Microplastice găsite în testiculele umane

Într-un nou studiu, cercetătorii au descoperit o cantitate de aproape trei ori mai mare de microplastice în eşantioanele umane decât în cele canine.

Microplasticele au fost identificate în testiculele umane şi canine, mărind lista cu locurile în care au fost găsite aceste particule insidioase.

Un nou studiu publicat în Toxicological Sciences a dezvăluit prevalenţa incredibilă a microplasticelor la nivel mondial şi capacitatea lor de a pătrunde în aproape fiecare parte a corpului.

Microplasticele se formează atunci când plasticul este expus la lumina soarelui sau la alte radiaţii ultraviolete şi se degradează lent în depozitele de deşeuri, în ocean sau în alte locuri. Ele sunt atât de mici (măsurate în micro sau nanometri, sau o miliardime de metru) încât pot fi, de asemenea, purtate de vânt şi transportate în cursurile de apă.

Probele umane aveau de trei ori mai multe microplastice

O echipă de cercetători de la Universitatea din New Mexico (UNM) a examinat mostre de ţesut testicular de la oameni şi câini şi a constatat că aceste bucăţi microscopice de plastic erau prezente în fiecare probă. Probele umane au fost furnizate de New Mexico Office of the Medical Investigator, care colectează ţesuturi în timpul autopsiilor, iar probele canine au provenit de la adăposturile de animale din oraşul Albuquerque şi de la clinici veterinare private care sterilizează animale.

Cercetătorii nu se aşteptau să găsească microplastice în sistemul reproducător - cel puţin, nu în această măsură.

„Când am primit primele rezultate pentru câini, am fost surprins”, a declarat într-un comunicat de presă Dr. Xiaozhong „John” Yu, profesor la Colegiul de Nursing al UNM şi cercetător principal. „Am fost şi mai surprins când am primit rezultatele pentru oameni”.

Echipa de cercetare a găsit o cantitate de aproape trei ori mai mare de microplastice în probele umane, comparativ cu probele canine. Existau 122,63 micrograme de microplastice per gram de ţesut în probele canine şi 329,44 micrograme per gram la om.

Echipa a descoperit 12 tipuri de microplastice în 47 de probe canine şi 23 de probe umane. Cel mai răspândit polimer, sau plastic, în ambele tipuri de ţesuturi a fost polietilena (PE), care este folosită la fabricarea pungilor şi sticlelor de plastic. Următorul polimer cel mai frecvent întâlnit la câini a fost PVC-ul, care este adesea utilizat în diferite tipuri de instalaţii sanitare.

Dr. Yu şi echipa sa consideră că nivelul de microplastice ar putea fi corelat cu problemele de reproducere. Echipa a determinat numărul de spermatozoizi din probele canine şi a constatat că, cu cât nivelul de PVC din ţesut era mai ridicat, cu atât numărul spermatozoizilor era mai mic. Însă corelaţia nu a fost găsită cu concentraţia de PE în ţesuturi.

„Plasticul face o diferenţă - ce tip de plastic ar putea fi corelat cu funcţia potenţială”, a declarat Dr. Yu. „PVC-ul poate elibera o mulţime de substanţe chimice care interferează cu spermatogeneza şi conţine substanţe chimice care cauzează perturbări endocrine”.

De ce câini?

Studiul a comparat câinii şi oamenii, deoarece cei doi împart adesea un mediu, precum şi unele caracteristici biologice.

„În comparaţie cu şobolanii şi alte animale, câinii sunt mai apropiaţi de oameni”, a spus Dr. Yu.

El a remarcat că oamenii şi câinii produc spermă în moduri foarte asemănătoare, iar concentraţia de spermă este, de asemenea, comparabilă între cele două specii.

„Credem că oamenii şi câinii au factori de mediu comuni care contribuie la declinul lor”, a spus el.

Unul dintre aceşti factori de mediu sunt microplasticele, care se găsesc în întreaga lume, inclusiv pe vârful Muntelui Everest.

„Impactul asupra generaţiei mai tinere ar putea fi şi mai îngrijorător”, a spus Dr. Yu, menţionând bărbaţii de 35 de ani şi mai tineri. „Avem o mulţime de necunoscute. Trebuie să analizăm cu adevărat care este efectul potenţial pe termen lung [sic]. Microplasticul este unul dintre factorii care contribuie la acest declin?”

Dr. Yu a adăugat că, deşi nu vrea să sperie pe nimeni, crede că este important să îi facem pe oameni să conştientizeze că alegerile lor au consecinţe.

„Vrem să furnizăm date ştiinţifice şi să îi facem pe oameni să conştientizeze că există o mulţime de microplastice. Putem face propriile noastre alegeri pentru a evita mai bine expunerile, pentru a ne schimba stilul de viaţă şi pentru a ne schimba comportamentul", a precizat el.