Omagiu adus lui Axel Springer, creatorul fenomenului Bild Zeitung
În timp ce la Londra Robert Murdoch, creatorul tabloidului britanic răspundea la întrebările unei comisii parlamentare, la Berlin s-a sărbătorit o sută de ani de la naşterea lui Axel Springer, cel care a creat fenomenul Bild Zeitung. Un omagiu adus magnatului mediatic, un Murdoch în versiune germană, de la care nu a lipsit aproape nimeni: doi miniştri din guvernul federal, primarul Berlinului, preşedintele Germaniei, 'moguli' ai trustului media Bertelsmann... iar şampania a curs în valuri, notează joi ziarul La Vanguardia.
Axel Springer (1912-1985) a început şi a sfârşit într-un bunker. Primul său birou din 1945, în oraşul Hamburg copleşit de bombe, a fost un bunker. Bunkerul în care a murit a fost unul mental: spaţiul ideologic, închis şi retrograd de la Bild Zeitung, ziarul cu cel mai mare tiraj al continentului, cu multe poze şi puţin text. De la fondarea sa, în 1952, Bild a fost considerat de detractorii săi un ziar de luptă în care 'establishment-ul' incită instinctele primare ale germanilor. Ceea ce la vremea respectivă înfiera 'macartismul' în RFG, vânătoarea de vrăjitoare împotriva disidenţei şi mişcării studenţeşti din 1968, azi a devenit xenofobie şi acuze aduse 'grecului leneş', în contextul doctrinei germane asupra crizei euro.
Axel Springer, creatorul a toate acestea a fost un geniu. Fiu al unui editor, căsătorit de cinci ori, pasionat de astrologie şi colecţionar de bibelouri de porţelan de gust îndoielnic, Springer a clădit un imperiu postbelic. Potrivit unora, dedicat abrutizării mentale; potrivit altora, animat de cel mai pur idealism. Thomas Schmidt, intelectualul grupului Springer, azi editor la Die Welt, îl prezintă ca pe un 'înfocat luptător împotriva injustiţiei', împotriva Germaniei de Est, în favoarea americanilor, a reunificării naţionale şi a statului Israel, care l-a acoperit cu medalii şi onoruri.
Căutarea de 'ţapi ispăşitori' şi de duşmani practicată de Bild, aplecarea lui spre polarizare şi exploatarea temerilor germanului de rând, i-au adus comparaţii cu ziarul nazist Völkischer Beobachter, al cărui motto 'cotidian de combatere a mişcării naţional-socialiste din marea Germanie', a declanşat o campanie anti-Springer. Apogeul său a fost în timpul evenimentelor din 1967 y 1968 de la Berlin, când Springer a ridicat centrul imperiului său: o clădire înaltă şi modernă, la câţiva metri de zid, peste care trimitea reclamele luminoase de cealaltă parte a cortinei de fier.
În iunie 1967, a murit la Berlin primul student împuşcat de un poliţist în cadrul unei manifestaţii împotriva vizitei şahului Iranului. Tragedia era precedată de o campanie a Bild în favoarea şahului şi împotriva studenţilor. Anul următor, liderul studenţilor Rudi Dutschke a fost împuşcat în cap de alt tânăr. S-a întâmplat după ce Bild l-a prezentat drept 'inamicul numărul unu împotriva statului' şi i-a încurajat pe cititori să pună capăt tinerilor 'roşii'. După atentat, studenţii au manifestat împotriva lui Springer într-o luptă de stradă în care au folosit cocteiluri molotov aduse de un provocator al poliţiei.
Evenimentele de atunci şi implicarea poliţiei au degenerat în gherila urbană germană a celor de la Baader Meinhof. În 1972 a avut loc un atentat cu 17 răniţi la sediul Springer. În 1973, două case ale grupului au fost incendiate. Chiar şi azi politicieni sau personalităţi germane, care au militat în 68, refuză să facă declaraţii la Bild, deşi guvernanţii - se spune- îşi iau micul dejun citind titlurile ziarului, de care au devenit depedendenţi într-o formă sau alta. S-ar putea să fie exagerat, dar ilustrează fenomenul unui ziar care este mai mult decât o versiune germană a lui Murdoch. Unul este judecat, celălalt omagiat, aceasta este diferenţa. Rudi Dutschke are azi o stradă, care îi poartă numele, şi care se întretaie cu strada Axel Springer, botezată în 1996.
