Lupta României pentru democraţie este concentrată într-un sat

În Roşia Montană, compania Gabriel Resources a cumpărat proprietăţile localnicilor, însă nu a putut merge mai departe: peste 100 de săteni ale căror case sunt în perimetrul preconizat al minei sunt hotărâţi să rămână. Susţinut de ecologişti, arhitecţi şi avocaţi, ONG-ul sătenilor din Roşia Montană s-a luptat în instanţă cu corporaţia şi cu autorităţile statului. În pofida sprijinului neclintit acordat de presa mainstream companiei Gabriel Resources, dar şi a unor politicieni, printre care preşedintele Traian Băsescu, care au elogiat exploatarea aurului, campania a câştigat simpatia publicului, notează Claudia Ciobanu în paginile The Guardian.

De-a lungul timpului, susţinătorii proiectului de la Roşia Montană au recurs la promovare, la acţiuni în justiţie, la mici proteste şi la scrierea de petiţii. Ei au promovat un viitor alternativ pentru Roşia Montană care implică turismul cultural şi agricultura biologică. În ultimii doi ani însă, mişcarea a căpătat un nou avânt. În 2011, într-un moment în care tinerii educaţi din România aflaseră deja de mişcarea la nivel mondial Occupy, autorităţile române au propus o lege a minelor care permitea companiilor private să efectueze exproprieri.

Percepută de majoritatea ca servind intereselor Gabriel Resources, legea s-a confruntat cu opoziţia publicului din România. În oraşul Cluj şi în capitala Bucureşti au fost organizate protestele stil-Occupy, cel mai cunoscut fiind ocuparea Hotelului Intercontinental din Cluj - 'Occupy Conti '.

Ulterior, în ianuarie 2012 , protestele au izbucnit în România în replică la o propunere de a privatiza sistemul medical. Zeci de mii de oameni au ieşit atunci în stradă pentru a protesta nu doar faţă de planurile pentru sectorul sanitar, ci şi împotriva corupţiei şi aroganţei politicienilor. Tactici de tip Occupy au fost folosite şi de această dată: oamenii s-au întors în stradă zi de zi, cerând o democraţie participativă, au format grupuri de lucru şi au elaborat propuneri de politici. Salvarea Roşiei Montane, simbolul acestei ţări de apărare a bunurilor comune, a fost inclus în toate manifestele.

Deşi protestele din ianuarie au fost criticate pentru lipsa lor de impact, el au constituit un exemplu de activism într-o societate în care publicul au fost relativ pasiv de la începutul anilor '90. De asemenea, exact din cauza acestei istorii recente, activiştii au fost bine pregătiţi atunci când guvernul premierului social-democrat Victor Ponta a întreprins o acţiune decisivă privind Roşia Montană.

Guvernul Ponta a propus săptămâna trecută o lege care ar conferi Gabriel Resources puteri extraordinare, inclusiv dreptul de a efectua exproprieri la Roşia Montană, scrie Claudia Ciobanu. Textul le cere autorităţilor să ofere companiei toate autorizaţiile necesare pentru construcţie şi exploatare în termeni stabiliţi (15 zile, 30 zile, 60 zile, etc.), fără a ţine cont de legislaţia naţională, de hotărârile judecătoreşti sau de cerinţele privind participarea publică. Dacă Parlamentul aprobă acest proiect de lege (asupra căruia Parlamentul ar putea vota chiar în această lună), cetăţenii români nu vor mai avea un cuvânt de spus asupra Roşiei Montane. Ultrajul este agravat de faptul că, în timp ce se aflau în opoziţie, social-democraţii lui Ponta s-au declarat împotriva proiectului. Aceasta schimbare de poziţie a întărit percepţia potrivit căreia clasa politică (din România) este coruptă şi nedemnă de încredere, comentează semnatara articolului.

Mii de oameni au protestat paşnic la Bucureşti şi zeci de alte oraşe la 1 septembrie împotriva propunerii legislative într-o zi de mobilizare organizată pe reţelele de socializare. Protestatarii au avut sloganuri şi bannere ingenioase, difuzoare şi corturi, tobe şi camere video. Ei au anunţat că 'revoluţia începe cu Roşia Montană'.

Ceea ce a fost planificat ca o zi de protest s-au dovedit a fi insuficient: protestatari s-au aflat din nou pe străzi în următoarele zile - o altă acţiune mai amplă fiind planificată la 8 septembrie.