OMS schimbă în tăcere definiţia imunităţii de turmă

Într-o inversare şocantă care seamănă cu o încercare de redefinire a realităţii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a schimbat definiţia imunităţii de turmă. Imunitatea de turmă apare atunci când suficient de mulţi oameni dobândesc imunitate la o boală infecţioasă - astfel încât să nu se mai răspândească pe scară largă în comunitate.

Când numărul este suficient pentru a preveni răspândirea mai departe a epidemiei, se spune că s-a atins imunitatea populaţiei.

Înainte de introducerea vaccinurilor, toată imunitatea de turmă se realiza prin expunerea şi recuperarea după o boală infecţioasă.

Pe măsură ce vaccinarea a devenit un lucru comun, conceptul de imunitate de turmă a evoluat pentru a include nu numai imunitatea dobândită în mod natural - care provine după recuperare - ci şi imunitatea temporară dobândită care poate apărea după vaccinare.

Cu toate acestea, OMS a revizuit pe tăcute acest concept printr-o iniţiativă orwelliană care elimină total infecţia naturală din ecuaţie.

Redefinirea imunităţii de turmă

În iunie 2020, definiţia OMS a imunităţii de turmă, postată pe una dintre paginile de întrebări şi răspunsuri despre COVID-19, se alinia conceptului larg acceptat, care fusese standardul pentru bolile infecţioase în ultimele zeci de ani. Iată ce afirma iniţial webul organizaţiei (prin amabilitatea Wayback Internet Archive):

„Imunitatea de turmă este protecţia indirectă împotrivă unei boli infecţioase care se produce atunci când o populaţie este imună fie prin vaccinare, fie prin imunitate dezvoltată prin infecţie anterioară.”

Trebuie remarcat faptul că „imunitatea dezvoltată prin infecţie anterioară” este modul în care a funcţionat de când există omenirea.

Sistemul imunitar nu este conceput pentru a fi suplimentat cu vaccinuri. Este conceput să funcţioneze ca răspuns la expunerea la un agent infecţios. Se pare că, potrivit OMS, nu mai este aşa. Începând din octombrie 2020, iată definiţia actualizată a imunităţii de turmă, care este acum „un concept utilizat pentru vaccinare”:

"‘Imunitatea de turmă’, cunoscută şi sub numele de 'imunitatea populaţiei', este un concept utilizat pentru vaccinare, în care o populaţie poate fi protejată de un anumit virus dacă este atins un anumit prag de vaccinare. Imunitatea de turmă se realizează prin protejarea oamenilor de un virus, nu prin expunerea lor la acesta".

"Vaccinurile ne antrenează sistemul imunitar pentru a crea proteine care luptă împotriva bolilor, cunoscute sub numele de 'anticorpi', la fel cum s-ar întâmpla atunci când suntem expuşi unei boli, dar - în mod crucial - vaccinurile funcţionează fără a ne îmbolnăvi. Persoanele vaccinate sunt protejate împotriva bolii în cauză şi transmiterii acesteia, rupând orice lanţuri de transmitere".

Această perversiune a realităţii ştiinţifice implică faptul că singura modalitate de a obţine imunitatea de turmă este vaccinarea - lucru flagrant neadevărat.

Implicaţiile uimitoare pentru societate sunt că, prin publicarea acestor informaţii false, OMS încearcă să schimbe percepţia noastră despre ceea ce este adevărat şi ce este fals, lăsând oamenii să creadă că trebuie să îşi manipuleze artificial sistemul imunitar ca fiind singura modalitate de a rămâne în siguranţă, apăraţi de boli infecţioase.

CDC şi alţii nu au adoptat definiţia pervertită a OMS

La data când scriu acest material, organizaţii medicale de profil au repudiat definiţia strâmbă a OMS privind imunitatea de turmă. Centrele SUA pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, de exemplu, în Glosarul lor de termeni privind vaccinurile, definesc imunitatea comunitară, cunoscută şi sub numele de imunitate de turmă, după cum urmează:

„O situaţie în care o proporţie suficientă dintr-o populaţie este imună la o boală infecţioasă (prin vaccinare şi / sau îmbolnăvire anterioară) pentru a face răspândirea ei de la o persoană la alta puţin probabilă. Chiar şi persoanelor nevaccinate (cum ar fi nou-născuţii şi cei cu boli cronice) li se oferă o anumită protecţie, deoarece boala are puţine şanse să se răspândească în cadrul comunităţii”.

Clinica Mayo, începând cu 6 ianuarie 2020, a mai declarat: „Există două căi de obţinere a imunităţii de turmă pentru COVID-19 - vaccinuri şi infecţie”, menţionând:

”Imunitatea de turmă poate fi atinsă şi atunci când un număr suficient de indivizi ai unei populaţii s-au recuperat după o boală şi au dezvoltat anticorpi împotriva infecţiei viitoare. De exemplu, cei care au supravieţuit pandemiei de gripă din 1918 au fost ulterior imuni la infecţia cu gripa H1N1, un subtip al gripei A”.

Într-o pagină a JAMA din 2020 privind imunitatea de turmă, Dr. Angel Desai, editor asociat al JAMA Open Network şi Dr. Maimuna Majumder la Boston Children's Hospital, Harvard Medical School, explică, de asemenea, că imunitatea de turmă poate fi atinsă prin infecţie naturală şi recuperare:

„Imunitatea de turmă poate fi atinsă fie prin infecţie şi recuperare, fie prin vaccinare ... Obţinerea imunităţii de turmă prin infecţie se bazează pe existenţa unui număr suficient de mare de oameni infectaţi care se recuperează de la boală, timp în care dezvoltă anticorpi împotriva viitoarei infecţii.”

Imunitatea dobândită în mod natural durează mai mult

Oficialii din domeniul sănătăţii publice declară adesea că vaccinarea ne oferă şansa de a dobândi imunitate la o boală fără a fi nevoie să ne îmbolnăvim de ea. Ceea ce nu menţionează în mod obişnuit, este că, în afară de riscurile inerente tuturor vaccinurilor, imunitatea rezultată de pe urma vaccinării nu este aceeaşi cu cea obţinută prin infecţia naturală.

Multe vaccinuri nu oferă o imunitate de lungă durată, sau pe întreaga durată a vieţii. Vaccinurile conferă doar imunitate artificială temporară şi uneori nu reuşesc să facă nici acest lucru. Acesta este motivul pentru care sunt necesare doze de rapel. Barbara Loe Fisher, cofondator şi preşedinte al Centrului Naţional de Informare a Vaccinului (National Vaccine Information Center /NVIC), explică, folosind exemplul rujeolei, de ce acest lucru este atât de problematic:

"Literatura medicală arată că bebeluşii şi generaţia dinaintea noastră au dobândit imunitate naturală, care este calitativ superioară. Este mai durabilă decât imunitatea dobândită prin vaccin".

„Imunitatea dobândită prin vaccin nu este aceeaşi cu imunitatea dobândită în mod natural. Aceasta a fost o problemă încă de la început cu producerea acestor vaccinuri. Ei nu au înţeles niciodată cum să facă vaccinurile să imite exact imunitatea dobândită în mod natural”.

„Cred că cea mai şocantă parte, ori de câte ori dezbat subiecte în literatura medicală, este de a sublinia cât de puţin se cunoaşte despre funcţionarea sistemului imunitar, despre modul în care infecţiile conferă imunitate şi despre modul în care vaccinurile stimulează imunitatea artificială”.

OMS a schimbat, de asemenea, definiţia „pandemiei”

OMS a schimbat, anterior, definiţia „pandemiei”, într-un mod care ar fi putut afecta modul în care clasificăm COVID-19. Definiţia originală dată de OMS a unei pandemii, pe 1 mai 2009, a specificat epidemii simultane la nivel mondial „cu un număr enorm de decese şi boli”.

„O pandemie de gripă apare atunci când apare un nou virus gripal împotriva căruia populaţia umană nu are imunitate, rezultând mai multe epidemii simultane la nivel mondial, cu un număr enorm de decese şi boli.”

Această definiţie a fost modificată în luna care a precedat pandemia de gripă porcină din 2009, eliminând criteriile de severitate şi mortalitate ridicată şi lăsând definiţia unei pandemii ca „o epidemie mondială a unei boli”.

Această schimbare de definiţie a permis OMS să declare gripa porcină pandemie după ce doar 144 de persoane au murit din cauza infecţiei, la nivel mondial. Este şi motivul pentru care focarul de COVID-19 este încă promovată ca o pandemie, chiar dacă există suficiente date pentru a sugera că letalitatea sa este aceeaşi cu o gripă sezonieră.

Un alt exemplu de schimbare convenabilă a fostelor "adevăruri" de către OMS a avut loc în iunie 2020. În timpul unei conferinţe de presă, Maria Van Kerkhove, conducătorul tehnic al OMS pentru pandemia COVID-19, a afirmat răspicat că persoanele care au COVID-19 fără simptome transmit „rar” boala altora. Într-o perspectivă dramatică, OMS a rectificat declaraţia, doar o zi mai târziu.

La 9 iunie 2020, Dr. Mike Ryan, director executiv al programului de urgenţă al OMS, a respins rapid declaraţia lui Van Kerkhove, spunând că remarcile au fost „interpretate greşit sau poate că nu am folosit cele mai elegante cuvinte pentru a explica acest lucru”.

Fundaţia Bill & Melinda Gates, pentru cei care nu ştiu, este cel mai mare finanţator al OMS. Bill Gates, alături de dr. Anthony Fauci, directorul Institutului Naţional pentru Alergii şi Boli Infecţioase (NIAID), se numără printre cei care au declarat că viaţa nu va putea reveni la normal până nu va exista un vaccin împotriva COVID-19.

„Omenirea nu a avut niciodată o sarcină mai urgentă decât crearea unei imunităţi largi pentru coronavirus”, a scris Gates pe blogul său în aprilie 2020. „În mod realist, dacă vom reveni la normal, trebuie să dezvoltăm un vaccin sigur şi eficient. Trebuie să facem miliarde de doze, trebuie să le scoatem în fiecare parte a lumii şi avem nevoie ca toate acestea să se întâmple cât mai repede posibil”.

Gates a declarat chiar că „bănuieşte că [vaccinul] COVID-19 va deveni parte a programului de imunizare standard pentru nou-născuţi” şi a declarat că SUA are nevoie de supravegherea bolii şi de un sistem naţional de urmărire care ar putea implica înregistrări ale vaccinurilor încorporate în corpurile noastre (cum ar fi tatuajele cu cerneală invizibilă cu puncte cuantice descrise într-o lucrare Science Translational Medicine).

Paşapoartele de imunitate, ce vor fi instalate pe aplicaţiile de telefonie mobilă care urmăresc, înregistrează rezultatele testului COVID-19 şi starea vaccinării, există deja şi se aşteaptă să devină „disponibile pe scară largă” în prima jumătate a anului 2021. Lansarea vaccinării pe scară largă anti-COVID-19, împreună cu urmărirea rezultatelor testului COVID-19 şi a stării vaccinării, generează temeri că, în viitor, autorităţile guvernamentale vor avea instrumentele pentru supravegherea biometrică şi urmărirea altor aspecte ale vieţii individului.

Ce se întâmplă dacă COVID-19, care provoacă doar simptome minore la majoritatea oamenilor - şi este asimptomatică la alţii - s-a răspândit deja suficient, în comunităţi, astfel încât să existe imunitatea naturală de turmă? OMS respinge rapid această posibilitate, declarând:

„Încercările de a ajunge la 'imunitatea de turmă' prin expunerea oamenilor la un virus sunt problematice din punct de vedere ştiinţific şi lipsite de etică. Permiterea răspândirii COVID-19 în cadrul populaţiilor de orice vârstă sau stare de sănătate va duce la infecţii, suferinţă şi morţi inutile. Marea majoritate a oamenilor din majoritatea ţărilor rămân susceptibile la acest virus. Sondajele de seroprevalenţă sugerează că, în majoritatea ţărilor, mai puţin de 10% din populaţie a fost infectată cu COVID-19”.

Acest lucru contrazice datele care sugerează că unele comunităţi au atins deja pragul de imunitate de turmă (HIT). Potrivit The New York Times, peste zece oameni de ştiinţă au declarat în interviuri că HIT pentru COVID-19 este probabil de 50% sau mai mic. „Dacă acest lucru este adevărat, atunci ar putea fi posibil ca valul de coronavirus să dispară mai repede decât s-a crezut iniţial”, a raportat Times - poate fără a fi nevoie de un vaccin.

Imunitatea de turmă este calculată utilizând numărul reproductiv sau R-naught (R0), care este numărul estimat de noi infecţii care pot apărea de la o persoană infectată. R0 din sub 1 (cu R1 însemnând că o persoană infectată este de aşteptat să infecteze o altă persoană) indică faptul că numărul de cazuri vor scădea, în timp ce R0 peste 1 sugerează că cazurile sunt în creştere.

Cu toate acestea, este departe de a fi o ştiinţă exactă, deoarece susceptibilitatea unei persoane la infecţie variază în funcţie de mai mulţi factori, inclusiv sănătatea, vârsta şi contactele unei comunităţi. Calculele iniţiale R0 pentru HIT-ul COVID-19 s-au bazat pe presupuneri că toată lumea are aceeaşi susceptibilitate şi se va amesteca aleatoriu cu alţii din comunitate.

„Acest lucru nu se întâmplă în viaţa reală”, a declarat pentru The Times Dr. Saad Omer, directorul Institutului Yale pentru Sănătate Globală. „Imunitatea de turmă poate varia de la grup la grup şi de la subpopulaţie la subpopulaţie”, şi poate fi diferită chiar pentru coduri poştale americane diferite.

Când scenariile din lumea reală sunt luate în ecuaţie, HIT scade semnificativ, unii experţi spunând că ar putea fi de la 10 la 20 la sută. De fapt, aşa cum a sugerat Times, este posibil ca imunitatea de turmă pentru pandemie să fie atinsă „înainte de termen”.

Cercetătorii de la Oxford, Virginia Tech şi Şcoala de Medicină Tropicală din Liverpool sunt printre cei care au constatat că atunci când sunt luate în considerare variaţiile individuale ale susceptibilităţii şi expunerii, HIT scade la mai puţin de 10 la sută. Pe baza acestui număr şi folosind estimarea OMS că mai puţin de 10% din populaţie a fost deja infectată, HIT ar putea fi deja îndeplinit sau am putea fi foarte aproape de obţinerea sa - prin imunitate dobândită în mod natural.

Dr. Joseph Mercola este fondatorul Mercola.com. Medic osteopat, autor de cărţi de succes, câştigător al mai multor premii în domeniul sănătăţii naturale, proiectul său major este de a schimba paradigma modernă a sănătăţii, oferind oamenilor o resursă valoroasă pentru a-i ajuta să preia controlul asupra sănătăţii lor. Acest articol a fost publicat iniţial pe Mercola.com.