Necesitatea unei legi a lustraţiei, în atenţia presei de la Chişinău

După ce parlamentul Republicii Moldova a condamnat regimul comunist şi a interzis utilizarea în scopuri politce a simbolurilor comuniste, presa de la Chişinău scrie despre necesitatea adoptării unei legi a lustraţiei, despre care se tot vorbeşte în ultimii 20 de ani. În ultimul timp şi comuniştii au început să vorbească despre necesitatea unei asemenea legi.

În Timpul de marţi, editorialistul Constantin Tănase remarcă faptul că o parte din societate şi anume cetăţenii cinstiţi şi curaţi, anticomunişti ca viziune politică doresc sincer ca societatea să parcurgă, în sfârşit, această procedură de purificare. Pe de altă parte, comuniştii şi fanii lor vor să folosească ocazia pentru a se răfui cu reprezentanţii intelectualităţii naţionale. 'Astfel, până la urmă, problema nu se pune dacă e necesară sau nu o Lege a lustraţiei, dar ce se doreşte de la această lege, în numele căror interese ea urmează să fie adoptată?', consideră Constantin Tănase.

'Cine ar fi vizat de legea lustraţiei în Republica Moldova?', se întreabă şi istoricul Igor Caşu în Adevărul. Potrivit acestuia, în majoritatea statelor unde s-a adoptat şi aplicat legea lustraţiei grupul-ţintă al celor vizaţi erau foştii informatori şi agenţi ai poliţiei politice. Depozitul special al Serviciului de Informaţii şi Securitate conţine anumite informaţii în acest sens, dar Moscova are toate aceste informaţii şi, eventual, la o cerere semnată de toate partidele parlamentare, ar fi şanse să fie obţinute. Autorul mai scrie că, pentru adoptarea unei legi a lustraţiei, e nevoie ca şi partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană să admită că şi în rândurile lor sunt asemenea persoane. 'Dacă lustraţia îl va viza doar pe Vladimir Voronin şi pe alţi câţiva din Partidul Comuniştilor, ideea va fi compromisă', susţine Igor Caşu.

Nicolae Negru scrie în Jurnal de Chişinău că decizia comuniştilor de a nu renunţa la simbolurile comuniste era previzibilă. Pentru adevăraţii comunişti nu există viaţă fără seceră şi ciocan. Autorul se întreabă dacă vor avea curajul să se sinucidă politic, mergând până în pânzele albe...sau dacă Rusia se va mobiliza în apărarea secerii şi ciocanului ? Deocamdată, Moscova păstrează tăcerea, observă comentatorul. Nicolae Negru mai scrie că, mai devreme sau mai târziu, oamenii trebuie să ştie adevărul, lor trebuie să li se spună că interzicerea simbolurilor şi condamnarea regimului comunist nu este o chestiune de politică, ci de bun-simţ, de moralitate, de sănătate spirituală.