Liderul sirian Bashar al-Assad susţinut de axa ruso-chineză: motive strategice

Prin veto-ul dublu opus rezoluţiei anti-Assad dezbătută în cadrul Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), Rusia şi China au lansat o provocare la adresa SUA, este de părere publicaţia italiană L'Occidentale.

Rusia şi China au votat în cadrul ONU împotriva rezoluţiei pe marginea Siriei, revoluţie care îi cere preşedintelui Bashar al-Assad să părăsească puterea. Comunitatea internaţională şi în special SUA încearcă să clarifice cauza unei atare îndărătnicii, prin care Rusia şi China continuă să sprijine un regim condamnat, în timp ce acesta ucide cetăţeni paşnici. Este greu de explicat această decizie a Moscovei şi Beijingului de a se opune întregii lumi, într-o partidă care multora li se pare din start pierdută, şi de a se autocondamna la izolare pe plan internaţional, comentează cotidianul.

Totuşi, există destul de multe motive care leagă Rusia şi China în această decizie iraţională şi păguboasă de a apăra regimul de la Damasc. Astăzi, Siria a devenit principalul câmp de bătălie pe care se decide evoluţia Iranului spre statutul de superputere regională. Din raţiuni diferite, însă asemănătoare, Rusia şi China sunt interesate ca acest proiect al supremaţiei iraniene să nu eşueze şi ca el să acceseze din ce în ce mai multe resurse strategice, economice şi militare ale SUA, este de părere L'Occidentale.

Potrivit cotidianului italian, Beijingul doreşte să slăbească activitatea SUA în Asia de Sud-Est, în timp ce Moscova nu-şi poate permite să piardă un aliat tradiţional în Orientul Mijlociu (OM). În portul sirian Tartus se află o bază militar-maritimă a Federaţiei Ruse, bază care a căpătat o importanţă primordială după închiderea bazelor postsovietice din Egipt. Este absolut evident că Rusia şi China nu doresc înlocuirea regimului politic din Siria, notează publicaţia.

În afară de aceasta, Rusia lui Putin este predispusă unui reflex antiamerican: ea consideră că orice lucru care îi provoacă prejudicii este automat în avantajul SUA.

Totuşi, Moscova putea alege o altă variantă: să profite de situaţia din Siria pentru a-şi menţine interesele în regiune şi să propună o soluţie de compromis pentru a salva Damascul de un război civil. Astfel, Rusia ar fi putut accede la statutul unei puteri mondiale demne de încredere, conchide L'Occidentale, ca un regret pentru decizia Moscovei de a nu urma această cale.