OMG-urile în alimentele artizanale italieneşti: tradiţii afectate de biotehnologie

Parmezanul şi alte exporturi alimentare italieneşti apreciate au ajuns în atenţia consumatorilor datorită problemei organismelor modificate genetic (OMG). Deşi culturile modificate genetic sunt interzise pe câmpurile agricole din Italia, o mare parte din şeptelul naţional este hrănit cu soia modificată genetic importată din Brazilia sau Argentina.

În 21 mai 2013, Senatul italian a votat unanim împotriva recoltelor MG (modificate genetic) în ţară. În 31 mai, dezvoltatorul de recolte modificate genetic Monsanto şi-a retras producţia din Europa datorită lipsei de cerere. Produsele din Italia trebuie să fie etichetate ca OMG dacă sunt peste 0.9% modificate genetic – aceasta nu se aplică, totuşi, produselor derivate din animale hrănite cu OMG.

Fabio Veronesi, preşedinte al Societăţii Italiene pentru Genetică Agricolă (SIGA), a scris într-un email: “Este înşelător să credem că Italia este fara OMG-uri. Noi nu cultivăm [culturi MG] dar folosim produse derivate din plante MG.”

Sunt necesare alimentele modificate genetic în Italia?

În 2012, Italia a importat aproximativ 3 milioane de tone de soia, 85% din această cantitate fiind modificată genetic. Giulio Usai, economist la Asociaţia Naţională pentru Hrănirea Animalelor (ASSALZOO), a declarat că Italia înfruntă o mare lipsă de culturi produse intern potrivite pentru hrănirea animalelor.

Ouăle, laptele, brânza şi carnea sunt ingrediente preţioase în bucătăria italiană şi această bucătărie este preţioasă pentru economia italiană.

Uniunea Europeană (UE) oferă diverse certificate pentru alimentele regionale – alimente de o calitate ridicată ce sunt unice pentru anumite regiuni şi nu pot fi reproduse în afara acelor regiuni. Italia are cele mai multe astfel de certificate comparativ cu oricare altă ţară UE.

Italia are 254 de astfel de produse, Franţa vine din urmă cu 197 şi Spania cu 162. Italia câştigă 12 miliarde de euro (15,7 miliarde USD) în fiecare an din vânzările acestor produse, 35% fiind câştiguri din exporturi.

Diferite tipuri de brânză specifice regiunilor din Italia, Prosciutto şi alte produse de origine animală reprezintă o mare parte din aceste alimente certificate.

Giuseppe Poliţi, preşedinte al Asociaţiei Fermierilor din Italia (CFI), a declarat că blocarea OMG-urilor a devenit “o problemă de avantaj competitiv pe care dorim sa îl menţinem.”

“Noi dorim să apărăm ‘Made in Italy’”, a spus el. Poliţi a spus că consumatorii nu au o percepţie pozitivă asupra OMG-urilor şi el crede că aroma şi calitatea produselor este afectată puternic în procesul de modificare genetică.

Poliţi doreşte să vadă o renaştere a eforturilor de promovare a producţiei alimentare interne.

În prezent, a spus Veronesi, “dacă Italia ar opri importarea de soia transgenică [pentru hrănirea animalelor], nu ar mai fi posibilă producerea, de exemplu, a Parmigiano [brânza Parmezan].

Greenpeace are o viziune diferite. Greenpeace în Italia a organizat o campanie pentru a scăpa Parmezanul de modificare genetică. Website-ul campaniei susţine că alimentele non-OMG sunt “disponibile în cantitate suficientă nu doar pentru producţia de Parmigiano-Reggiano ci şi pentru întregile nevoi ale Italiei.”

O industrie fara OMG în Italia ar cere că fermierii să se bazeze mai puţin pe soia, în timp ce integrează produse alternative din Italia, precum lucerna, fasole de câmp, mazăre şi alte legume mediteraneene.

Studii asupra efectelor organismelor modificate genetic în Italia

Un studiu din 2010 de la Universitatea din Napoli a arătat cum fragmente ale ADN-ului modificat din soia ingerată de capre au fost transferate iezilor lor prin laptele caprelor şi au fost prezente în organelor iezilor.

Niveluri crescute de dehidrogenază lactică (LDH) au fost găsit în caprele hrănite cu produse modificate genetic (MG). LDH creşte metabolismul celular. Studiul nu a reuşit să concluzioneze în mod clar că dieta MG a generat creşterea de LDH. Nu au fost prezentate efecte adverse, dar concluzia susţine că “pe termen lung, consecinţele pentru sănătate după consumul de alimente MG merită o considerare suplimentară.”

Concluzia notează, de asemenea, rezultatele variate şi uneori conflictuale ale studiilor efectuate asupra efectelor OMG asupra sănătăţii.

Studiul face referire la cercetări anterioare, susţinând că unele experimente nu au arătat efecte clinice sau anormalităţi în organe sau ţesuturi. Totuşi, un studiu din 2002, efectuat de dr. Manuela Malatesta de la Universitatea Urbino şi colegii săi, a descoperit o creştere similară a metabolismului celular în rândul şoriceilor hrăniţi cu OMG. Metabolismul crescut s-ar putea să fi contribuit la formarea nucleelor neregulate.

Raffaella Tudisco de la Departamentul pentru Ştiinţă Animală şi Inspecţie Alimentară de la Universitatea din Napoli şi colegii ei au emis o ipoteză în 2006 că soia modificată genetic [dată ca hrană animalelor] a afectat metabolismul celular al enzimelor la iepuri. Tudisco a lucrat de asemenea la studiul din 2010 al Universităţii din Napoli.