Nanotehnologia: particule mici care pun probleme mari

Nanotehnologia. Probabil că nu realizaţi prea clar despre ce este vorba, dar nu sunteţi singurul. Folosirea tot mai frecventă a acestei tehnici a adus în prim plan atât oameni de ştiinţă, cât şi organizaţii non-guvernamentale. Toţi se tem că s-a făcut prea puţin pentru evaluarea potenţialelor riscuri - generate de ştiinţa care tocmai înfloreşte - pentru oameni şi mediul înconjurător. Peste 800 de produse cu structuri moleculare modificate sunt deja disponibile pe pieţele comerciale. Printre acestea putem găsi creme protectoare împotriva radiaţiilor solare, aditivi alimentari, îmbrăcăminte care nu se pătează şi nu se şifonează, aparate sportive stabile şi uşoare, piese de maşini, ustensile de bucătărie rezistente la bacterii, vopsele rezistente la zgârieturi şi şosete lipsite de miros.

Armata ia în considerare posibilitatea folosirii nanoparticulelor pentru mai buna aprindere a combustibililor şi pentru explozibilii din bombe. În afară de aceasta, se intenţionează revoluţionarea medicinei, agriculturii, a "energiei verzi” şi a mediului înconjurător prin intermediul noii tehnologii.

S-au cercetat mii de posibilităţi de utilizare, săptămânal fiind introduse noi produse şi anunţate noi patente. Cele mai multe sunt în ramurile automobilismului, medicinei, cosmeticii şi electronicii.

În 2007 produsele obţinute prin nanotehnologii, vehiculate pe piaţa mondială se ridicau la valoarea de 103 miliarde de euro, până în 2015 aşteptându-se o creştere de până la 2,1 trilioane de euro.

Ştiinţa domeniului microscopic

Părul uman are un diametru de cca. 100 000 de nanometri. Fibrele de carbon, nanotuburi în miniatură, sunt de 20 de ori mai puternice decât oţelul sau kevlar-ul de aceeaşi greutate. Nanotehnologia este ştiinţa domeniului microscopic, care permite modificarea materialelor chimice la nivel molecular, adică la o scară situată la a miliarda parte dintr-un metru. Nanoparticulele pot îmbunătăţi în mod substanţial funcţiile aproape oricărui produs sau pot da naştere la produse cu totul noi. Nanotehnologia este tratată drept următoarea revoluţie ştiinţifică, de un rafinament extrem.

Susţinătorii acestei ştiinţe promovează punctul de vedere conform căruia, crearea de noi produse prin modificarea materiei la nivel molecular ar putea duce (printr-o dezvoltare ştiinţifică prudentă) la un salt economic, îmbunătăţindu-se astfel calitatea vieţii.

Reversul medaliei este deocamdată doar foarte puţin cunoscut, iar evaluarea comportamentului acestei particule minuscule "fabricate de om” ar putea deveni problematică pentru industrie şi guverne, conform celor afirmate de toxicologul Shane Jouneay, ofiţer şef executiv la Institutul de Consulting şi Training în Toxicologia Nanotehnologiei din Nova Scotia, Canada.

Nanomateria are o altă chimie

"Nanoparticulele introducându-se în atât de multe produse, există în mod firesc îngrijorarea, că ele vor ajunge în corpul uman, unde pot provoca reacţii nedorite. Iar pe partea de mediu problemele rămân aceleaşi ca şi în cazul celorlalte chimicale: trebuie urmărite, apoi reizolate, pentru a vedea ce urmări au, ceea ce este foarte greu la ora actuală” ne spune Jouneay. În timp ce avem metode suficiente de determinare a gradului de toxicitate al noilor medicamente citostatice sau al pesticidelor, acest lucru nu este valabil în domeniul nanometric, "deoarece aici comportamentul substanţelor prezintă diferenţe mari faţă de ceea ce am studiat până acum.”

Aceste particule minuscule cu proprietăţi deosebite, au de asemenea un comportament diferit şi provoacă o intoxicare diferită de cea a chimicalelor tradiţionale. Una dintre îngrijorări este faptul că nanoparticulele se comportă ca şi cum ar fi absente, dar pot rămâne în corp, provocând cancer. Studiile au demonstrat că nanoparticulele sunt transportate de la plămân la ficat sau chiar la creier. Alte cercetări au demonstrat efecte dăunătoare la plante sau la peşti, al căror creier a suferit unele deteriorări la 48 de ore după administrarea de nanoparticule.

După ce în 2006, în Germania 77 de persoane au avut probleme cu respiraţia, a avut loc un feed-back legat de produsul utilizat de către acestea, bazat pe nanoparticule, numit "Magic Nano”, folosit la curăţirea băilor.

În acelaşi timp Grupul ETC - o nouă organizaţie de studiu - şi-a reînnoit apelul făcut în 2003 către toate laboratoarele de nanotehnologie din întreaga lume de a-şi înceta cercetările în acest domeniu şi de a se retrage de pe piaţă produsele care conţin nanoparticule produse în mod artificial.

Pentru unii savanţi însă, reglementările în vigoare sunt suficiente şi vor că cercetările să avanseze, până ce se vor trage concluzii ştiinţifice asupra toxicităţii nanoparticulelor.

Multe ţări implementează sau plănuiesc implementarea de sisteme de strângere de date de la firmele care utilizează nanotehnologii. Conform Environment Canada, informaţiile sunt folosite în elaborarea de lucrări cadru, necesare stabilirii unor reglementări.

Conform opiniei d-nei Journaey, este extrem de greu de stabilit ce anume înseamnă nanomateriale. Cât despre autorităţile guvernamentale, acestea sunt foarte nepregătite din punctul de vedere al reglementărilor, "deoarece există o problemă de alt ordin: a determina ce anume trebuie reglementat în acest domeniu.” Nu se ştie cum interacţionează aceste nanomateriale cu ecosistemele, cum pot fi detectate în mediul înconjurător, dacă ajung în lanţul alimentar sau dacă pot fi absorbite prin piele.

"Ştim atât de multe şi în acelaşi timp nimic despre poluarea mediului înconjurător” declara presei canadiene un toxicolog de la Consiliul de Apărare al Resurselor Naturale din Washington.

Implementarea nanocipurilor

Au apărut de asemenea întrebări asupra influenţelor de natură etico-socială, pe care le-ar avea nanotehnologia, dacă aceasta ar îmbunătăţi abilităţile umane, cum ar fi puterea din membre sau acuitatea vizuală. Sau dacă ar exista microcipuri implementate direct în creierul uman pentru a permite accesul la Internet sau folosirea anumitor softuri prin simpla apelare. Într-un viitor nu prea îndepărtat, asemenea progrese ar putea deveni realitate.

"Folosirea nanotehnologiilor în corpul uman pentru întărirea abilităţilor umane este o temă interesantă, mulţi crezând că aceasta va deveni şi cea mai importantă din secolului 21”, declară Patrick Lin, director al Grupului de Etică a Tehnologiilor Emergente, din cadrul Universităţii Politehnice de Stat din California. "Nanotehnologia ne ajută să micşorăm aparatele din ce în ce mai mult. Aparatele devin tot mai minuscule şi pot fi integrate în hainele noastre sau pot fi implementate chiar în corpurile noastre.”

Cercetătorii se tem, că în lipsa unei cercetări adecvate şi a promovării în conştiinţa publică, se va ajunge la o reacţie a societăţii împotriva utilizării nanomaterialelor.

Momentan, după cum crede Lin, chimiştii ar interpreta toxicitatea nanoparticulelor într-un fel, iar toxicologii în altul, fapt pentru care firmele care produc nanomateriale ar trebui ajutate să facă cunoscută experienţa lor din acest domeniu.

În continuare Lin susţine: "Nanotehnologia este o combinaţie de trei - patru limbi diferite. Este chimie, biologie şi toxicologie. Cercetările necesită persoane care să poată naviga cu adevărat prin aceste tărâmuri. La ora actuală există doar puţini oameni care pot înţelege simultan ambele laturi: toxicologia şi nanotehnologia.”