Medic psihiatru, despre efectele dependenţei copiilor de social media: "Sevrajul vine cu furie, panică, depresie, gânduri suicidare"
Copiii cresc într-un mediu saturat de ecrane tactile, platforme sociale, jocuri online şi conţinut video fragmentat în secvenţe de câteva zeci de secunde, ceea ce duce la modificări comportamentale, la tulburări de atenţie, creşterea anxietăţii şi dificultăţi de integrare socială. Potrivit medicului psihiatru Gabriel Diaconu, fenomenul nu poate fi tratat superficial: mecanismele digitale sunt construite pentru a stimula centrele plăcerii, iar expunerea timpurie şi excesivă poate influenţa dezvoltarea neuropsihologică a copiilor, scrie Libertatea.
„Reţelele sociale, oferă creierului în dezvoltare o alternativă ca un fel de cârjă, ca un scaun cu rotile, ca o proteză. Acolo unde nu e nevoie de proteză. Să ne imaginăm o clasă cu 30 de copii. Aceştia, în loc să interacţioneze între ei, sunt separaţi, aşezaţi ca într-un fagure, cu instrumente la îndemână prin care să comunice între ei. Fără să se atingă, fără să se vadă, fără să-şi audă vocile, fără să interacţioneze fizic în vreun fel. Aceşti copii nu vor dezvolta un sine social. Asta face social media la vârste fragede. Îi pune pe copii în nişte faguri digitali şi abstracţi”, explică psihiatrul.
"Sunt copii care nu mai fac sport, care nu mai joacă frunza, şotron, nu mai joacă baba-oarba sau raţele şi vânătorii. Sunt copii prizonieri în lumea virtuală care comunică unii cu alţii într-un spaţiu abstract, căci nevoia de comunicare şi interacţiune încă există. Pentru că natura este încă acolo. Nevoia de socializare este fundamentală în creşterea copilului", menţionează Diaconu.
Unul dintre primele semne ale dependenţei este reacţia disproporţionată la întreruperea accesului la dispozitiv fie el telefon, tabletă, laptop, computer.
„Copiii pot manifesta anxietate intensă, iritabilitate sau plâns prelungit atunci când telefonul sau consola sunt retrase”. Fenomenul este comparabil, din punct de vedere comportamental, cu reacţiile de sevraj, singura diferenţa majoră faţă de adicţiile clasice fiind absenţa unei substanţe chimice identificabile.
În cazul drogurilor, molecula este clară. „În cazul tehnologiei, nu putem identifica factorul declanşator. Nu poţi să spui că un anumit joc online sau o anumită reţea socială oferă un anumit grad de dependenţă. Sunt lucruri care nu pot fi cuantificate. Pentru că elementul comun este algoritmul, care e software. Iar algoritmii platformelor sunt concepuţi pentru a maximiza timpul petrecut online. Ei livrează conţinut personalizat, adaptează fluxul la preferinţele utilizatorului şi stimulează constant sistemul de recompensă”.
Sedentarismul asociat timpului îndelungat petrecut în faţa ecranelor contribuie la creşterea prevalenţei obezităţii infantile, continuă specialistul. În paralel, sunt raportate tulburări de conduită, iritabilitate şi episoade depresive. Copiii pot prezenta atacuri de panică, furie intensă sau gânduri suicidare atunci când sunt privaţi de această plăcere. „Reglarea emoţională este afectată, iar mediul online poate amplifica reacţiile prin expunere la conţinut violent sau polarizant”.
Articolul integral poate fi citit aici.
