Misiune Top Secret a SEAL Team în Coreea de Nord, încheiată cu masacrarea unor civili

O relatare absolut incredibilă dezvăluită vineri, de The New York Times, ar putea rămâne în istorie drept cel mai ruşinos eşec al operaţiunilor speciale americane din ultimii ani, sau chiar decenii, relatează Zero Hedge

La începutul anului 2019, într-un moment în care preşedintele Trump, aflat în primul său mandat, desfăşura o diplomaţie de mare vizibilitate cu Kim Jong Un – inclusiv summituri cordiale la graniţa DMZ şi schimburi de scrisori – o operaţiune extrem de secretă a echipei SEAL Team 6 a US Navy s-a încheiat cu masacrarea unui grup de pescari civili nord-coreeni, în circumstanţe misterioase.

Trump, în calitate de comandant suprem, a ordonat o misiune cu risc ridicat, folosind metode low-tech pentru a evita detectarea, pentru a insera echipa SEAL pe coasta nord-coreeană, unde aceştia ar fi urmat să instaleze un dispozitiv de supraveghere capabil să intercepteze cele mai sensibile comunicaţii ale lui Kim Jong Un. Misiunea urma să fie ascunsă de Congres şi de public, precum şi de alţi oficiali guvernamentali, pe baza accesului strict „doar la nevoie”. Era una dintre acele operaţiuni care nu erau niciodată destinate să ajungă la cunoştinţa publicului.

Raportul Times descrie scopul misiunii ca fiind menit să ofere Casei Albe un avantaj major în timp ce Trump încerca să obţină o denuclearizare istorică a peninsulei coreene.

„Obiectivul era instalarea unui dispozitiv electronic care ar fi permis Statelor Unite să intercepteze comunicaţiile liderului retras al Coreei de Nord, Kim Jong Un, în plin dialog nuclear la nivel înalt cu preşedintele Trump”, se arată în articol.

Dar raportul notează că obiectivul ascuns al supravegherii ar fi putut avea un scop mai larg.

„Misiunea ar fi putut oferi Statelor Unite un flux constant de informaţii valoroase. Dar presupunea plasarea de comando americani pe sol nord-coreean – o mişcare care, dacă ar fi fost detectată, nu doar că ar fi putut compromite negocierile, dar ar fi putut duce şi la o criză a ostaticilor sau la un conflict escaladat cu un adversar înarmat nuclear”, afirmă publicaţia newyorkeză.

Practic, aceasta ar fi fost o invazie la scară mică şi o încălcare a teritoriului unuia dintre cele mai militarizate şi paranoice state din lume.

Raportul detaliază că, sub acoperirea nopţii, echipa SEAL a debarcat pe o plajă nord-coreeană după ce a înotat prin ape îngheţate, cu echipament imposibil de urmărit, operând complet „în orb”, fără drone, avioane de spionaj, supraveghere aeriană sau cartografiere în timp real. Chiar şi armele şi gloanţele lor au fost alese astfel încât să fie „imposibil de urmărit”.

Se pare că există un precedent, de asemenea mult timp ţinut secret: În 2005, SEAL-ii au folosit un mini-submarin pentru a ajunge pe ţărm în Coreea de Nord şi au plecat neobservaţi, potrivit unor persoane familiarizate cu misiunea. Operaţiunea din 2005, desfăşurată în timpul preşedinţiei lui George W. Bush, nu a fost niciodată raportată public.

Fiecare aspect al infiltraţiei din 2019 era extrem de riscant.

Planul presupunea ca Marina să strecoare un submarin nuclear, de aproape două terenuri de fotbal lungime, în apele din largul Coreei de Nord şi apoi să trimită o mică echipă de SEAL-uri în două mini-submarine, fiecare cam de dimensiunea unei orci, care să ajungă în linişte la ţărm.

Mini-submarinele erau de tip „wet subs”, ceea ce însemna că SEAL-ii călătoreau scufundaţi în apă oceanică de 4°C timp de aproximativ două ore, folosind echipament de scufundare şi costume încălzite pentru a supravieţui.

Opt SEAL-uri urmau să înoate până la ţintă şi să planteze dispozitivul, dar misiunea a început să se destrame dramatic încă din momentul în care au ieşit la suprafaţă în întunericul nopţii.

În lipsa informaţiilor în timp real şi a comunicaţiilor, analiştii studiaseră luni de zile prin satelit zona de debarcare pentru a se asigura că nu erau soldaţi nord-coreeni sau martori. Dar, se pare, o barcă de pescuit se afla foarte aproape de locul vizat.

Deşi totul părea liber, plutind în întuneric era o mică ambarcaţiune. La bord, un echipaj de nord-coreeni greu de observat, deoarece ochelarii de vedere pe timp de noapte ai SEAL-ilor erau parţial calibraţi să detecteze căldura, iar pescarii purtau costume ude, răcite de apa îngheţată.

SEAL-ii au ajuns la ţărm crezând că sunt singuri şi au început să-şi scoată echipamentul de scufundare. Ţinta era la doar câteva sute de metri.

În acel moment, un grup de SEAL-uri era deja pe plajă, iar altul rămăsese la mini-submarine. Crezând că barca de pescuit ar fi putut detecta submersibilele, care poate lăsaseră urme de mişcare sau bule la suprafaţă, şi posibil lumini subacvatice – un comandant SEAL de pe ţărm a deschis focul asupra bărcii.

În timp ce echipa de la ţărm privea nord-coreenii în apă, subofiţerul SEAL superior a ales o linie de acţiune. Şi-a fixat arma şi a tras. Ceilalţi SEAL-uri au făcut instinctiv acelaşi lucru.

La inspectarea ambarcaţiunii ciuruite de gloanţe, întregul echipaj era mort. Erau doar civili neînarmaţi, culegători de scoici. Pentru a-şi ascunde prezenţa, SEAL-ii au perforat plămânii cadavrelor, astfel încât trupurile să se scufunde pe fundul mării.

De acolo, SEAL-ii s-au întors la mini-submarine şi au trimis un semnal de primejdie.

Raportul adaugă: „Crezând că SEAL-ii sunt în pericol iminent de capturare, submarinul nuclear mare a manevrat în ape puţin adânci, aproape de ţărm, asumându-şi un risc semnificativ pentru a-i recupera. Apoi a accelerat spre oceanul deschis.”

Faptul că acest incident extrem de clasificat este acum scurs în presă este, în sine, semnificativ.

Echipa SEAL s-a întors nevătămată, iar oficiali americani au spus că ulterior sateliţii au observat o activitate militară nord-coreeană intensă în acea zonă de coastă. Phenianul nu a făcut niciodată acuzaţii sau declaraţii publice despre un incident mortal, iar SUA nu au obţinut nicio informaţie – dispozitivul de interceptare nu a fost instalat – şi aparent nu a existat niciodată responsabilizare.

Întregul episod sugerează că pot exista multe alte astfel de „eşecuri secrete” ale forţelor speciale în istoria recentă.