Modelul islandez de ieşire din criză este pus sub semnul întrebării

Pentru mulţi outsideri, Islanda este ţara care a gestionat o criză financiară dramatică, lăsând băncile să falimenteze şi, apoi, devalorizându-şi moneda, însă din ce în ce mai mulţi decidenţi politici din această ţară sunt de părere că 'modelul islandez' este un mit, relatează Financial Times.

Dezbaterea intervine chiar în momentul în care 'modelul islandez' este indicat drept posibil etalon pentru salvarea internaţională a Ciprului.

'Există un model islandez pentru băncile falimentare? Concluzia mea este că, în cea mai mare parte, nu ', susţine Mar Gudmundsson, guvernatorul Sedlabanki, banca centrală islandeză, adăugând că 'există o mulţime de neînţelegeri cu privire la Islanda'.

Confuzia provine din faptul că în toamna anului 2008 cele trei mari bănci islandeze - Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir, care, împreună, deţineau active de 10 ori mărimea economiei ţării - au fost lăsate să intre în faliment.

În imaginaţia populară - în special în Irlanda, Portugalia şi Spania - acest lucru a însemnat că guvernul a evitat să achite factura imploziei financiare. Însă acest lucru nu este adevărat, susţine FT.

De fapt, Islanda a cheltuit mai mult, ca procent din PIB, decât orice altă ţară - în afară de Irlanda - pentru a-şi salva băncile, potrivit OECD.

Mai recent, doi experţi islandezi au estimat că această criză i-a costat pe contribuabilii islandezi între 20-25% din PIB.

'Este un mit faptul că Islanda a permis băncilor să intre în faliment şi că alte ţări ar putea face acelaşi lucru fără a resimţi consecinţele', adaugă Gudmundsson.

Un alt important punct de dezbatere în Islanda este 'meritul' de a avea propria monedă. Spre deosebire de ţările din zona euro, Islanda a fost mai degrabă afectată de cursul de schimb decât de rata şomajului - în condiţiile în care coroana islandeză s-a depreciat cu peste 50% faţă de euro. Dar, prin creşterea costului bunurilor importate şi, prin urmare, a preţurilor de consum, moneda depreciată s-a dovedit o sabie cu două tăişuri, în condiţiile în care majoritatea creditelor islandeze sunt legate de inflaţie.

Deşi ar putea exista îndoieli cu privire la importarea modelului islandez în cazul altor state, pentru ministrul de finanţe Katrin Júlíusdóttir şi pentru mulţi alţi islandezi nu există îndoială că aceasta a folosit calea corectă pentru a salva această mică insulă de 320.000 de locuitori.

'A fost soluţia corectă pentru Islanda. O mulţime de oameni au pierdut o grămadă de bani din cauza băncilor falimentare. Este o poveste chiar tristă. Să sperăm că putem învăţa din ea. O mulţime de greşeli s-au făcut aici, în Islanda', explică ministra de finanţe.