Investiţiile directe s-au prăbuşit. De ce străinii nu mai investesc în România

Investiţiile străine directe s-au prăbuşit de la venirea crizei. Lucrurile merg din rău în mai rău, iar această tendinţă nefastă pentru economia României nu se va opri nici în următorii câţiva ani, consideră analiştii economici.

Românii au văzut investiţii străine directe reale doar în anii de boom, adică în perioada 2006-2008. Totuşi, şi în anii anteriori 2004-2005, situaţia era cu mult mai favorabilă decât în prezent. Iar anul acesta se prefigurează a fi de departe cel mai dezastruos din ultimul deceniu. În primele opt luni ale anului în curs, investiţiile nerezidenţilor s-au cifrat la 1,12 miliarde de euro, de şase ori mai puţin decât în perioada similară a anului 2008, cel mai bun an la acest capitol din istoria ţării. Stăm prost chiar şi comparativ cu anul trecut: scăderea faţă de perioada ianuarie-august 2012 este de 35,9%, conform datelor publicate de Banca Naţională a României (BNR).

BNR a publicat, ieri, un raport privind investiţiile străine directe în anul 2012, realizat împreună cu Institutul Naţional de Statistică (INS). Acest document oficial aduce o modificare importantă cifrelor de anul trecut. Iniţial, în luna februarie, BNR a comunicat o valoare a investiţiilor străine directe pentru întregul an 2012 de 1,6 miliarde de euro, în scădere cu 11% faţă de 1,8 miliarde de euro, în anul anterior.

Acum, cu opt luni mai târziu, noile cifre arată de fapt o creştere a investiţiilor străine în 2012 faţă de anul precedent. Ultimul raport, realizat în colaborare cu INS, arată o valoare de 2,1 miliarde de euro, reprezentând un avans de 17,8% raportat la 2011.

Astfel, scăderea investiţiilor străine din 2012 faţă de 2011 s-a transformat într-o creştere. Aceasta ne aminteşte de scandalul reevaluării creşterii economice pe 2012, când acest indicator a urcat de la 0,3%, cifră anunţată în martie, până la valoarea finală de 0,7%, comunicată în aprilie.

Indiferent, însă, dacă investiţiile directe ale nerezidenţilor au fost 1,6 sau 2,1 miliarde de euro, este o cifră foarte mică, ce poate fi influenţată chiar şi de o singură operaţiune, de un transfer mai consistent, este de părere analistul economic Aurelian Dochia. “Aceste investiţii străine directe nu sunt în noi dezvoltări. Într-o mare măsură, în ultimii ani investiţiile au reprezentat dezvoltări ale operaţiunilor existente. Acţionarii străini aduceau capital suplimentar pentru susţinerea companiilor locale în diferite domenii, inclusiv în sectorul financiar”, a declarat Aurelian Dochia, pentru r/News. Potrivit acestuia, multe instituţii financiare din România se află într-o “situaţie fragilă” şi acţionarilor li s-a cerut să rezolve această problemă. Astfel, chiar şi acei puţini bani care intră în ţară sunt cheltuiţi pentru susţinerea unor afaceri deja existente şi nu pentru deschiderea de noi businessuri.

De altfel, nici privatizările care se prefigurau anul trecut şi anul acesta nu s-au realizat. Anul trecut, a eşuat privatizarea companiilor Cupru Min Abrud şi a Oltchim Râmnicu-Vâlcea, iar acum a fost ratată şi încercarea de privatizare a transportatorului feroviar CFR Marfă.

Criza economică, boală lungă

Problema nu este doar în curtea României, deşi autorităţile noastre mai au mult de lucru în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii ţării noastre în regiune. Banii s-au evaporat de pe pieţele emergente odată cu venirea crizei, în anii 2008-2009. Iar semnele de revenire întârzie să apară. Legat de momentul în care investiţiile străine directe în România îşi vor relua creşterea, analistul Aurelian Dochia spune: “Din păcate, nu putem fi optimişti. Nu este vorba de România, ci de situaţia de pe plan european şi mondial, unde fluxurile de investiţii străine directe s-au redus mult”. Potrivit acestuia, în funcţie de cum va evolua situaţia în Statele Unite ale Americii, “putem să asistăm fie la o îngheţare totala a fluxurilor de capital din principalele pieţe, fie la o relaxare şi revigorare a lor”.

Premierul Victor Ponta declara, în luna iulie, că Guvernul îşi propune să atragă, până la finalul anului, investiţii de “minimum 10 miliarde de euro” în domenii precum energie, resurse minerale, agricultură, industrie şi infrastructură, care ar crea cel puţin 50.000 de locuri de muncă. Un obiectiv total nerealist, consideră analiştii economici. “Acest obiectiv nu putea fi considerat realizabil până la sfârşitul anului. Acolo sunt trecute proiecte care se pot realiza în decurs de câţiva ani”, explică Aurelian Dochia.

Analistul este foarte sceptic cu privire la reluarea creşterii investiţiilor nerezidenţilor în România. “Nu cred că situaţia se va îmbunătăţi în următorii câţiva ani, cinci ani minimum”, ne-a declarat acesta.

Pe lângă contextul extern, mai avem de înfruntat şi concurenţa cu vecinii noştri. Adică, atunci când o companie străină vrea să-şi deschidă o unitate de producţie în zona mai ieftină a Europei, are de ales dintre ţări ca Polonia, Ungaria, Bulgaria şi România. Noi nu ne putem lăuda nici cu competitivitatea polonezilor şi a ungurilor, dar nici cu costurile scăzute din Bulgaria.