La ce se poate aştepta Occidentul în cazul înfrângerii lui Putin [CEPA]

Preşedintele rus Vladimir Putin nu poate câştiga, dar Ucraina poate. Singurele întrebări sunt când, cu ce costuri, în ce măsură şi ce se va întâmpla mai departe. Acesta este verdictul după şapte luni din cel mai sângeros şi mai distructiv război pe care l-a suferit Europa din 1945 încoace, a declarat analistul politic britanic Edward Lucas pentru Centrul de Analiză Politică Europeană (Center for European Policy Analysis – CEPA)

Potrivit analistului, armata Ucrainei este deja mai mare şi mai eficientă decât cea a Rusiei. Devine mai puternică pe zi ce trece, adăugând că trupele ruseşti “se dezintegrează sub ochii noştri, demoralizate (la propriu) de conducerea lor proastă, de planificarea defectuoasă şi de logistica slabă”.

“Nu mă credeţi pe cuvânt. Uitaţi-vă la talk-show-urile ruseşti, casele de rezonanţă ale maşinăriei de propagandă a Kremlinului. Nimeni nu mai crede acum că aceasta este doar o ‘operaţiune militară specială’. Cuvântul ‘război’ - cândva tabu - este rostit cu regularitate. Recentele eşecuri militare sunt, de asemenea, discutate în mod deschis. Rugat să explice pierderea centrului logistic de la Liman, Andrei Guruliov, fostul comandant adjunct al districtului militar de sud al Rusiei, cândva bombastic, a dat vina pe ‘minciuna constantă’, de jos în sus.

Câteva secunde mai târziu, conexiunea sa Skype a căzut. Maxim Yusin, editor politic la televiziunea de stat, a declarat: ‘Este greu să te cerţi cu visătorii care trăiesc în propria lor lume’. Asta sună ca un atac abia voalat la adresa bombănelii iluzorii a lui Putin. În timp ce aspectele practice militare şi obiectivele politice diferă, liderul rus a marcat o premieră geopolitică. El pretinde că a anexat un teritoriu din care forţele sale se retrag cu capul înainte”, a precizat Lucas.

Potrivit lui Lucas, în acest context, prioritatea imediată este sprijinirea Ucrainei:

“Rusia poate şi va continua să provoace şi mai multe daune oribile populaţiei şi infrastructurii sale. Dar, am discutat cu vechea mea prietenă Anne Applebaum la un eveniment din Londra în acest weekend, răspunsul este clar: în cuvintele lui Warren Zevon, ‘trimiteţi bani, arme şi avocaţi!’. Banii lichizi vor stabiliza economia Ucrainei. Armele vor aduce victoria. Iar procesele vor paraliza maşina de război a Kremlinului. Noi ştim ce avem de făcut. Trebuie, pur şi simplu trebuie să o facem”.

Întrebarea mult mai dificilă este ce va urma. Este posibil ca Putin să nu supravieţuiască înfrângerii pe câmpul de luptă. Dar regimul cleptocratic şi imperialist al Rusiei este mult mai durabil decât orice individ.

“Marea mea îngrijorare este că o juntă post-Putin păcăleşte Occidentul, oferind o ‘resetare’ a relaţiilor în schimbul unei încetări a focului în Ucraina şi a reluării livrărilor de gaze. Răspunsul corect va fi un ‘nu’ ferm. Singura pace acceptabilă trebuie să implice reparaţii, procese pentru crime de război, aderarea necontestată a Ucrainei la NATO şi returnarea teritoriilor ocupate. Dacă liderii Ucrainei doresc altceva, aceasta este prerogativa lor. Dar nu ar trebui să existe niciun fel de forţare occidentală pentru a accepta agenda Rusiei”, a continuat expertul.

Lucas este de părere că “centrarea strategiei occidentale pe nevoile şi preocupările aliaţilor noştri din prima linie a frontului ar fi trebuit de mult timp să se facă”.

“Timp de trei decenii, factorii de decizie de la Washington DC, Bruxelles, Berlin şi din alte părţi au petrecut mult prea mult timp îngrijorându-se de Rusia şi de ruşi, şi mult prea puţin timp gândindu-se la ţările care îşi cunosc cel mai bine vecinul gigant şi care au suferit cel mai mult de pe urma jafurilor acestuia. Ucrainenii (şi cecenii, georgienii şi alţii) au plătit un preţ greu pentru eşecul colosal al strategiei occidentale privind Rusia din 1991 încoace. Nu a fost o democraţie, nici măcar una prefăcută. A fost cu adevărat un imperiu”, a mai precizat el.

Totodată, expertul consideră că Occidentul are nevoie de o nouă strategie, care să fie pregătită să facă faţă multor eventualităţi. Printre acestea se numără:

- Un sfârşit lent şi greoi al erei Putin sau plecarea sa rapidă.

- Un transfer de putere aparent fără probleme sau unul dezordonat.

- O dorinţă (oricât de superficială) de apropiere a Rusiei de Occident sau o intensificare a duşmăniei.

- Forţe centrifuge care sfâşie Rusia sau o încercare de restabilire a controlului central prin forţă.

“Nu ştiu răspunsurile (deşi lucrez la ele). Dar cheia ar trebui să fie umilinţa cu privire la capacitatea noastră de a prezice sau de a determina evoluţiile din interiorul Rusiei şi hotărârea de a ne apăra aliaţii”, a conchis Lucas.