguranţa şi eficacitatea tratamentului.

Cum se poate preveni?

Prevenirea tusei convulsive la copii implică măsuri generale şi specifice pentru a reduce riscul de transmitere. Este recomandată eliminarea iritanţilor din mediul în care se află copilul şi menţinerea unei igiene riguroase prin spălarea frecventă a mâinilor, alături de o hidratare corespunzătoare.

Pe lângă aceste măsuri, vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a tusei convulsive. Vaccinarea conform schemei naţionale, inclusiv dozele de rapel, asigură protecţia necesară împotriva acestei boli extrem de contagioase şi potenţial letale.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ şi nu înlocuieşte sfaturile unui medic. Tusea convulsivă este o afecţiune gravă care necesită atenţie promptă şi tratament adecvat. Pentru orice problemă de sănătate a copilului tău îţi recomandăm să consulţi un specialist.

Bibliografie:

1. Dumitru Nicoleta. “Tusea Convulsivă La Copii: Ce Trebuie Să Ştii | medlife.” medlife, 2021, www.medlife.ro/articole-medicale/tusea-convulsiva-cauze-simptome-şi-ce-complicaţii-pot-apărea;

2. “Tusea La Copii: Diferenţa Între Cea Productivă Şi Cea Uscată, Remedii Pentru Fiecare | medlife.” medlife, 9 July 2022, www.medlife.ro/articole-medicale/remedii-pentru-tusea-copiilor.