Investiţiile lui Igor Şuvalov ridică întrebări legate de clientelism

Atunci când Igor Şuvalov, prim-vicepremierul Rusiei, a declarat că soţia sa a obţinut un venit de 10,9 milioane de dolari în 2008, el a devenit primul oficial rus care a dezvăluit averea familiei. Colegii lui Şuvalov au afirmat că declaraţia fiscală din 2009 a pecetluit reputaţia sa de forţă progresistă în guvern, în contextul în care preşedintele Dmitri Medvedev s-a luptat pentru a impune o mai mare transparenţă, ca parte a unui demers anticorupţie, se arată într-un amplu articol publicat de Financial Times (FT) în ediţia de marţi.

De când Şuvalov a intrat în guvern din lumea afacerilor a fost văzut de investitori ca o forţă de primă mărime pentru reforme liberale, presând pentru mai multă privatizare şi reducerea rolului statului. Dar dezvăluirea că fondul familiei Şuvalov a amplificat averea iniţială pe care a făcut-o în afaceri cu aproape 200 milioane de dolari prin fonduri de co-investiţii cu mai mulţi magnaţi ruşi, în timp ce a avut funcţii de stat înalte, ridică o serie de întrebări privind legăturile dintre oficiali de stat şi marile afaceri, care i-au îngrijorat mult timp pe investitori.

Documente scurse - deşi nu indică nicio încălcare a legislaţiei ruse - merg direct la miezul chestiunilor cu privire la clientelismul din regimul lui Vladimir Putin, în care investitorii se tem că uneori se poate ajunge la acorduri în spatele uşilor închise, pe baza unor înţelegeri între prieteni. Ele subliniază totodată deficienţele din reglementările încă în curs privind efectuarea de investiţii de către oficiali şi potenţiale conflicte de interese.

Alişer Usmanov, cu care Fondul familiei lui Şuvalov a investit în 2004 în oţelăria Corus, câştigând 70 de milioane de dolari, a creat o întreprindere de metale, Metalloinvest, iar în acest an a devenit cel mai bogat om al ţării. Suleiman Kerimov, ale cărui investiţii au permis fondului lui Şuvalov să câştige peste 100 de milioane de dolari, a construit o avere de peste 20 de miliarde de dolari până în 2008, investind în Gazprom şi Sberbank, cea mai mare bancă de stat din Rusia, cu ajutorul unor împrumuturi uriaşe de la aceeaşi instituţie.

Şuvalov insistă că nu a permis niciun conflict de interese în calitate de oficial guvernamental. Dar temerile privind poziţia sa se intensifică înainte de formarea noului guvern luna viitoare, ceea ce pare să fi determinat foşti asociaţi să vorbească în apărarea sa, relevă FT. Aceşti asociaţi, printre care şi Aleksandr Voloşin, fostul şef de personal de la Kremlin, şi German Gref, fostul ministru al economiei, au declarat că Şuvalov s-a remarcat ca fiind mult mai transparent decât alţi oficiali.

Ascensiunea lui Şuvalov de la un parteneriat de afaceri într-o mare firmă de avocatură prin ierarhia guvernamentală trasează evoluţia Rusiei din zilele întunecate ale anilor 1990 - când multe legi au fost fie nescrise fie pline de lacune - la eforturile de ameliorare a reglementărilor de astăzi.

Spre deosebire de mulţi alţi oficiali ruşi, Şuvalov şi-a construit averea iniţială în mediul de afaceri privat, în anii 1990. A câştigat bani ca partener de gestionare într-o firmă juridică mare, ALM, ce aparţinea magnatului rus Aleksandr Mamut, cu legături strânse cu familia lui Boris Elţin. Şuvalov s-a extins într-un parteneriat de afaceri cu Oleg Boiko, un întreprinzător rus, cu o participaţie în activele grupului. Colaborarea cu magnatul rus Roman Abramovich, în contextul în care a încercat să privatizeze Sibneft, i-a adus o opţiune de 0,5% în grupul petrolier.

Pe vremea când a intrat în guvern, Şuvalov acumulase o avere de 18 milioane de dolari, după dizolvarea parteneriatului său cu Boiko, plus opţiunea Sibneft. Aceste active au fost transferate la o companie offshore înregistrată pe numele soţiei sale, Olga. Şuvalov a declarat aceste holdinguri şefilor săi atunci când a intrat în primul guvern, în 1997, având un post la fondul federal proprietatea.

În acelaşi timp când intra în guvern, fondul proprietatea a organizat o licitaţie de privatizare a unui pachet final de 20% din Sibneft, ridicând întrebări privind cel puţin aparenţa unui conflict de interese atât legat de prietenia sa cu Abramovich cât şi partea deţinută de el. Voloşin a spus că deciziile referitoare la viitoarea proprietate a unei companii petroliere mari au fost 'luate la un nivel mult mai mare'.

Atunci când fondul off-shore care deţine o mare parte a activelor familiei lui Şuvalov, Sevenkey, înregistrat în Bahamas a fost de acord să cumpere acţiuni ordinare în valoare de 17,7 milioane de dolari ale Gazprom, în iunie-iulie 2004, prin intermediul Nafta Moskva a lui Kerimov, Şuvalov a fost promovat drept consilier economic al lui Putin la Kremlin.

German Gref, directorul executiv al Sberbank, care a servit apoi ca ministru al economiei, responsabil de liberalizarea Gazprom, a declarat că Şuvalov nu a fost un 'insider' privind reforma şi nu a luat parte la nicio discuţie în acest sens. Un alt înalt oficial din acea vreme a afirmat însă că Şuvalov ar fi fost implicat într-un mic cerc de oficiali ruşi cu cunoştinte despre proces.

Sevenkey a obţinut finanţare pentru achiziţionarea de acţiuni ale Gazprom prin intermediul unui credit de la Amsterdam Trade Bank NV, o companie afiliată Alfa-Bank olandeză, grupul aparţinând unui alt mare oligarh rus, Mihail Fridman, aşa cum arată documente văzute de FT.

Bancherii care lucrează cu Kerimov s-au întrebat mult timp despre natura legăturilor pe care le are magnatul cu Kremlinul sau alţi oficiali. Kerimov era un 'minigarh' puţin cunoscut până când a pariat masiv pe Gazprom, obţinând împrumuturi uriaşe de la băncile de stat VEB şi Sberbank, pentru a construi o participaţie semnificativă în cadrul companiei de gaz, la sfârşitul lui 2003, iar apoi un pachet în Sberbank, cu ajutorul aceleiaşi bănci. Până la mijlocul lui 2008 a făcut peste 20 de miliarde de dolari prin aceste acţiuni.

Mulţi bancheri s-au întrebat dacă legăturile la Kremlin l-au ajutat pe Kerimov să obţină finanţare de la bănci de stat. Gref, care a devenit director executiv al Sberbank la începutul lui 2008, a declarat că Şuvalov nu a jucat niciun rol în sprijinirea obţinerii creditelor lui Kerimov, care are încă o mare linie de credit cu banca.

Sevenkey a fost de acord să investească 49,5 milioane dolari în Corus dupa ce Usmanov a venit la Şuvalov să solicite sprijin financiar iar acordul a fost finanţat prin vânzarea unei părţi a opţiunii sale în Sibneft.

Procurorii ruşi au început să investigheze afacerea Corus după ce un articol din revista Barrons, de la sfarşitul anului, a suscitat interesul unor grupuri de opoziţie. O constatare preliminară, văzută de FT, nu a găsit nereguli în investiţii. Toate cerinţele fiscale au fost îndeplinite de Sevenkey.

Unii asociaţi spun că se tem că o reacţie în scurgerea recentă privind investiţiile lui Şuvalov ar putea determina alţi oficiali să retragă informaţiile privind holdingurile lor, înapoi în umbră. Şuvalov 'a fost prima persoana care şi-a declarat veniturile', a spus un asociat. 'Orice afirmaţie că Şuvalov ar fi corupt este un semnal pentru alţii să nu-şi declare veniturile. Va fi un semnal pentru toţi să le ascundă sub covor'.

Alţii spun că se tem că informaţiile ar putea fi folosite într-o luptă între forţele conservatoare şi cele liberale în contextul în care se intensifică poziţionarea înainte de formarea noului guvern.

Un alt fost asociat a declarat că, chiar dacă informaţiile despre holdingurile financiare ale lui Şuvalov sunt mai accesibile decât ale altora, deoarece a fost mai transparent, acest lucru nu anulează întrebările privind motivul pentru care a co-investit cu oligarhi.

''Poate că este mai liberal decât alţii, dar este parte a unui guvern în care nu există un sistem judiciar echitabil', a spus fostul asociat.