Observatorul solar care măsoară cu precizie timpul de peste 2000 de ani
La început, vastele câmpii erau colindate de alpaca hoinare, iar văile verzi şi rodnice păreau să se întindă la infinit sub răsăritul unui soare venerat ca o divinitate supremă.
Când incaşii au pătruns în Valea Râului Casma, acolo unde un observator antic din piatră măsura odinioară trecerea timpului în funcţie de poziţia soarelui, întâlnirea cu acest loc trebuie să fi părut un adevărat miracol.
Valea râului Casma este o oază luxuriantă, un paradis al fertilităţii într-un mediu climatic aspru. Ea şerpuieşte dinspre coasta bogată a statului Peru, traversând deşerturi aride şi lanţuri muntoase abrupte, o panglică îngustă de verdeaţă sculptată în vastitatea stearpă a unei tundre.
Cu toate că incaşii au folosit sclavi pentru a exploata această vale mănoasă, ei nu sunt cei care au ridicat observatorul solar, astăzi aflat în ruine. Complexul dărăpănat, cunoscut sub numele de Chankillo, situat la 402 kilometri nord de Lima, precede epoca Imperiului Inca cu peste un mileniu, fiind construit de o civilizaţie mult mai veche.
Cultura Casma a ridicat Chankillo în apropierea coastei, în valea omonimă, între anii 300 şi 200 î.Hr. De-a lungul celor 2300 de ani care au trecut, observatorul solar continuă să urmărească cu o precizie impresionantă traiectoria soarelui în diferite momente ale anului.
Se presupune că această construcţie masivă din piatră, care încă reuşeşte să impresioneze, a servit drept calendar sofisticat al vremurilor antice.
Modul în care funcţionează se bazează pe un aliniament impresionant de 13 turnuri masive de piatră, aşezate la distanţe egale pe o creastă, asemenea unei rigle uriaşe.
Dintr-o anumită poziţie îndepărtată, cu faţa spre est, în direcţia observatorului, se poate urmări spectacolul răsăritului de soare care se desfăşoară de-a lungul acestui şir de turnuri.
Locul exact în care soarele răsare între două turnuri sau la extremităţile rândului dezvăluie cu precizie data calendaristică – cultura Casma nu utiliza calendarul roman modern, ci unul mult mai vechi, deşi ambele erau concepute pentru a marca solstiţiile.
De asemenea, acest observator solar era esenţial în stabilirea cu exactitate a solstiţiilor.
Solstiţiile sunt momentele în care avem cea mai lungă şi cea mai scurtă zi din an, marcând, totodată, debutul verii şi al iernii. Acestea reprezintă extremele călătoriei anuale a soarelui pe cer – cel mai de nord şi cel mai de sud punct în traiectoria sa. Când soarele răsare în partea stângă a observatorului, la extremitatea nordică, începe vara; iar când răsare în partea dreaptă, la capătul sudic, ne aflăm în pragul iernii.
Deşi răsăritul la oricare dintre aceste extreme marchează solstiţiul, apariţia sa în orice punct intermediar de-a lungul acestui „măsurător” format din cele 13 turnuri indică una dintre cele două perioade de şase luni dintre solstiţii.
Măsurătorile sale au o precizie de o zi sau două - nu este diferit de modul în care cultura Casma le citea cu eoni în urmă. Astăzi, acest observator solar este considerat unic şi cel mai vechi de acest fel.
Dar Chankillo nu este doar atât.
Pe un deal din apropiere se mai află încă o structură impresionantă: cu ziduri triple pentru rezistenţă şi intrări false pentru a ţine invadatorii la distanţă, un ansamblu de ziduri dispuse în cercuri concentrice este considerat a reprezenta vestigiile unui templu fortificat.
„Chankillo este o capodoperă a peruvienilor antici, o capodoperă a arhitecturii, o capodoperă a tehnologiei şi astronomiei”, a declarat arheologul peruan Ivan Ghezzi pentru AFP, cu ocazia unei vizite la sit. „Este leagănul astronomiei în America”.
În 2007, Ivan Ghezzi şi colegul său britanic, Clive Ruggles, au scris un studiu despre Chankillo. Ei au considerat că turnurile ar fi un observator solar care indica momentul solstiţiilor şi ar fi putut ajuta popoarele antice să ţină evidenţa anotimpurilor de însămânţare şi recoltare şi a sărbătorilor religioase.
Pentru o lungă perioadă de timp, fermierii din valea râului Casma din zilele noastre şi cei de pe coasta fertilă - care au făcut din Peru unul dintre cei mai mari producători de avocado din lume - au căutat să se extindă pe terenurile unde se află aceste ruine arheologice.
În 2020, odată cu izbucnirea COVID, arheologii au abandonat multe situri din Peru, iar fermierii ar fi profitat de acest lucru, plantând culturi în interiorul graniţelor Chankillo.
De la începutul pandemiei până în prezent, zeci de situri istorice au fost izolate de UNESCO, inclusiv Chankillo şi o serie de alte situri din întreaga lume.
În 2021, Chankillo - alături de pădurea Kaeng Krachan din Tailanda şi de portul antic Quanzhou din China - a fost declarată zonă restricţionată şi transformată în sit al patrimoniului mondial UNESCO, aparent pentru a conserva ceea ce a mai rămas din ea, ţinând în acelaşi timp la distanţă fermierii şi jefuitorii.
Un alt sit peruvian de ruine antice a fost protejat în 2009, când Caral, cel mai vechi oraş din Americi, împreună cu şase dintre piramidele sale, a devenit sit al patrimoniului mondial. Privind cu zeci de ani în urmă, faimoasa şi impunătoarea citadelă Machu Picchu situată pe culmile munţilor peruani deţine statutul de sit protejat din 1983.
