La fel ca Ceauşescu, Assad nu crede că ar putea fi împuşcat

Dulce ca mierea este glonţul patriei, mai ales când nu crezi că vei fi vreodată ţinta lui. La fel ca Ceauşescu, preşedintele sirian Bashar al- Assad, nu se teme că va sfârşi împuşcat. Nu de poporul său, cel puţin. Întrebat de reporterii publicaţiei Der Spiegel dacă nu se teme că va sfârşi precum Nicolae Ceauşescu, împuşcat de "propriii soldaţi" după un scurt proces, Assad a negat: "Dacă m-aş fi temut, aş fi fugit de mult din Siria", a declarat el.

Assad nu se teme de judecata poporului său, pe care l-a condamnat la un război sângeros, cum nu se teme nici de americanii care doar ameninţă fără să declanşeze însă vreun atac militar. Dictatorul sirian nu se consideră vinovat de nimic. El doar îşi apără ţara de terorişti:"Trebuie să îmi apăr ţara", le-a declarat el jurnaliştilor germani:

Întrebat de jurnaliştii de la Der Spiegel dacă îşi iubeşte ţara, Assad a răspuns afirmativ. Îşi iubeşte cu atât mai mult cu cât naţiunea este în război, iar el, ca preşedinte simte nevoia să-şi apere poporul de invadatori " Este omenesc să iubeşti locul din care te tragi. Dar nu este doar o chestiune de relaţie emoţională, ci presupune şi ce poţi să faci tu, ca persoană pentru casa ta, mai ales când ai puterea de a face ceva. Acest lucru este valabil mai ales pe timp de criză. Acum, în vremuri în care trebuie să îmi apăr ţara, simt cât de mult o iubesc, de fapt", este răspunsul lui Assad. Pe tot parcursul interviului, liderul sirian încearcă de numeroase ori să îşi creeze imaginea unui lider forţat să se lupte cu cei care îi atacă ţara - în viziunea lui aceştia fiind teroriştii.

"Dacă aţi fi cu adevărat patriot, v-aţi da demisia şi aţi permite începerea unor negocieri pentru un guvern interimar sau a unui armistiţiu cu opoziţia", i-au atras atenţia jurnaliştii germani.

Assad răspunde însă că opoziţia nu reprezintă nici măcar o parte din poporul sirian, iar poporul sirian este, spune preşedintele, singurul care poate decide soarta liderului său. "Voinţa poporului" este mai presus decât acuzele opiniei internaţionale, iar vina pentru cei peste 100.000 de sirieni ucişi de război trebuie să şi-o asume Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Arabia Saudită, Quatarul etc. oricine, numai nu Assad. "Războiul a fost adus în Siria", nu s-a format acolo, declară el. "Pe cine reprezintă aceşti oameni [teroriştii]? Pe ei înşişi sau ţările care i-au format? Vorbesc în numele Statelor Unite, al Regatului Unit, al Franţei, Arabiei Saudite sau al Qatarului? (...) Aceşti oameni provin din străinătate, stau în hoteluri de cinci stele şi fac ce le spun acele ţări. Dar ei nu provin din Siria".

Întrebat dacă neagă existenţa unei opoziţii la adresa regimului său, preşdintele sirian răspunde că "este normal" să existe. "Dacă nu am opoziţie, înseamnă că toată lumea mă susţine, ceea ce e imposibil", adaugă Assad.

Acuzat că este rupt de realitate şi că din această cauză, poporul lui suferă, Assad se declară din nou nevinovat. La fel ca Ceauşescu, care pus în faţa revoltei populare a dat vina pe "agenturile străine" Al-Qaeda, Assad a declarat că teroriştii plătiţi de forţele străine însângerează Siria, nu el.

Singura vină pe care Bashar al-Assad şi-o recunoaşte sunt "câteva greşeli" în faza incipientă a acestui război, pe când mişcarea protestatară a făcut proteste violente. "Toată lumea face greşeli", s-a disculpat el, fără să spună pentru ce se simte vinovat.

Assad neagă tot. De la masacrul de la Houla până la atacul cu gaz sarin din 21 august 2013, deşi jurnaliştii îi atrag atenţia că dovezi există - de la cele pe care Der Spiegel le-a obţinut la faţa locului şi până la dovezile ONU.

"Noi suntem sirienii. Noi trăim aici şi cunoaştem realitatea mai bine decât reporterii dumneavoastră. Noi ştim ce este adevărat", răspunde Bashar al-Assad la acuze.

Deşi Obama îl acuză de atrocităţi împotriva populaţiei civile de mai bine de un an şi jumătate, "nu s-a întâmplat nimic", declară sfidător Assad. Ceea ce înseamnă, afirmă preşedintele sirian, că Obama nu are nicio dovada împotriva lui, ci "doar minciuni". Iar aceste "minciuni" nu au reuşit să convingă poporul american să îşi susţină preşedintele într-un atac împotriva Siriei, la fel cum s-a întâmplat şi în Marea Britanie.

Assad neagă toate dovezile experţilor ONU care indică faptul că numai regimul putea realiza atacul cu gaz sarin din 21 august. Dovezile nu înseamna nimic, declară Assad: . "Teroriştii pot fi oriunde." La fel ca dictatorul Ceauşescu, Assad se declară legitimat de popor şi o victimă a uneltirilor celor din Vest:

"Nu am folosit arme chimice. Este o greşeală. La fel ca imaginea aceasta pe care o creaţi, că sunt un om care îşi omoară poporul. Cine nu este împotriva mea? Statele Unite, Vestul, cele mai bogate ţări din lumea arabă şi Turcia. Iar eu îmi ucid poporul şi el încă mă susţine! Sunt cumva Superman? Nu. Atunci cum aş putea să mai fiu la putere după doi ani şi jumătate? Pentru că o mare parte din poporul sirian mă susţine, susţine guvernul şi statul. Este o parte mai mare de 50%? Nu spun că este vorba despre marea parte a populaţiei. Dar o parte mare înseamnă legitimitate. Este foarte simplu. Unde este un alt lider cu o legitimitate similară?".

Assad îşi doreşte o Sirie stabilă dar nu crede că acest lucru se mai poate realiza prin negocieri. Doar ruşii înţeleg realitatea din Siria, în rest, Occidentul îi este ostil, cu excepţia Germaniei şi Austriei, care au fost relativ neutre în acest conflict.

Cum vede Assad stabilitatea? Prin eliminarea opoziţiei. Complet. Fizic şi prin control mental:

"Prima fază este să scăpăm de terorişti. A doua, care este mai dificilă şi periculoasă, este să scăpăm de ideologia lor, care s-a infiltrat în anumite părţi din Siria", a explicat Bassad.

Întrebat în încheierea interviului cum poate trăi cu vina pentru conflictul care a ucis atât de mulţi civili nevinovaţi, Assad declară că nu se gândeşte la el. Lui îi pasă doar de poporul sirian: "Nu este vorba despre mine, ci despre Siria. Situaţia din Siria mă îngrijorează şi mă întristează. Aici este îngrijorarea mea. Nu mă gândesc la mine", a declarat Assad.

Cât despre riscul de a fi împuşcat precum Ceauşescu: nu există niciun risc.