Judecătoarea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu rupe tăcerea după Raportul UE: SUA şi Bruxelles-ul au abandonat justiţia din România

Exclusă din magistratură după ce a pronunţat una dintre cele mai răsunătoare condamnări din România – cea a mogulului Dan Voiculescu, de la care a dispus şi confiscarea a zeci de milioane de euro – fosta judecătoare Camelia Bogdan critică dur ultimul raport al Comisiei Europene privind starea statului de drept din România.

În respectivul raport, Comisia Europeană laudă lupta anticorupţie din România şi remarcă progrese în materie de control al averilor şi la capitolul integritate, lucru care o revoltă pe judecătoare. De altfel, ea aminteşte într-un interviu acordat Epoch Times că nu va mai participa la niciun dialog cu Comisia Europeană, „refuzând ca onorabilitatea membrilor săi să fie folosită pentru discursuri şi înţelegeri politice”.

Reporter: Cum vedeţi dvs., ca judecător exclus din magistratură după ce aţi soluţionat dosare de corupţie, spălare de bani, raportul Comisiei Europene? Sunt reale observaţiile Comisiei Europene sau nu sunt?

Camelia Bogdan: Din punct de vedere personal, ca un magistrat exclus din magistratură pentru că a predat anticorupţie în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a soluţionat un dosar de spălare de bani – acestea au fost motivele excluderii mele din magistratură – pot să vă spun, din proprie experienţă, că, într-adevăr, Comisia Europeană nu s-a preocupat niciodată de problemele grave ale sistemului judiciar. Spre exemplu, respectarea standardelor anticorupţie şi garantarea independenţei Justiţiei prin garantarea integrităţii şi protecţiei magistraţilor anticorupţie. Nu s-a dorit niciodată o luptă adevărată împotriva corupţiei în România.

Colegii mei de la Asociaţia Forumului Judecătorilor, din care am făcut şi eu parte până la excluderea din magistratură, mi-au spus în permanenţă că ei raportau situaţia mea la Uniunea Europeană, dar Uniunea Europeană nu a fost niciodată interesată de soarta magistraţilor care soluţionează dosare de spălare a banilor, dispunând confiscări de sute de milioane de euro – în speţă, eu confiscasem 350 de milioane de Euro prin hotărârile definitive Rafo şi ICA – şi care diseminează bunele practici în materia anticorupţie şi spălării de bani, garantând că, într-adevăr, criminalitatea nu produce venituri.

Eu nu am avut un sprijin real nici la prima, nici la a doua excludere din magistratură, deşi în epoca până în 2016 fusesem chemată să susţin keynote speeches în plenul Comisiei Europene. Ultima dată, am fost invitată să justific armonizarea standardelor de recuperare a produsului infracţiunii, preliminar adoptării legislaţiei UE în materie, în noiembrie 2016. M-am prezentat la Bruxelles şi am prezentat tema ‘Non-conviction based confiscation în Europe’ la conferinţa intitulată Experts Meeting on Non-Conviction Based Confiscantion and Mutual Recognition. Am văzut cum se votează legislaţia în UE. Din partea României, vota în materia recuperării produsului infracţiunii, trimisă de către Ministrul Justiţiei, RALUCA PRUNĂ, care în prezent este şef de unitate la Comisia Europeană, o cântăreaţă, respectiv doamna Alegria Camelia Panaitescu. Însăşi doamna RALUCA PRUNĂ era absolvent a Universităţii Ecologice, colegă de promoţie cu Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare illo tempore, distinsul Lucian Netejoru. Acum îmi este clar că nominalizările în funcţiile cheie în UE se fac pe criterii politice, dar în anul 2016, mă revoltam şi eu, intrebandu-mă oare de ce România se opune, chiar şi la nivel de principiu, uniformizării mecanismelor de recuperare a produsului infracţiunii ? Înainte de a fi fost exclusă din magistratură pentru prima dată, în 2017, corolar semnării Protocolul IJ şi SRI, aveam percepţia că instituţiile UE sunt compuse din înalţii funcţionari care sunt numiţi de către reprezentanţii statelor şi că există şi alte state, la fel de corupte ca România, care nu au interesul să identifice cu adevărat problemele dificile de rezolvat pentru a le garanta cetăţenilor Uniunii Europene un spaţiu de integritate, libertate şi justiţie, aşa cum prevăd tratatele de funcţionare ale UE.

În schimb, trebuie să înţelegem că această instituţie - Comisia Europeană - este totuşi în reconstrucţie, s-au schimbat acum cadrele şi aderarea la Uniunea Europeană este un factor de stabilitate în România, şi consider că, ca orice instituţie care nu este perfectă, există această posibilitate ca să nu reflecte în mod fidel realitatea.

Reporter: Avem un raport laudativ în condiţiile în care este de notorietate publică în spaţiul românesc, şi evident că şi ambasadele ştiu, pentru că toată lumea monitorizează ceea ce se întâmplă, faptul că dosarele se prescriu unul după altul, că o mulţime de corupţi scapă de condamnare, că infractori cunoscuţi pleacă peste graniţă, că banii din prejudicii nu se recuperează. Şi totuşi, în aceste condiţii repet, de notorietate publică, apare un raport laudativ. Cum vedeţi acest lucru? Cum se explică?

Camelia Bogdan: Există nu doar acest raport laudativ, dar şi un total dezinteres al Ambasadei Statelor Unite şi al Departamentului de Stat al Statelor Unite faţă de aceste derulări ale luptei anticorupţie în România. Probabil în acest context geopolitic, în care România a avut un rol important chiar în menţinerea securităţii mondiale, statul român a beneficiat de aceste concesii din partea principalilor garanţi ai securităţii statului de drept în România – Statele Unite, în ale căror obiective de politică externă figurează garantarea statului de drept, prin asta şi derulează politica externă şi se erijează în acest campion al luptei anticorupţie la nivel mondial, şi din partea europeană.

Au fost alte priorităţi, dar lupta pentru garantarea statului de drept, lupta anticorupţie, este un obiectiv care nu mai este atât de important de urmărit pentru Statele Unite şi pentru Uniunea Europeană. Din punctul meu de vedere, aceste evoluţii sunt nişte regrese, fiindcă orice abatere de la principii generează prejudicii foarte greu de acoperit şi nu vă ascund că există, se pot lectura în ziare, în diverse surse deschise, preocupări şi cu privire la ajutoarele pe care le primeşte Ucraina şi cu deturnarea unei părţi din acestea în alte scopuri decât câştigarea războiului. FMI a cuantificat deja preţul cleptocraţiei şi s-ar putea să fie mai ridicat decât costul Războiului în UCRAINA.

Consider că în niciun motiv, în niciun context, nu ar fi trebuit abandonată lupta pentru respectarea statului de drept nici de către Statele Unite, nici de către Uniunea Europeană. Dreptatea călcată în picioare se răzbună, preţul este plătit de cetăţenii UE, dar, de lege ferenda, exista mecanisme colective de atragere a răspunderii pentru disiparea fondurilor publice. România trebuie educată.

Reporter: Ce se poate face? Mă refer la magistraţii noştri, înainte mai găseau un sprijin în MCV, cumva se uitau cu speranţă înspre UE când erau derapaje, în ideea că poate raportul MCV îi mai ţine în frâu pe politicienii noştri şi pe şefii IJ. Acum, spre cine să se mai uite magistraţii pentru sprijin?

Camelia Bogdan: Spre OCDE, deoarece OCDE are un Mecanism de evaluare a luptei anti-mită. România este în curs de aderare la Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică. OCDE este un organism care are standarde anti-mită şi are propriul MCV şi propriile evaluări în ceea ce priveşte respectarea statului de drept şi a standardelor anticorupţie în ţările considerate bogate, în ţările care fac parte din OCDE, sunt considerate ţări dezvoltate, iar România îşi doreşte foarte mult aderarea la OCDE.

În aceste condiţii, magistraţii români, precum şi societatea civilă, trebuie să raporteze orice derapaj la OCDE, fiindcă este un joc politic până la urmă şi dacă anumiţi parteneri abandonează lupta împotriva corupţiei, alţi parteneri consideră că lupta împotriva corupţiei este un obiectiv fundamental.

Trebuie văzute soluţii. Nu trebuie să te consideri învins doar fiindcă apare un eşec, doar fiindcă partenerii consideraţi garanţi ai Rule of law, precum Statele Unite sau Uniunea Europeană, consideră că este normal ca în România magistraţii să-şi piardă funcţia pentru că soluţionează dosare de spălare a banilor, recuperând prejudicii. Există tot felul de mecanisme şi trebuie folosite toate.

Acestea sunt soluţii de cosmetizare însă, deoarece, în fapt, fiecare magistrat român trebuie să demonstreze leadershipul în garantarea Rule of Law. Or, acest deziderat nu se poate înfăptui dacă TIMPUL TRECE, LEAFA MERGE.

Reporter: Cum consideraţi că a evoluat sau involuat lupta împotriva corupţiei pentru confiscarea averilor nejustificate în ultimii ani?

Camelia Bogdan: De la excluderea mea din magistratură, eu nu am mai auzit un caz notoriu de soluţionare a unui dosar de spălare a banilor, în care să se confişte prejudiciile pe care le-am recuperat eu pentru statul român. Respectiv, 100 de milioane de Euro prin dosarul ICA al privatizării Institutului de Chimie Alimentară şi 250 milioane de Euro prin RAFO. Câţi bani or fi ajuns la bugetul Statului ? Repet, CEDO mi-a subliniat profesionalismul, iar cauza Iancu şi Alţii împotriva României este de refereinţă pentru trasarea standardelor europene de confiscare a produsului infracţiunii. Nu au mai existat preocupări de diseminare, nici de diseminare şi nici de învăţarea magistraţilor români cum să ajungă la rezultat, fiindcă aşa putem toţi dispune sechestre fără să ai niciun follow-up, fără să vezi ce se întâmplă cu agendă ta.

Este un dezinteres total în România faţă de recuperarea banilor produşi prin infracţiuni, într-o ţară la limita subzistenţei, cu cea mai mare inflaţie din UE. E o Românie needucată, deoarece nu exista leadership şi nici mecanisme de tragere la răspundere a guvernanţilor. În an electoral, ar fi de investigat şi câte Protocoale a semnat SRI cu partidele sau cu ANI, deoarece în calitatea mea de judecător anti-corupţie, am constat ca schemele de delapidare a resurselor publice sunt transpartinice. Eu nu am inclus în agenda dezbaterii publice obligaţia legală a dezvăluirii aparenţei la MLNR(Marea LOJĂ NAŢIONALĂ A MASONILOR DIN ROMÂNIA, FINANŢATĂ DIN BANI PUBLICI).

Din punctul meu de vedere este ilegal ca UE să treacă sub preş corupţia endemică din România ! Raportul impugnă de superifcialitate, deşi calitatea esenţială unui bun jurist constă în identificarea problemei şi găsirea unor remedii pentru eradicarea problemei.

În România, chiar dacă m-aş întoarce ca judecător – îmi doresc să mă întorc ca judecător – nu aş avea siguranţa că mai sunt trimise aceste dosare în faţa instanţelor. Nu există niciun interes.

Nu există niciun interes pentru soluţionarea cauzelor de mare corupţie şi explicaţiile sunt aceleaşi: nu avem resurse.

Consider că standardele de salarizare ale magistraţilor români depăşesc capacităţile de plată ale statului român.

Reporter: Sunt prea mari salariile magistraţilor? În ce sens? Sunt prea mari raportat la ce produc? Sunt prea mari raportate la...?

Camelia Bogdan: La Eficienţa sistemului judiciar şi, în speţă, mă refer aici la zona mea, DNA, DIICOT, nu justifică plata unor astfel de salarii, atâta timp cât nu există rezultate. Nu există nicio implicare. Ce-i drept, oare ce guidance şi ce feedback primesc din sistem ? Dacă eşti performant, te dăm afară ? Premiem doar tragerea de timp şi premierea infractorilor? Oare cât a recuperat statul român pentru români de la domnul DAN VOICULESCU ? s-a deschis vreun dosar pentru sifonarea produsului infracţiunii de către acesta prin conivenţa ANI/ANAF sau prin încercarea de denaturare a procedurilor de insolvenţă în scopul spălării banilor ?