Mercurul din diferite surse ne afecteaza in mod diferit
Mercurul metilic (CH3-Hg+) este facut din Hg2+ (mercur anorganic) de bacteriile din apa sarata. Este preluata de plancton, care este mancat de pesti mici de apa, care sunt apoi mancati pesti mai mari. Prin urmare, in cea mai mare masura mercurul metilic este intalnit in pesti. Dar acest mercur metilic nu este “liber” — este legat de proteinele si seleniul din pesti, si din acest motiv pestii nu mor din cauza toxicitatii mercurului.
Mercurul metilic din peste nu este retinut la fel de accentuat de oamenii care il mananca ca si mercurul etilic (din vaccinuri) sau mercurul anorganic (din amestecurile dentare sau aer).
Mercurul anorganic (Hg2+) este facut din vaporul de mercur elementar (hg) din amestecurile dentare prin actiunea enzimei catalitice. Aceasta este sursa majora a mercurului descoperit in corpurile celor cu amestecuri dentare.
Atat mercurul metilic cat si cel etilic sunt foarte toxice in formele lor pure. Totusi, mercurul metilic ajuns in organism de exemplu dintr-o dieta cu peste reactioneaza cu proteinele protectoare din organism si compusii din peste. Astfel ca este mai putin probabil sa fie preluat si retinut in corpul uman — in cea mai mare masura este eliminat. Din acest motiv persoanele din Insulele Feroe, unde se mananca in principal peste, nu au probleme de toxicitate excesiva cauzata de mercur. De asemenea, acest mercur trece prin intestine unde exista unele dintre cele mai importante proteine protective impotriva metalelor grele, care leaga mercurul, permitind eliminarea sa prin fecale astfel incat cea mai mare partea a sa nici nu intra in corp.
In schimb vaporii de mercur inhalati si mercurul etilic injectat prin vaccinare (thimerosal) trec de aceasta protectie intestinala si sunt retinuti in mare masura de corp, din moment ce acest mercur nu a reactionat deloc cu nici un alt sistem biologic inainte ca fiinta umana sa fie expusa la el.
In opinia mea nu exista nici o comparatie intre toxicitatea mercurului etilic pur injectat (thimerosal) si cea rezultata din consumul proteinelor de peste ce contin mercur etilic.
Dr. Haley este profesor de chimie/bio-chimie la Universitatea din Kentucky, SUA, si a petrecut ultimii 17 ani cercetand biochimia bolii lui Alzheimer si relatia sa cu toxicitatea mercurului. Dr. Haley a marturisit in fata a numeroase agentii guvernamentale de la nivele federale si de stat asupra efectelor toxicitatii mercurului din amestecurile dentare si vaccinuri.
