Italia nu va putea ieşi din criză fără o revoluţie morală care să eradicheze corupţia

Economia Italiei nu creşte din cauza corupţiei atât din politică cât şi din afaceri, datele vorbind în acest sens. Până când nu se va realiza o revoluţie morală, ţara nu va ieşi din criză, este opinia unui articol apărut în ediţia de marţi a revistei L'Espresso.

În 1981, într-un interviu acordat cotidianului 'La Republica', Enrico Berlinguer, la vremea aceea liderul Partidului Comunist, a ridicat 'problema morală' împotriva sistemului de putere democrat-creştin. 'Partidele de astăzi sunt mai ales maşini de putere şi clientelă. Gestionează cele mai disparate, mai contradictorii şi uneori chiar mai suspecte interese'', a afirmat Berlinguer.

Au trecut peste 30 de ani de atunci, democraţia creştină nu mai există şi nici Partidul Comunist, dar problema morală a rămas, mai mult a făcut ''metastaze'' în sectorul privat. Nu mai este vorba de politicieni care iau bani pentru a-şi finanţa ilegal partidele. Nu se limitează nici la politicienii care-şi favorizează prietenii, primind în schimb vacanţe, bani şi chiar case. Cancerul a atins fiecare aspect al societăţii civile. Bancherii sunt acuzaţi de luare de mită pentru a acorda credite şi până şi fotbaliştii sunt acuzaţi de luare de mită pentru a pierde meciuri.

Dintr-o temă doar politică, problema morală a devenit o problemă economică: cauza ultimă a lipsei de dezvoltare din ultimul deceniu. Dacă întreprinderile italiene nu cresc, acest lucru nu se datorează mult blamatului articol 18 (nicio concediere nu poate avea loc dacă nu există cauze corecte sau motive întemeiate, n.red), ci amoralităţii economice extinse în ţară.

În ţările în care există mai multă încredere în onestitatea propriilor cetăţeni întreprinderile sunt mai mari. Motivul este că un proprietar îşi delegă competenţele numai atunci când are încredere în angajaţi, deoarece cu cât le delegă mai mult cu atât există riscul ca un angajat necinstit să profite de acest lucru furând sau îmbogăţindu-se pe spezele sale.

Imposibilitatea de a delega din cauza lipsei de încredere obligă companiile să rămână mici. Din acest motiv nu se extind, nu doresc să cedeze controlul, fapt care în Italia valorează mult mai mult decât în altă parte. Lipsa de încredere răspândită împiedică şi mecanismele de selecţie pe bază de merit. Dacă mă tem că managerul este neloial, îl aleg pe nepot, văr, prieten, chiar dacă aceştia sunt mai puţin competenţi.

Din acest motiv, calitatea managerilor nu este întotdeauna dintre cele mai bune: în Italia loialitatea are câştig de cauză asupra competenţei. De ce oare în Italia nu poţi avea încredere?, se întreabă publicaţia. De ce un sondaj în rândul managerilor din principalele ţări europene a plasat italienii pe ultimul loc în clasamentul colegilor în care să ai încredere? Pentru că în Italia prevalează cultura şireteniei, mai degrabă decât a onestităţii. În Italia, conflictul de interese este atât de larg răspândit încât nici măcar nu mai este perceput ca o problemă, dacă nu pentru motive politice împotriva lui Berlusconi.

Un fost manager al unei companii italiene mari relata cu mândrie cum datorită ingeniozităţii sale a prosperat unul dintre furnizorii companiei. Dar cum este posibil ca lucrând pentru o companie să faci cadou oportunităţi de investiţii unor furnizori? Şi ce a primit în schimb? E doar o coincidenţă faptul că, concediat de compania pentru care lucra acest manager a ajuns să conducă compania furnizoare? Lucrul cel mai surprinzător a fost lipsa oricărei forme de remuşcare în relatarea sa, dimpotrivă a afişat mândria celui care a fost mult mai şiret.

În lansarea problemei morale, Berlinguer revendica faptul că Partidul Comunist era diferit. Speranţa lui era de a schimba Italia. În schimb, Italia a fost cea care a schimbat diversitatea comunistă. Acelaşi lucru s-a întâmplat zece ani mai târziu cu Liga Nordului, iar astăzi încearcă să îl facă ''MoVimento 5 Stelle'' al actorului Beppe Grillo.

Atât timp cât problema morală rămâne un pretext pentru a afirma superioritatea propriului partid politic, orice reformă este sortită eşecului. ''Putrezi'' nu sunt doar cei de la putere, putred este şi sistemul de valori. Dar este oare posibil să schimbi un sistem de valori? Da, crede L'Espresso, dacă există o conştientizare amplă că această amoralitate nu mai poate fi tolerată.

În America, tensiunile rasiale din anii '60 au dus la conştientizarea faptului că rasismul nu mai putea fi tolerat. A rezultat un efort colectiv de a eradica acest flagel. Astăzi, SUA au un preşedinte de culoare. Dacă criza economică actuală i-ar face pe toţi să conştientizeze că Italia trebuie să se schimbe atunci ea nu a avut loc în zadar, conchide articolul.