Misterul cadavrelor care nu se descompun uimeşte oamenii de ştiinţă şi generează o "criză" în cimitirele din Portugalia

Mai multe cadavre umane care, în mod misterios, nu se descompun după înmormântare provoacă o criză în Portugalia, în condiţiile în care acestea se mumifică în mod natural după ce au fost îngropate.

În conformitate cu legile locale puse în aplicare pentru a economisi spaţiu, cadavrele trebuie să fie exhumate în mod obişnuit, astfel încât rămăşiţele să poată fi aşezate în containere mai mici, relatează Business Insider.

Însă multe dintre ele pur şi simplu nu se descompun, provocând traume familiilor ale căror persoane dragi sunt dezgropate în mod repetat, doar pentru a fi puse la loc ca să se descompună.

O problemă fundamentală este că nimeni nu ştie cu adevărat ce se întâmplă cu cadavrele îngropate în sicrie.

Oamenii de ştiinţă din Portugalia încearcă acum să descopere cauza acestor mumificări ciudate.

Reciclarea mormintelor pentru a combate supraaglomerarea

Confruntată cu o supraaglomerare drastică în cimitirele sale urbane aglomerate, Portugalia a introdus conceptul de morminte temporare la începutul anilor 1960.

Ideea este simplă: un cadavru descompus ocupă mai puţin spaţiu. Oasele pot fi puse într-un sicriu mai mic şi mutate într-un loc de odihnă finală mai puţin spaţios, cum ar fi în sertarele dedicate din pereţii cimitirelor.

"Nu avem spaţiu pentru a înfiinţa noi cimitire sau pentru a moderniza cimitirele care există deja" în oraşe, a declarat Angela Silva Bessa, antropolog legist de la universitatea din Coimbra, care a studiat problema cimitirelor portugheze.

Cadavrele care refuză să putrezească

La trei ani de la înmormântare, familia defunctului poate primi adesea o scrisoare prin care este avertizată că rămăşiţele pământeşti vor trebui să fie mutate în curând.

Conform legii, cadavrul poate fi mutat doar dacă s-a descompus astfel încât să fie doar un schelet, fără ţesut moale rămas.

Pentru a verifica acest lucru, groparii trebuie să dezgroape cadavrul pentru a-l examina. Dacă nu este suficient de descompus, acesta este îngropat din nou şi procesul se repetă la fiecare doi ani până când este complet descompus.

Un studiu efectuat în cimitirele din Porto, al doilea oraş ca mărime din Portugalia, a constatat că între 55% şi 64% dintre cadavrele din perioada 2006-2015 nu erau complet descompuse după prima lor exhumare.

Paulo Carreira, proprietar de pompe funebre şi director executiv al asociaţiei naţionale de pompe funebre din Portugalia, a declarat pentru Insider că, de obicei, familiile se descurcă destul de bine la prima dezgropare.

Dar dezgropările repetate pot fi foarte dăunătoare din punct de vedere emoţional.

În unele cazuri poate dura zeci de ani de la înmormântare şi după reînhumări repetate cadavrul ajunge la un loc de odihnă final, potrivit lui Carreira.

Iar uneori, la unele cadavre procesul este efectiv fără sfârşit: acestea se mumifică.

Spre deosebire de mumiile egiptene, conservate în mod intenţionat, în Portugalia acest lucru s-a întâmplat spontan. Mumificarea naturală are loc, de obicei, atunci când un corp se usucă atât de repede încât descompunerea se opreşte pur şi simplu. A fost observată în medii extreme, cum ar fi deşerturile sau gheţarii, sau în condiţii de căldură şi frig intense.

Motivul pentru care se întâmplă atât de des în mormintele portugheze s-a dovedit până acum evaziv.

O căutare pentru a înţelege decesul

Silva Bessa şi colegii săi au investigat ce ar putea încetini descompunerea acestor cadavre în Portugalia, în cadrul proiectului tezei sale de doctorat, un studiu unic în felul său.

Cu consimţământul familiilor, ea a colectat mostre de cadavre şi de solul din jurul acestora din cinci cimitire.

"Este destul de uimitor", a declarat ea pentru Insider. "În aceeaşi secţiune a cimitirului, am diferite stadii de descompunere".

Unele cadavre sunt complet scheletizate, în timp ce altele sunt încă în descompunere, a spus ea. Altele vor fi mumificate din cap până în picioare.

"Chiar şi pe acelaşi cadavru, s-ar putea să am tot corpul scheletizat, zona pelvisului este în putrefacţie, iar mâinile mumificate. Aşa că poţi găsi câte puţin din toate", a spus ea.

Silva Bessa a testat opt proprietăţi ale solului care ar putea afecta descompunerea, inclusiv temperatura, aciditatea, umiditatea, densitatea, contaminarea cu metale grele şi materia organică.

Până în prezent, ea nu a găsit încă un răspuns.

"Sincer, am crezut că voi găsi cel puţin o relaţie între proprietăţile solului şi starea de compoziţie a corpului", a spus ea, "dar nu am găsit-o."

Următorul ei pas va fi să testeze dacă substanţele pe care oamenii le-au luat în timpul vieţii, spre exemplu dacă au fumat sau au luat anumite medicamente, ar putea fi un factor.

Descompunerea corpului este încă misterioasă

Tristan Krap, lector în ştiinţe medico-legale care studiază descompunerea cadavrelor la Universitatea Maastricht din Olanda, a declarat că nu este surprins de faptul că trupurile nu se descompun complet în trei ani.

El a spus că s-ar aştepta ca unui "corp normal" aflat într-un mormânt să îi ia aproximativ cinci ani pentru a se descompune, deşi a recunoscut că este vorba în mare parte de presupuneri.

Oamenii de ştiinţă precum Krap folosesc instituţii care au acces la cadavre donate pentru a studia descompunerea - aşa-numitele ferme de cadavre.

Dar aceste instituţii tind să se concentreze pe ceea ce se întâmplă cu corpul deasupra solului, ceea ce este util în cazuri precum investigaţiile privind crimele, dar este mai puţin util pentru a înţelege înmormântările obişnuite.

Mult mai puţini se ocupă de ceea ce se întâmplă cu cadavrul după ce a fost îngropat într-un mormânt, ceea ce este probabil mult mai complex. Corpul este ca "o imensă bombă biologică", care introduce bacterii, ţesuturi şi diverse sucuri în sol, care la rândul său are un ecosistem complex, a susţinut Krap.

Un factor, a adăugat Krap, ar putea fi variaţiile dintre corpurile oamenilor, cum ar fi dimensiunea generală, masa musculară şi nivelul de grăsime.

Un efect persistent în ceea ce priveşte cultura şi durerea

"Acest lucru are un impact social, ceea ce este destul de important pentru ţara mea", a declarat Silva Bessa.

Confruntându-se cu lipsa locurilor pentru morminte, oamenii s-au orientat către incinerare, a afirmat Carreira, iar afacerea sa s-a adaptat în paralel.

"Acum 15 ani, aveam patru crematorii. Astăzi, avem 38", a spus el.

Până la un punct, funcţionează - dacă toată lumea ar fi incinerată, nu ar exista nicio problemă.

Dar, după cum a remarcat Silvia Bessa, pentru portughezi "este o adevărată tradiţie să îngropi cadavrele, nu să le incinerezi".

Şi, deocamdată, lipsa de spaţiu şi un decalaj uriaş în ştiinţă afectează această "tradiţie".

Deocamdată, ea îşi continuă munca, hotărâtă să găsească un parametru care ar putea ajuta.