Investigaţie jurnalistică. "Incognito. Cum l-am votat pe Dragnea fără să fiu membru sau simpatizant PSD"

Scrutinul pentru alegerea lui Liviu Dragnea ca preşedinte al PSD a fost gândit, de la început, ca o operaţiune de imagine. Pentru că partidul nu are câţi membri declară că are, iar pe cei reali nici măcar nu i-a informat cum se va desfăşura votarea unicului candidat. Ca să verific aceste idei, mi-am zis: ce-ar fi să încerc eu însămi să votez?, scrie jurnalista Iulia Marin într-un articol publicat pe site-pressone.ro.

"Duminică, 11 octombrie, ora 13.30. Am venit acasă, la Piteşti, singurul loc unde buletinul îmi permite să votez. Nu figurez, în documentele PSD, nici ca membru şi nici ca simpatizant. Unica mea legătură cu partidul este paltonul roşu aprins pe care l-am îmbrăcat ca să mă asortez cu trandafirii imprimaţi pe sigla social-democraţilor. (...)

Mă năpustesc în sediu cu buletinul pregătit şi cu gândul că paltonul ăsta nu mă ajută deloc să nu ies în evidenţă. Mă cert pentru tentativa de a glumi cu pesediştii îmbrăcându-mă în roşu. Mi-am stabilit ce voi zice la întrebări de tipul - "când ai intrat în PSD?"(În iarna lui 2012, nu mai suportam gândul că Traian Băsescu e preşedinte), "cine e şeful PSD Argeş?" (Şerban Valeca, proaspăt ales acum vreo 10 zile), "unde ţi-e carnetul de membru?"...

Unde mi-e carnetul de membru? De ce nu sunt trecută pe lista de membri? La întrebările astea nu pot să mă decid dacă voi minţi că nu am carnetul la mine, în speranţa că mi se va trece cu vederea această scăpare, sau dacă, dimpotrivă, le voi spune franc că nu sunt membru, dar că "mereu am avut simpatie faţă de PSD, deşi nu o să mă găsiţi în Registrul Simpatizanţilor" (Da, există aşa ceva - Registrul Simpatizanţilor PSD). Aş merge, totuşi, pe ultima variantă. (...)

Ca de obicei, socoteala de acasă nu se potriveşte. Pe hol, la intrare, un bărbat şi o femeie conversează la o ţigară. "Pentru vot?", întreb cu un zâmbet larg, de parcă toată viaţa aş fi aşteptat să ajung aici. Bărbatul îmi indică plictisit uşa din dreapta şi intru în secţia de votare.

Arată exact ca o secţie obişnuită: câteva mese lungi ocupă jumătatea stângă a camerei, în centru sunt două urne bej, iar în dreapta se află un scaun şi un alt birou la care nu stă nimeni. Lângă fereastră văd două perdele albastre – ale cabinelor de vot, semn că secretul votului îmi va fi asigurat.

O femeie blondă, aşezată la una dintre mesele lungi, mă ia în primire."Buletinul, vă rog", îmi zice, cu voce de robot telefonic. "Atât?", întreb, abătându-mă de la scenariu. "Ce proastă eşti" - îmi zic în secunda următoare -, "te deconspiri singură!".

Femeia blondă nu e însă nici pe departe la fel de agitată ca mine. Îmi zâmbeşte părinteşte, după ce consultă nişte liste pe care, dacă aş fi fost membru PSD, s-ar fi aflat şi numele meu.

"Atât".

Evident, nu sunt pe liste. Îi spun femeii că e posibil să nu figurez. Din nou, simt că mă sabotez, dar nu mă pot abţine. Ea scutură a lehamite din mână, de parcă ar spune că nu contează. Un bărbat îmi întinde o hârtie. E buletinul de vot. Îmi dă şi un pix. Ştampilă nu există.

Trebuie să bifez cu X fie înăuntrul căsuţei cu DA, fie la NU. Sunt cele două variante de răspuns, dar nu la o întrebare, ci la o afirmaţie, pentru că pe buletin scrie, pur şi simplu: "Preşedinte PSD. Dragnea Nicolae-Liviu". Bifez DA, dar mintea mea e în altă parte. Să scot telefonul din buzunar, să pornesc camera foto, pe care am setat-o dinainte pe Autoportret.

E cam întuneric dincoace de perdeaua albastră, iar mie îmi tremură mâinile. Încerc câteva unghiuri pentru un selfie, dar fie nu se vede buletinul de vot, fie nu mă văd eu. Aud voci şi resimt ceva agitaţie. În cele din urmă, fac o fotografie fără bliţ. Mă asigur că s-a salvat. Văd că e mişcată şi ştiu că îmi tremură mâna, dar nu vreau să zăbovesc suspect de mult în cabină. Ies cu buletinul în mână, uitând că trebuie introdus în urnă. Băiatul care mi l-a înmânat mă atenţionează politicos: "Oricare dintre cele două urne".

Îl las să alunece în urna din stânga. Încă nu-mi vine să cred. Mă uit la telefon: e 15.30."

Pentru a citi articolul integral intraţi aici.