Italia: 15 CV-uri pentru Palatul Quirinale

Următorul preşedinte al Italiei va trebui să aibă o autoritate derivată din propria experienţă în cadrul instituţiilor italiene şi internaţionale. Cotidianul Il Sole 24 Ore prezintă CV-urile a 15 posibili candidaţi la preşedinţie, în ordine alfabetică.

1. Giuliano Amato

1. De două ori ministru de finanţe, ministru pentru reforme, ministru de interne, vicepremier şi de două ori premier. A condus Autoritatea Antitrust.

2. A fost vicepreşedinte al Convenţiei privind viitorul Europei, este preşedintele de onoare al Institutului Aspen, a lucrat pentru ONU, a prezidat Comisia pentru Balcani, prezidează Centrul pentru Studii Americane.

3. Primul preşedinte al Institutului de Cercetări Economice şi Sociale IRES-CGIL, a gestionat criza lirei în '92, prezidează ''Scuola Superiore Sant'Anna'' din Pisa şi Institutul Enciclopediei Italiene Treccani.

4. Membru al Parlamentului timp de 18 ani, mai întâi ca socialist, apoi în formaţiunea ''Măslinul'' (Ulivo). Unul dintre fondatorii Partidului Democrat (PD).

2 Emma Bonino

1. Vicepreşedinte al Senatului în legislatura a XVI-a, în 2006 a devenit ministru pentru comerţul internaţional şi politici europene în al doilea guvern Prodi.

2. În perioada 1995-1999 comisar european pentru pescuit, consum şi ajutor umanitar.

3. A condus timp de doi ani Ministerul Comerţului Exterior, care a fost separat de cel pentru activităţi productive.

4. Membră a Partidului Radical, a fost deputată în perioada 1976-1994. Realeasă în 2006, iar în Senat în 2008.

3. Annamaria Cancellieri

1. Ministru de Interne în guvernul Monti. Este prefect din 1993.

2. Ca ministru de interne a participat la evenimente europene şi internaţionale instituţionale.

3. În calitate de comisar de prefectură la Parma a iniţiat o revizuire atentă a finanţelor şi deficitului unor holdinguri municipale

4. Nu este membră de partid şi nu are experienţă politică. A fost însă comisar de prefectură la Bologna şi Parma gestionând crizele administrative dificile ale celor două oraşe.

4. Massimo D'Alema

1. A condus Comisia bicamerală pentru reforme instituţionale, a fost premier (1998-2000), ministru de externe şi a prezidat Copasir (Comitetul Parlamentar de Control pentru Serviciile de Informaţii şi Securitate)

2. A condus Ministerul de Externe, vicepreşedinte al Internaţionalei Socialiste în perioada 2003-2012, este preşedinte al FEPS (Fundaţia pentru Studii Europene Progresiste ), iar ca europarlamentar a condus delegaţia pentru relaţiile dintre UE şi Mercosur.

3. A fost membru al Comisiilor pentru buget şi finanţe.

4. Lider al PCI, PDS (Partidul Democrat al Stângii, secretar), DS (Democraţii de Stânga, preşedinte) şi PD, intră în Camera Deputaţilor în 1987, unde a rămas pană la 14 martie.

5. Anna Finocchiaro

1. Ministru pentru oportunităţi egale în guvernul Prodi I, şef de grup în Senat în ultimele două legislaturi.

2. Ca ministru în Europa s-a luptat pentru a sprijini locurile de muncă pentru femei şi reducerea diferenţelor de gen pe piaţa muncii

3. A prezentat un proiect de lege privind ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii, federalismul fiscal, asistenţa socială

4. Fost magistrat, parlamentar în opt legislaturi. A intrat în Camera Deputaţilor ca deputat al PCI în 1987. A fost membră a Secretariatului naţional al DS, unde a răspuns şi de sectorul justiţiei.

6. Milena Gabanelli

Jurnalistă, născută în 1954, a colaborat cu RAI din 1982. A conceput şi conduce ''Report'', un program de anchete al unui jurnalism împotriva abuzurilor şi corupţiei.

A absolvit la Bologna DAMS (Discipline delle Arti, della Musica e dello Spettacolo) cu o teză despre istoria cinematografiei.

Prin transmisiile sale a revoluţionat standardele jurnalismului video, lucrând singură cu o cameră video portabilă care creează un stil mai direct în interviuri şi în general în modul de a face programe de televiziune.

A fost aleasă candidat la funcţia de preşedinte al Republicii Italiene, în al doilea tur al aşa-numitelor ''quirinarie'' (voturi în reţea pentru Palatul Quirinale). Spune că nu crede că are competenţa necesară pentru această funcţie.

7. Pierro Grasso

1. Este de puţin timp preşedinte al Senatului. După ce a condus Procuratura din Palermo în 2005, a devenit Procuror naţional antimafia, funcţie în care a fost confirmat în 2010.

2. A lucrat pentru ONU şi organisme europene în elaborarea de noi instrumente legislative de combatere a criminalităţii organizate.

3. A colaborat cu Giovanni Falcone, al cărui consilier a fost şi a urmărit cele mai importante investigaţii cu privire la conexiunile dintre mafie, politică şi economie

4. A părăsit magistratura la 8 ianuarie. A fost ales senator ca şef de listă în Lazio pentru PD.

8. Franco Marini

1. A deţinut funcţia de ministru al muncii şi protecţiei sociale în perioada 1990-1991 şi a fost preşedinte al Senatului în perioada 2006-2008.

2. A fost parlamentar european în perioada 1999-2004 şi membru al comisiilor parlamentare pentru afaceri externe şi politici UE

3. A lucrat de tânăr la organismul public Cassa del Mezzogiorno, a fost secretar general al CISL în perioada 1985-1991

4. A fost secretar al Partidului Popular, liderul ''Margherita'', unul dintre fondatorii PD. În Parlament a activat în perioada 1992-2006.

9. Sergio Mattarella

1. A fost vicepreşedinte al consiliului, de mai multe ori ministru (apărare, educaţie, relaţia cu Parlamentul)

2. A fost membru al Comisiei pentru afaceri externe şi al delegaţiei parlamentare pe lângă Adunarea Parlamentară a NATO.

3. A semnat diferite proiecte de lege economice.

4. Deputat pentru prima dată în 1983. Vicesecretar naţional al DC. Reales pentru ''Margherita'' şi ''Măslinul''. Cunoscut pentru legea electorală majoritară care îi poartă numele (Mattarellum).

10. Mario Monti

1. Senator pe viaţă, premier (acum demisionar) din noiembrie 2011 şi ministrul economiei interimar până în iulie 2012

2. De două ori comisar european - pentru piaţa internă (1995-1999) şi apoi pentru concurenţă (1999-2004)

3. Printre cei mai mari economişti italieni în studii privind economie monetară şi financiară, este profesor la Universitatea Bocconi din Milano, al cărei rector a fost.

4. La 9 noiembrie 2011 a fost numit senator pe viaţă. Din decembrie anul trecut conduce coaliţia de centru ''Alegerea civică''.

11. Romano Prodi

1. Premier de două ori (1996-1998 şi 2006-2008), ministru al industriei, la sfârşitul anilor '70, şi al justiţiei (interimar).

2. A fost preşedintele Comisiei Europene în etapa delicată a introducerii euro, a prezidat Grupul de lucru ONU pentru misiuni în Africa

3. Timp de 7 ani preşedinte al IRI (Institutul pentru Reconstrucţie Industrială), a iniţiat etapa privatizărilor. A fondat societatea de consultanţă ''Nomisma'' şi este profesor emerit al Universităţii Tongji din Shanghai.

4. A fondat şi a condus coaliţia ''Măslinul'' şi este unul dintre fondatorii PD. Doua mandate în Parlament.

12. Stefano Rodota

1. În 1997 a fost ales preşedintele Autorităţii europene care garantează protecţia datelor personale, o poziţie pe care a deţinut-o până în 2005.

2. A fost parlamentar european şi a contribuit la Carta drepturilor fundamentale a UE, adoptată de Consiliul Europei în 2000.

3. A prezidat Comisia care îi poartă numele pentru modificarea normelor Codului Civil referitoare la bunurile publice (2007)

4. În perioada 1979-1994 a fost deputat, ales ca independent mai întâi pe listele PCI, apoi pe cele din PDS.

13. Paola Severino

1. Ministrul justiţiei în guvernul Monti, este prima femeie păstrătoare a sigiliului a Republicii. A fost membră în diferite comisii ministeriale pentru reforma dreptului penal şi de procedură penală.

2. Ca ministru este membră a JAI.

3. Profesor universitar şi avocat penal, a urmărit marile procesele'economice' (crahul Cirio, Imi-Sir şi Enimont)

4. Nicio experienţă sau activitate politică înainte de funcţia în executivul Monti.

14. Luciano Violante

1. A fost preşedinte al Comisiei parlamentare Anti-Mafia (1992-1994) şi al Camerei Deputaţilor (1996-2001)

2. S-a dedicat, în special, dezvoltării relaţiilor internaţionale între Parlamente.

3. S-a ocupat de legătura directă între dezvoltarea economică şi păstrarea legalităţii.

4. A fost deputat în perioada 1979-2008, mai întâi al PCI, apoi PDS, DS-Măslinul şi Măslinul. În 2001, a fost ales preşedinte al grupului DS-Măslinul.

15. Gustavo Zagrebelsky

1. În 1995 a fost numit judecător al Curţii Constituţionale în perioada preşedinţiei lui Oscar Luigi Scalfaro, a prezidat Curtea în perioada ianuarie-septembrie 2004. Este membru asociat al Academiei Naţionale Lincei şi Academiei de Ştiinţe din Torino.

2. A fost judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului în perioada 2001-20103.

3. A aprofundat legăturile dintre drept şi economie, cu manuale pentru învăţământ.

4. Este preşedintele de onoare al asociaţiei Libertate şi Justiţie şi preşedinte al ''Biennale Democrazia''.

16. Un posibil outsider

Outsiderul este candidatul imprevizibil. Alegerea preşedintelui Italiei a rezervat de multe ori surprize, aducând la Palatul Quirinale personaje care nu au fost printre posibilii candidaţi. S-a întâmplat atât de des încât se poate spune că acesta poate fi ''candidatul favorit'', mai ales în contextul unui Parlament mai fragmentat ca niciodată. Un outsider, care vine din lumea politică, instituţii sau societatea civilă, ar putea permite depăşirea unor eventuale veto-uri încrucişate.