Jim Rickards despre axa aurului. “Băncile sunt inerent un Caritas”

Jim Rickards, celebrul analist al pieţelor financiare, s-a alăturat recent lui Max Keiser şi Stacy Herbert pentru un interviu exclusiv asupra economiei globale şi a viitoarei administraţii americane a lui Donald Trump.

Rickards' first book, Currency Wars, was published on November 10, 2011, by Portfolio, an imprint of Penguin Group.^[10] In it, Rickards argues that currency wars are not just an economic or monetary concern, but a national security concern. He maintains that the United States is facing serious threats to its national security, from clandestine gold purchases by China to the hidden agendas of sovereign wealth funds and that greater than any single threat is the very real danger of the collapse of the dollar itself. Rickards explains that the Federal Reserve is involved in what he calls "the greatest gamble in the history of finance," via a sustained effort to stimulate the economy by printing money on a trillion-dollar scale.

Max a început interviul făcând o referire la renumitul citat al umoristului american Ogden Nash, “Pentru unele datorii, când ţi le faci te simţi bine. Dar când vine timpul să le plăteşti, dor toate”.

În timpul interviului, care a avut loc în cadrul emisiunii TV Double Down, Herbert a pus întrebări privind propunerea Cubei de a-şi plăti datoriile cu... rom. Regimul cubanez al lui Raul Castro a înaintat o ofertă Republicii Cehe pentru a-şi achita o datorie de aproximativ 270 milioane de dolari cu ceea ce consideră a fi un produs valoros.

Pentru a examina mai adânc această alternativă la plăţile cu bancnote de hârtie - barterul - invitatul emisiunii a fost nimeni altul decât Jim Rickards, un contributor la Daily Reckoning şi autor al unor best seller-uri de analiză financiară globală.

Rickards a scris cartea Currency Wars (Războaie Valutare) - în care arată că războaiele valutare nu sunt numai o problemă sistemului financiar, ci ţin de securitatea naţională a statelor. Rickards susţine că SUA are de înfruntat ameninţări serioase din cauza achiziţiilor masive, subterde aur ale Beijingului, şi din partea agendelor ascunse ale fondurilor suverane de investiţii.

Rickards a publicat în 2014 cartea The Death of Money: The Coming Collapse of the International Monetary System - (Moartea banilor: colapsul apropiat al sistemului monetar internaţional), şi, recent, The Road to Ruin (Drumul spre Ruină). Ultimele două cărţi examinează economia globală şi fenomenele care apar atunci când, în culise, naţiunile se refugiază - sau nu - într-o rezervă forte – precum aurul.

Sistemul bancar este inerent o schemă Ponzi. Nu crează valoare. Extrage valoare din sistem şi nu oferă nimic înapoi - Jim Rickards

Când a fost întrebat de Stacy Herbert “Ce spuneţi despre folosirea romului pentru a acoperi o datorie?”, Rickards a răspuns: “Există o parte amuzantă şi una mai tristă. Ei nu au o valută forte şi Republica Cehă nu este deloc interesată ceea ce oferă Cuba”.

“Acest episod face parte dintr-o serie mult mai amplă, care are de a face cu situaţia tuturor economiilor majore din afara SUA - care încearcă să scape de sistemul bazat pe dolar. Unul dintre motivele pentru care ţările fac acest tip de schimburi constă în ceea ce eu numesc Axa Aurului – Rusia, China, Iran – care urmăreşte o diversificare [valutară] şi îndepărtare de dolar şi să scape de sancţiuni”.

“Acest lucru are loc în diferite grade, mai mici, peste tot. Există un lucru în comun. Ieşirea de sub sistemul de tranzacţii bazat pe dolar. SUA a acţionat ca un huligan, şi, într-un fel, acest lucru a devenit o extensie a politicii externe; problema este că SUA încearcă să îşi impună punctul de vedere într-un moment în care oamenii îşi pierd oricum încrederea în dolarul american şi în datoria americană. Puţin câte puţin, naţiunile fac aceste tipuri de înţelegeri pentru a scăpa din sistemul nostru de plată”.

Întrebat despre China şi politica acesteia privind dolarul, Rickards a notat: “[Chinezii] cumpără aur. Ei încearcă să depindă mai puţin de Trezoreria SUA. Ideea ar fi că dacă Dacă SUA în această situaţie recurge la inflaţie (la care ajungem întotdeauna mai devreme sau mai târziu) datoria pe care o deţin ei va valora mai puţin, dar aurul va valora mai mult. În sens invers, în caz de stabilitate a preţurilor s-ar putea ca aurul să nu valoreze prea mult, dar datoria îţi va păstra valoarea. Aşadar, chinezii câştigă oricum. Dar ei sunt încă complet vulnerabili. SUA este într-adevăr pe cale să devină asemenea unor state ca Grecia sau Italia în acest stadiu... Dar China este într-o situaţie şi mai gravă. Astfel, în acest joc de poker, mai degrabă aş paria pe SUA”.

Max Keiser a sărit rapid la Wall Street şi la marile bănci, întrebând la ce trebuie să ne aşteptăm din partea administraţiei Trump şi a sectorului bancar? Rickards a răspuns rapid: “Sistemul bancar este inerent o schemă Ponzi [Caritas, n.r.]. El nu crează valoare. El extrage valoare din sistem şi nu oferă nimic înapoi. Băncile nu pot să aibă şi una şi alta. Nu poţi să ai o parte de bilanţ cu active garantate de guvern şi o altă parte ce conţine active pe piaţa liberă. Dacă vei avea părţi cu active garantate de guvern (FDIC), va trebui să reglementezi”.