Neamţu: PCR a otrăvit sufletul a milioane de oameni cu toxina grandomaniei şi a înşelării de sine

Fostul lider al partidului Noua Republică, Mihail Neamţu, a atras atenţia luni, pe contul său de Facebook, că patriotismul curat poate fi compromis prin diferite metode, de la grandilocvenţa "rrromânilor" verzi, cărora le pute orice e străin, la unii istorici care absolutizează relativismul.

"Patriotismul curat poate fi compromis în multe feluri. Mai întâi prin grandilocvenţa "rrromânilor" verzi, cărora le pute orice e străin. Mă gândesc la acel eclectism retoric impregnat de barocul legionaroid, antisemit şi naţional-comunist, având ca naraţiuni derivate dacopatia, ortodoxismul, autohtonismul, protocronismul sau ceauşismul nostalgic.

O falangă a Securităţii române (dar şi a FSB-ului rusesc) s-a specializat în gonflarea până la saţietate a ego-ului colectiv, organizând manifestări de tip Cenaclul Flacăra (unde Adrian Păunescu făcea, ca un pontifex maximus, legătura între Burebista şi Geniul din Scorniceşti). Prin această perversă tactică a propagandei, PCR a otrăvit sufletul a milioane de oameni cu toxina grandomaniei şi a înşelării de sine. Rezultatul: la orice colţ de stradă găseşti un Mitică autosuficient, care se crede buricul pământului", a scris Mihail Neamţu.

A doua modalitate de a compromite patriotismul este, potrivit fostului preşedinte al partidului Noua Republică, poate mai puţin stridentă estetic, dar perfect subversivă.

"De la demitizarea trecutului prin metoda critică, firească pentru orice metodologie ştiinţifică, unii istorici ajung să absolutizeze relativismul. Citim filele trecutului şi nimic nu mai e nobil, măreţ, sublim. Aflăm că Ionel Brătianu a cerut alipirea Transilvaniei de patria mamă fără să poată invoca vreun drept istoric. Descoperim că "România e altfel" şi că, oricum, "Basarabia nu e (nici măcar) România". Dacă există ceva bun pe meleagurile noastre, originile acelui fenomen sunt străine de gena tarată a neamului...", a continuat Mihail Neamţu.

Rezultatul? 80% din adolescenţi cred că România este o ţară de toată jena. Studenţii brilianţi ne pleacă peste mări şi ţări, iar opera lui Brâncuşi ("Cuminţenia pământului") ni se pare un moft elitist.

În opinia lui Neamţu, Jean Sévillia a descris perfect acest sindrom: "«Îmi urăsc istoria», pare să spună societatea noastră... Nu numai că figurile eroice şi momentele de glorie celebrate cândva au fost îngropate, dar privirea contemporană se focalizează asupra anumitor episoade... De ce această ură de sine?"

"Răspunsul e simplu: ambele porniri sufleteşti trădează un complex de inferioritate. O nesiguranţă păguboasă şi, pe alocuri, fatală. Neagu Djuvara a găsit echilibrul perfect între scriitura romantică, idealizantă şi înflăcărată a unui Nicolae Iorga, pe de o parte, şi denunţul tezist al tuturor nevredniciilor valahe, practicat cu îndârjire de Lucian Boia.

Ajuns la propriul său centenar, boierul din stirpea Grădiştenilor ne îndeamnă să privim cu luciditate şi pioşenie către isprava românilor care, aflaţi la Oituz, Cernăuţi, Mărăşeşti, Chişinău, Arad, Bucureşti sau Iaşi, au realizat Marea Unirea de la 1918...", a concluzionat Mihail Neamţu.