Mass media pune batista pe ţambal în privinţa exonerării lui Slobodan Milosevic

Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie (CPIFI) din Haga a decis că răposatul preşedinte sârb Slobodan Milosevic nu a fost responsabil pentru crime de război comise în timpul războiului bosniac din 1992-1995, atrage atenţia Andy Wilcoxson într-un articol publicat de Counterpunch.org.

Într-o decizie uimitoare, completul de judecată care l-a găsit vinovat pe fostul preşedinte sârb-bosniac Radovan Karadzic de crime de război şi l-a condamnat la 40 de ani de închisoare, a decis unanim că Slobodan Milosevic nu a făcut parte dintr-un “grup criminal organizat” care urmărea eradicarea musulmanilor şi croaţilor în timpul războiul bosniac.

Conform deciziei, în timpul întâlnirilor cu oficialii sârbi şi bosniaci, “Slobodan Milosevic a susţinut că ‘toţi membrii celorlalte naţiuni şi celorlalte etnii trebuie protejaţi’ şi că ‘interesul naţional al sârbilor nu este discriminarea’”. În plus, Milosevic a mai declarat că ‘împotriva crimelor trebuie luptat decisiv’”.

Completul de judecată notează că “în timpul întâlnirilor private, Milosevic era extrem de furios pe conducerea sârbo-bosniacă pentru respingerea Planului Vance-Owen şi înjura acuzatul [pe Karadzic, n.r.]”. Judecătorii au mai descoperit că “Milosevic a încercat să se înţeleagă cu sârbii bosniaci, susţinând că le-a înţeles temerile dar că cel mai important lucru era încheierea războiului”.

Decizia susţine că “Milosevic se întreba dacă lumea va accepta ca sârbii bosniaci, care reprezentau doar o treime a populaţiei din Bosnia şi Herţegovina, să obţină peste 50% din teritoriu şi a încurajat un acord politic”.

Concluzia tribunalului că Slobodan Milosevic nu a făcut parte din grupul criminal organizat şi că, din contră, “el a condamnat epurarea etnică” este extrem de importantă, deoarece el a fost învinuit pentru întreaga vărsare de sânge din Bosnia şi pentru sancţiunile economice dure ce au fost impuse asupra Serbiei ca urmare.

Slobodan Milosevic a fost calomniat de întregul aparat media din Occident şi practic de fiecare politician din fiecare stat NATO. Milosevic a fost numit “măcelarul din Balcani”, comparat cu Hitler şi acuzat de genocid.

Imaginea lui Milosevici de criminal de război a fost folosită de NATO nu numai pentru a justifica sancţiunile economice împotriva Serbiei, ci şi pentru a începe bombardamentele NATO din 1999 asupra Serbiei şi războiul din Kosovo.

CPIFI a îngropat în linişte descoperirea în verdictul imens, de 2.590 de pagini, împotriva lui Karadzic, ştiind prea bine că majoritatea oamenilor probabil nu se vor obosi să citească miile de pagini ale sentinţei.

Judecătorul principal in procesul împotriva lui Radovan Karadzic, sud-coreeanul O-Gon Kwon, a fost de asemenea unul dintre judecătorii in procesul lui Milosevic. Exonerarea lui Milosevic de către completul de judecată în cazul Karadzic ar putea fi o indicaţie a modului în care ar fi decis în cele din urmă completul de judecată în cazul lui Milosevic, cel puţin în privinţa acuzaţiilor legate de Bosnia – dacă Milosevic ar fi trăit pentru a prinde finalizarea procesului său.

Slobodan Milosevic a murit în circumstanţe foarte suspecte, aparent din cauza unui atac de acord la doar două săptămâni după ce Tribunalul i-a respins cererea pentru a fi operat pe inimă în Rusia. El a fost găsit mort în celula sa la mai puţin de 72 de ore după ce avocatul său a trimis o scrisoare Ministerului rus de Externe, în care preciza că se teme că Milosevic fusese otrăvit.

Raportul oficial al tribunalului din Haga asupra anchetei morţii lui Milosevic a confirmat faptul că “într-o mostră de sânge recoltată de la Milosevic în 12 ianuarie 2006 s-a găsit Rifamicin” şi că “lui Milosevic nu i s-au comunicat rezultatele decât în 3 martie 2006 din cauza poziţiei legale dificile în care s-a aflat dr. Falke (medicul şef al Tribunalului) datorită prevederilor legale olandeze privind confidenţialitatea medicală.

Prezenţa Rifamicinului în sângele lui Milosevic a contracarat medicaţia luată pe care acesta o lua pentru tensiune ridicată şi a crescut riscul pentru un atac de acord - motivul morţii. Faptul că tribunalul a recunoscut că a ştiut de Rifampicin timp de câteva luni, dar nu i-au comunicat lui Milosevic rezultatele testelor decât cu câteva zile înaintea morţii sale, datorită prevederilor legale olandeze privind confidenţialitatea medicală, este o scuză jalnică. Nu există nicio prevedere în legea olandeză care interzice unui doctor să comunice pacientului rezultatele propriului său test de sânge. Din contră, ascunderea unei astfel de informaţii de pacient ar putea fi văzut ca malpraxis.

Cablograme ale Departamentului de Stat american publicate de Wikileaks au confirmat că Tribunalul de la Haga a discutat cu personalul ambasadei SUA din Haga despre situaţia medicală şi dosarele medicale ale lui Milosevic, fără consimţământul acestuia. Acestora cu siguranţă nu le-a păsat de legile privind confidenţialitatea medicală atunci când au împărtăşit astfel de informaţii Ambasadei Americane.