Miopia: Cum puteţi încetini evoluţiei acesteia şi metode naturale

Deşi miopia nu este uşor reversibilă, ochelarii şi intervenţiile chirurgicale nu sunt singurele opţiuni de tratament. O serie de tratamente şi, în unele cazuri, abordări legate de stilul de viaţă, cum ar fi obiceiurile vizuale şi exerciţiile oculare, pot ajuta la încetinirea evoluţiei sau la reducerea oboselii vizuale.

Care sunt simptomele şi semnele precoce ale miopiei?

Miopia se dezvoltă adesea treptat şi poate fi uşor de trecut cu vederea. Focalizarea incorectă cauzată de miopie forţează muşchii ochilor să se tensioneze şi să se strângă într-un efort constant de a clarifica imaginile, ceea ce duce la disconfort fizic. Deoarece detectarea timpurie ajută la gestionarea progresiei sale, consultaţi un specialist în îngrijirea ochilor dacă observaţi următoarele semne şi simptome:

• Dificultate în a vedea clar obiectele îndepărtate, cum ar fi citirea tablei albe la şcoală.
• Strângerea ochilor pentru a vedea clar, aşezarea mai aproape de ecranul computerului sau ţinerea telefonului sau tabletei foarte aproape de faţă.
• Oboseala ochilor sau ochi obosiţi şi dureroşi.
• Frecare frecventă la ochi.
• Dureri de cap (mai puţin frecvente).
• Greaţă după citit, cauzată de oboseala ochilor şi durerile de cap.

Deseori, copiii mici nu îşi dau seama că vederea lor este înceţoşată, deoarece nu au cunoscut niciodată altceva. De aceea, examinările oftalmologice regulate sunt importante — ele pot depista miopia din timp, înainte ca aceasta să se agraveze.

Ce cauzează miopia?

În mod normal, când priviţi ceva, lumina trece prin suprafaţa transparentă din faţă a ochiului, numită cornee, şi prin cristalinul din spatele acesteia. Aceste structuri curbează lumina astfel încât aceasta să se focalizeze precis pe retină, membrana din spatele ochiului care funcţionează ca pelicula dintr-un aparat foto. Celulele din retină sensibile la lumină transformă apoi această lumină focalizată în semnale care călătoresc prin nervul optic către creier, creând imaginile pe care le vedeţi.

În cazul miopiei, globul ocular creşte prea mult, astfel încât lumina se focalizează în faţa retinei, în loc să se focalizeze pe ea. Deoarece lumina este focalizată într-un singur punct, ea devine din nou neclară până ajunge la retină. Rezultatul este o vedere clară de aproape, dar neclară la distanţă.

Cu cât globul ocular este mai lung, cu atât miopia devine mai gravă.

Mai rar, miopia poate rezulta din curbarea excesivă a corneei, care determină, de asemenea, focalizarea incorectă a luminii.

Miopia apare de obicei la copiii de până la şapte ani şi se agravează de obicei în timp. Afecţiunea tinde să progreseze în timp ce corpul creşte rapid, în special în timpul pubertăţii, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie modificate regulat reţetele pentru copii. Progresia miopiei încetineşte de obicei la vârsta adultă tânără şi se stabilizează în jurul vârstei de 18 ani, deşi unele persoane pot continua să observe schimbări până la vârsta de 25 de ani. După 25 de ani, orice miopie nouă se datorează, în general, îngroşării cristalinului ochiului, asociată cu vârsta, mai degrabă decât creşterii continue a globului ocular.

Cauza biologică exactă a miopiei nu este încă cunoscută. De obicei, este o afecţiune complexă cauzată de o combinaţie de factori genetici, de mediu şi de stil de viaţă, iar cercetările privind aceşti factori sunt în curs de desfăşurare.

Factori de mediu şi de stil de viaţă

Aceşti factori pot fi adesea modificaţi sau gestionaţi pentru a reduce riscul de miopie.

- Prea multă „muncă de aproape”: Creşterea recentă a miopiei la nivel mondial este probabil legată de viaţa modernă. Petrecem mai mult timp cu activităţi de aproape, cum ar fi cititul, studiul şi privitul la ecrane. Când ochii se concentrează intens pe obiecte apropiate pentru perioade îndelungate, pot avea dificultăţi în a se refocaliza pe obiecte îndepărtate după aceea — o afecţiune temporară numită „pseudomiopie”. Însă această solicitare vizuală prelungită poate duce în cele din urmă la miopie permanentă.

- Timpul petrecut în interior: Să rămână o perioadă mare în interior creşte riscul pentru un copil să dezvolte miopie, pe când cei care petrec mai mult timp în aer liber, în lumina naturală, pot reduce acest risc. Cercetătorii au emis ipoteza că expunerea moderată la lumina naturală poate ajuta la relaxarea ochilor şi la îmbunătăţirea focalizării pe obiecte îndepărtate. În plus, petrecerea timpului în aer liber, în lumină puternică, poate declanşa eliberarea de dopamină în retină, ceea ce poate ajuta la prevenirea dezvoltării miopiei şi la încetinirea creşterii ochilor.

- Fumatul: Cercetările sugerează că atât fumatul activ, cât şi cel pasiv, pot fi asociate cu dezvoltarea şi agravarea miopiei, probabil din cauza substanţelor chimice nocive şi a nicotinei din fumul de ţigară.

Alţi factori de risc

Unele persoane sunt mai predispuse la dezvoltarea miopiei decât altele din cauza unor factori precum genetica, structura ochiului şi afecţiunile medicale subiacente.

- Genetica: Studiile arată că genetica joacă un rol semnificativ în miopie, peste 200 de gene fiind asociate cu miopia. Cercetătorii au identificat peste două duzini de regiuni cromozomiale asociate cu această afecţiune. Studiile pe gemeni au descoperit că gemenii identici sunt mai predispuşi să aibă amândoi miopie decât gemenii fraterni, iar copiii cu părinţi miopi se confruntă cu un risc mai mare.

- Structura ochiului la naştere: Copiii predispuşi la miopie au adesea un glob ocular mai lung, cunoscut sub numele de lungime axială, la naştere, ceea ce poate duce la progresia rapidă a miopiei în timpul copilăriei.

- Etnia: Miopia este întâlnită mai ales la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 17 ani şi variază la nivel mondial: este cea mai mare la asiatici, urmaţi de hispanici, afro-americani şi caucazieni.

- Factori cognitivi: Scorurile IQ mai mari au fost asociate cu un risc crescut de miopie la copii, chiar şi după luarea în considerare a vârstei, sexului, miopiei părinţilor şi obiceiurilor de citire. Motivul rămâne neclar, deşi factori precum structura ochiului şi genetica comună pot juca un rol.

- Diabetul: Diabetul, în special cu un control glicemic deficitar, este, de asemenea, un factor de risc. Simptomele miopiei pot reflecta fluctuaţii ale glicemiei sau pot indica dezvoltarea precoce a cataractei.

Efectul luminii nocturne asupra miopiei la copiii mici este controversat. Unele studii sugerează că expunerea la lumină în timpul somnului poate creşte riscul, în timp ce altele nu găsesc nicio legătură — sau chiar un risc uşor mai mare în întuneric complet. În ansamblu, dovezile sunt contradictorii, iar rolul luminii nocturne în dezvoltarea miopiei rămâne neclar.

Cum se diagnostichează miopia?

Optometristul poate detecta miopia în timpul unui examen oftalmologic complet, care include întrebări despre vedere şi o examinare fizică a ochilor. Diverse proceduri evaluează modul în care ochii focalizează lumina şi determină puterea lentilelor necesare pentru corectarea vederii.

- Testul de acuitate vizuală: Optometristul utilizează instrumente precum tabelul Snellen, în care pacienţii citesc cel mai mic rând de litere pe care îl pot vedea de la distanţă.

- Testul de refracţie: Folosind un foropter, optometristul plasează o serie de lentile în faţa ochilor şi le schimbă între ele, întrebându-vă care opţiuni vă fac vederea mai clară. Un instrument portabil, iluminat, numit retinoscop, este de asemenea utilizat pentru a măsura modul în care ochii dvs. focalizează lumina. Acest lucru ajută la determinarea celei mai precise prescripţii şi a lentilelor necesare pentru corectarea vederii. Un test automat de refracţie utilizează un instrument computerizat pentru a evalua puterea de focalizare a ochiului şi apoi rafinează rezultatele pe baza răspunsurilor dumneavoastră.

- Măsurarea lungimii axiale: Acest test măsoară distanţa de la partea din faţă la cea din spate a ochiului, ajutând medicii să înţeleagă cât de mult s-a alungit globul ocular, ceea ce este important pentru diagnosticarea miopiei şi urmărirea evoluţiei acesteia în timp.

- Examenul cu lampa cu fantă: Acest instrument oferă o imagine tridimensională mărită a structurilor ochiului, permiţând medicilor să examineze corneea, cristalinul, irisul şi gelul vitros, lichidul dens care umple spaţiul dintre cristalin şi retină. Cu ajutorul unor lentile speciale, aceştia pot vedea şi structuri mai profunde, precum nervul optic, retina şi unghiul de drenaj. De asemenea, se poate utiliza o cameră pentru a captura imagini ale acestor structuri.

Examenele oftalmologice trebuie efectuate în cadrul controalelor periodice. Miopia este de obicei identificată pentru prima dată la copiii de vârstă şcolară.

Atunci când se diagnostichează miopia, este important să se prescrie o reţetă corectă. Corectarea excesivă a miopiei — utilizarea ochelarilor sau lentilelor de contact prea puternice — poate provoca oboseala ochilor, dureri de cap şi disconfort, fără a încetini progresia miopiei. Acest lucru este valabil în special pentru copii, ale căror ochi pot ascunde adevărata lor reţetă. Medicii oftalmologi utilizează adesea refracţia cicloplegică, care foloseşte picături oftalmice pentru a relaxa temporar muşchiul de focalizare al ochiului, pentru o măsurare mai precisă.

Tratamente pentru miopie

Un studiu din 2020 a constatat că rata medie de progresie a fost de -0,40 dioptrii pe an la copiii cu miopie progresivă.

Deşi miopia a devenit mai frecventă în Statele Unite, rata de progresie a acesteia la oameni a rămas aproximativ aceeaşi în ultimele câteva decenii.

Dacă vederea este suficient de clară pentru activităţile zilnice şi nu există probleme de siguranţă, cum ar fi probleme cu conducerea, tratamentul poate să nu fie necesar.

Scopul tratamentului miopiei este de a îmbunătăţi vederea, de a încetini progresia şi de a reduce riscul apariţiei problemelor oculare asociate.

Opţiuni de tratament nechirurgical

Aceste opţiuni includ ochelari, lentile de contact şi picături pentru ochi.

Ochelari

Pentru majoritatea persoanelor cu miopie, ochelarii sunt principala formă de corecţie. Necesitatea de a-i purta depinde de gravitatea miopiei — unii au nevoie de ei doar pentru anumite activităţi, cum ar fi să conducă autovehicule sau să vizioneze filme, în timp ce alţii au nevoie să-i poarte tot timpul.

Lentilele concave sunt curbate spre interior pentru a muta punctul de focalizare către fovea, partea centrală mică a retinei responsabilă de vederea clară. Prescripţiile precise, poziţionarea corectă a lentilelor şi alinierea optică corectă cu pupila sunt esenţiale pentru o vedere optimă.

Există mai multe tipuri de lentile pentru ochelari:

Ochelari convenţionali: Aceste lentile focalizează lumina centrală pe retină pentru o vedere clară, dar creează o defocalizare hipermetropică periferică, în care lumina care ajunge la marginile retinei se focalizează în spatele acesteia. Acest lucru poate stimula mărirea globului ocular, ceea ce poate agrava miopia. În timp ce lentilele cu o singură focalizare corectează vederea la o distanţă specifică, lentilele multifocale, cum ar fi bifocale sau progresive, combină mai multe puteri pentru a ajuta persoanele să vadă clar atât la distanţe mici, cât şi la distanţe mari.

Lentile pentru ochelari cu control al miopiei: Aceste lentile corectează vederea la distanţă şi ajută la încetinirea dezvoltării miopiei, în special la copii. Ele abordează defocalizarea hipermetropică periferică în diferite moduri:

- Lentile asferice: Lentile minuscule cu curbură variabilă creează o defocalizare miopică controlată în zona periferică, ajutând la încetinirea alungirii anormale a ochiului atunci când sunt purtate în mod constant timp de 30 de ore sau mai mult pe săptămână.

- Lentile de ochelari cu defocalizare periferică: Aceste lentile menţin claritatea vederii centrale, adăugând în acelaşi timp putere pozitivă în jurul marginilor pentru a reduce semnalele de creştere a ochiului.

- Lentile cu defocalizare încorporată cu segmente multiple: Aceste lentile au un centru clar, înconjurat de un model de fagure de segmente cu putere pozitivă, ceea ce înseamnă că lentilele sunt mai groase în mijloc decât la margini. Cercetările arată că acestea pot fi mai eficiente decât atropina în doze mici, modelele mai noi reducând progresia cu până la 60%.

- Lentile cu optică de difuzie: Aceste lentile difuzează uşor lumina pe retina periferică pentru a reduce semnalele vizuale care stimulează alungirea ochiului, menţinând în acelaşi timp o vedere centrală clară.

Lentile de contact (numai pentru corectarea vederii)

Lentilele de contact pot provoca probleme grave ale ochilor dacă nu sunt utilizate corect, inclusiv infecţii, zgârieturi şi, în cazuri grave, ulcere corneene. Înainte de a permite unui copil să poarte lentile de contact, luaţi în considerare cât de responsabil este în ceea ce priveşte igiena şi îngrijirea zilnică. Copiii încep de obicei să poarte lentile de contact între 8 şi 12 ani, iar lentilele de contact sunt reglementate ca dispozitive medicale de către Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA).

Lentile de contact pentru controlul miopiei (concepute pentru a încetini progresia)

Copiii care prezintă semne de miopie beneficiază cel mai mult de un tratament precoce. Spre deosebire de lentilele de contact standard, aceste opţiuni sunt concepute pentru a încetini progresia miopiei.

- Ortocheratologia (Ortho-K): Denumită şi terapie refractivă corneană, Ortho-K utilizează lentile de contact rigide special concepute, purtate peste noapte, pentru a remodela temporar corneea. Prin aplatizarea corneei, aceste lentile redirecţionează lumina pentru a se focaliza pe retină, oferind o vedere clară la distanţă în timpul zilei, fără ochelari sau lentile de contact. Deşi efectul este temporar, Ortho-K poate ajuta la încetinirea progresiei miopiei la copii. Tratamentul necesită o ajustare atentă, controale regulate şi prezintă un risc de infecţie oculară.

- Lentile de contact multifocale moi: Aceste lentile specializate pot ajuta la încetinirea creşterii ochilor şi a progresiei miopiei la copii. Un studiu din 2025 a constatat că copiii care au utilizat aceste lentile timp de cel puţin un an au avut o progresie mai lentă a miopiei şi o elongare mai mică a ochilor decât cei care purtau ochelari sau lentile de contact cu o singură dioptrie.

Picături oftalmice cu doză mică de atropină

Aceste picături sunt utilizate de obicei la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani pentru a încetini progresia miopiei şi sunt administrate de obicei o dată pe noapte, timp de doi până la trei ani. Deşi mecanismul exact nu este pe deplin înţeles, se consideră că picăturile relaxează muşchii ciliari care controlează forma cristalinului, reduc efortul constant al vederii de aproape şi limitează alungirea axială excesivă a ochiului. Efectele secundare pot include roşeaţă uşoară a ochilor sau mâncărime.

Geluri cu pirenzepină

În comparaţie cu atropina, pirenzepina vizează anumiţi receptori din ochi şi este mai puţin probabil să provoace efecte secundare, cum ar fi vedere înceţoşată la distanţă mică sau dilatarea pupilei. Cercetările arată că utilizarea unui gel cu 2% pirenzepină poate încetini semnificativ progresia miopiei la copii, cu mai puţine efecte secundare decât atropina. Cu toate acestea, siguranţa şi eficacitatea pe termen lung sunt încă necunoscute.

Terapia vizuală

Această abordare utilizează exerciţii personalizate pentru a antrena sistemul vizual şi a întări conexiunea dintre ochi şi creier, contribuind la îmbunătăţirea capacităţii de focalizare şi a eficienţei vizuale. Poate fi benefică pentru persoanele a căror vedere înceţoşată la distanţă este cauzată de spasme ale muşchilor de focalizare ai ochiului, putând restabili o vedere mai clară la distanţă.

Terapia repetată cu lumină roşie de intensitate redusă

Această abordare emergentă, fără medicamente şi fără lentile, este în prezent studiată pentru a ajuta la încetinirea progresiei miopiei, în special la copii. Ea utilizează expuneri scurte şi repetate la lumină roşie de intensitate redusă, furnizată de dispozitive speciale, cu rezultate preliminare promiţătoare.

Terapie combinată

O altă abordare emergentă combină tratamente, cel mai adesea picături pentru ochi şi lentile optice, pentru a îmbunătăţi eficacitatea prin ţintirea creşterii ochiului prin diferite mecanisme. Ea poate fi deosebit de utilă pentru copiii a căror miopie progresează rapid sau nu răspunde bine la un singur tratament.

Medicamente fără prescripţie medicală

Un studiu din 2018, realizat pe 64 de copii cu miopie severă, a constatat că Difrarelul oral, care conţine antocianine din afine — pigmenţi vegetali cu proprietăţi antioxidante — a încetinit creşterea anormală a ochilor şi a oprit progresia miopiei, cu efecte care au durat cel puţin un an după întreruperea tratamentului. Deşi medicamentul este disponibil fără prescripţie medicală, este important să discutaţi cu un specialist în îngrijirea ochilor înainte de a-l încerca.

Opţiuni de tratament chirurgical

Spre deosebire de lentilele de contact pentru controlul miopiei, operaţiile cu laser pot trata atât adulţii, cât şi copiii. Cu toate acestea, un procent mic de pacienţi care se supun unor astfel de operaţii prezintă complicaţii, cum ar fi ochi uscaţi, strălucire şi halouri.

- LASIK: Cea mai utilizată intervenţie chirurgicală refractivă, LASIK remodelează corneea folosind un laser controlat de computer pentru a îmbunătăţi modul în care lumina se focalizează pe retină. În timpul procedurii, se creează o lamă corneană subţire cu ajutorul unui microkeratom sau al unui laser femtosecund, ţesutul subiacent este îndepărtat pentru a aplatiza corneea, iar lama este repoziţionată fără suturi. LASIK poate reduce semnificativ sau elimina necesitatea ochelarilor sau a lentilelor de contact, dar candidaţii trebuie să îndeplinească anumite criterii, inclusiv să aibă cel puţin 18 ani (de preferinţă 21 sau mai mult), deoarece ochii copiilor sunt încă în schimbare, şi să aibă aceeaşi prescripţie de vedere de cel puţin un an. În timp ce majoritatea oamenilor sunt mulţumiţi de rezultate, un procent mic se confruntă cu complicaţii pe termen lung, cum ar fi imagini fantomă, stele, halouri şi dureri severe.

- Keratectomie fotorefractivă: Această operaţie laser la ochi utilizează un laser excimer pentru a remodela corneea şi a corecta miopia uşoară până la moderată. Spre deosebire de LASIK, keratectomia fotorefractivă îndepărtează ţesutul de pe suprafaţa exterioară a corneei fără a crea o lamă, utilizând cartografierea ghidată de computer pentru a remodela cu precizie ochiul. Deşi vindecarea durează mai mult - adesea câteva săptămâni - keratectomia fotorefractivă este o opţiune bună pentru persoanele cu cornee subţire, ochi uscaţi sau stil de viaţă foarte activ, deoarece nu există o lamă corneană care să se deplaseze sau să se disloce.

- Extracţia lenticulei prin incizie mică: Această operaţie laser a ochilor aprobată de FDA utilizează o incizie foarte mică pentru a îndepărta o bucată mică de ţesut cornean pentru a corecta vederea. Deoarece incizia este mult mai mică decât în cazul altor operaţii laser, aceasta provoacă mai puţine perturbări ale nervilor oculari, ceea ce duce la o uscăciune mai mică a ochilor după operaţie şi la o satisfacţie mai mare a pacientului. Nu este necesară crearea unui lambou cornean.

Alte operaţii refractive

Aceste opţiuni sunt disponibile pentru persoanele cu miopie severă sau cornee prea subţire pentru procedurile cu laser.

Pentru persoanele care nu sunt candidaţi potriviţi pentru chirurgia oculară cu laser, medicii pot corecta miopia prin implantarea unei lentile artificiale în interiorul ochiului. Aceasta poate implica plasarea unei lentile în faţa lentilei naturale, numită lentilă intraoculară fachică, sau îndepărtarea lentilei naturale şi înlocuirea acesteia cu una artificială într-o procedură numită schimbare de lentilă refractivă. Aceste operaţii ajută la focalizarea corectă a luminii pe retină pentru a îmbunătăţi vederea, dar prezintă riscuri similare cu alte operaţii oculare, inclusiv strălucire, halouri în jurul luminilor şi reducerea vederii nocturne.

Metode naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul miopiei

Metodele naturale nu pot inversa miopia la adulţi, dar pot ajuta la încetinirea progresiei acesteia la copii şi, posibil, la adulţi.

1. Lumina naturală a soarelui

S-a demonstrat în mod constant că petrecerea timpului în aer liber ajută la încetinirea progresiei miopiei la copii. Principalele motive par să fie legate mai degrabă de expunerea la lumină decât de activitatea fizică în sine. Lumina puternică din exterior poate îmbunătăţi vederea prin creşterea profunzimii câmpului vizual al ochiului şi reducerea neclarităţii imaginii, facilitând focalizarea.

Expunerea la lumină poate stimula, de asemenea, eliberarea de dopamină în retină, care acţionează ca o frână naturală asupra creşterii ochiului. Studiile sugerează că chiar şi perioadele scurte de expunere la lumina puternică din exterior pot fi aproape la fel de eficiente ca perioadele mai lungi de expunere la lumină moderată. Programele şcolare care cresc timpul petrecut de copii în aer liber s-au dovedit, de asemenea, a încetini progresia miopiei.

2. Obiceiuri sănătoase de utilizare a ecranului

Cercetările arată că extindea timpului petrecut în faţa ecranelor dispozitivelor digitale poate accelera progresia miopiei, fiind esenţial să se gestioneze şi să se limiteze expunerea urmând aceste recomandări:

- Stabiliţi limite zilnice pentru utilizarea ecranului.

- Faceţi pauze frecvente, cel puţin o dată pe oră.

- Poziţionaţi ecranele la o distanţă de 2,5 - 3 cm de ochi.

- Reglaţi luminozitatea şi contrastul ecranului pentru confort.

- Reduceţi strălucirea prin gestionarea iluminatului ambiental.

- Clipiţi regulat pentru a preveni uscarea ochilor.

- Practicaţi regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute de lucru la distanţă mică, priviţi ceva aflat la circa 6 mtri distanţă timp de 20 de secunde.

3. Stimularea electrică transcutanată a punctelor de acupunctură

Etapa pre-miopie, când vederea copiilor este încă aproape normală, este o oportunitate importantă pentru a preveni sau întârzia progresia miopiei. Într-un studiu realizat în ianuarie, care a implicat aproape 700 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani, cei care au utilizat o terapie uşoară, neinvazivă, de stimulare electrică a punctelor de acupunctură cu o mască de trei ori pe săptămână, timp de aproximativ şase luni, au fost mai puţin predispuşi la dezvoltarea miopiei şi au prezentat o agravare mai lentă a vederii şi o alungire mai lentă a ochilor decât copiii care au primit un tratament simulat. Terapia a fost sigură, uşor de utilizat acasă sub supravegherea părinţilor şi a continuat să prezinte beneficii chiar şi după încetarea tratamentului.

Cum pot preveni miopia?

Mai jos sunt prezentate câteva strategii bazate pe dovezi care pot ajuta la reducerea riscului.

- Extindeţi activităţile în aer liber: Petrecând mai mult timp în aer liber se poate reduce riscul de miopie la copii, unii optometrişti recomandând 90-150 de minute de joacă în aer liber în fiecare zi.

- Menţineţi o dietă echilibrată: Alimentele bogate în nutrienţi susţin sănătatea ochilor şi pot ajuta la prevenirea miopiei. Legumele cu frunze verzi furnizează luteină şi zeaxantină (antioxidanţi care protejează ochii), peştele de adâncime furnizează EPA şi DHA (acizi graşi omega-3), fructele bogate în antioxidanţi oferă vitamina C şi carotenoizi, iar nucile şi seminţele furnizează vitamina E şi resveratrol.

- Efectuaţi exerciţii de acomodare a vederii: Capacitatea de acomodare a ochiului, controlată de muşchiul ciliar, poate fi întărită prin exerciţii simple care îmbunătăţesc flexibilitatea focalizării. Alternaţi focalizarea între un obiect îndepărtat şi un obiect apropiat, la aproximativ 30 cm distanţă, permiţând ochilor să se adapteze rapid. De asemenea, puteţi exersa focalizarea pe obiecte foarte mici pentru a îmbunătăţi precizia vizuală.

- Limitaţi activităţile care necesită focalizarea la distanţe mici şi timpul petrecut în faţa ecranului: Reducerea activităţilor care necesită focalizarea la distanţe mici poate contribui la încetinirea dezvoltării miopiei, deoarece studiile leagă în mod constant sarcinile care necesită focalizarea la distanţe mici de agravarea miopiei.

- Prioritizaţi tipurile de ecrane: Când este posibil, prioritizaţi utilizarea dispozitivelor digitale în această ordine: televizorul, apoi computerele şi, în cele din urmă, telefoanele sau tabletele, deoarece ecranele mai mari sunt vizualizate de la distanţe mai mari.

- Practicaţi monitorizarea activă: Părinţii pot ajuta la protejarea vederii copiilor prin monitorizarea atentă a sănătăţii ochilor, deoarece copiii mici pot să nu recunoască sau să raporteze vederea înceţoşată. Testarea acuităţii vizuale este adesea recomandată în jurul vârstei de 3-4 ani, urmată de un examen oftalmologic complet cu testarea formală a acuităţii vizuale până la vârsta de 5 ani, cu examene anuale ulterioare.

Care sunt posibilele complicaţii ale miopiei?

Persoanele cu miopie pot avea un risc crescut de a dezvolta alte probleme oculare. Miopia patologică se referă la miopia severă care afectează ţesuturile oculare.

Copiii mici cu miopie netratată prezintă un risc mai mare de a dezvolta strabism sau aliniere incorectă a ochilor, precum şi ochi leneş, o afecţiune în care un ochi nu se dezvoltă normal.

Adulţii cu miopie severă, definită ca miopie de -6 dioptrii sau mai mult, pot dezvolta următoarele complicaţii:

- Detaşarea retinei: Retina se separă de poziţia sa normală.

- Cataracta: Cristalinul ochiului devine tulbure, provocând vedere înceţoşată sau slabă.

- Glaucomul: Un grup de afecţiuni oculare care afectează nervul optic, adesea din cauza presiunii oculare ridicate, care poate duce la pierderea permanentă a vederii. Persoanele cu miopie severă au o probabilitate de aproximativ 7,3 ori mai mare de a dezvolta glaucom cu unghi deschis decât persoanele cu vedere normală.

- Degenerarea maculară: Lezarea maculei, partea centrală a retinei responsabilă de vederea clară şi detaliată, afectând în primul rând vederea centrală. Este mai frecventă la persoanele cu vârsta peste 50 de ani şi afectează 1% până la 3% din populaţia generală, dar până la 47% din persoanele cu miopie severă.

Toate aceste complicaţii pot contribui la afectarea vederii şi, în cazuri severe, la orbire.

Sursa: Epoch Times SUA