Între două lumi: Suntem prinşi între ciocan şi nicovală. Un RoExit ar fi o greşeală!

Corupţia ne-a scos în stradă în ianuarie 2017. A fost unul dintre momentele cheie în care am perceput Uniunea Europeană ca un loc în care putem fi în siguranţă. Protestele s-au desfăşurat în ţară şi în străinătate în paralel cu protestele anti-Brexit. Sunt aproape doi ani deja. Suntem prinşi cumva între ciocan şi nicovală. Ţara care ne-a adoptat - Marea Britanie - e gata să se folosească de aptitudinile noastre dar ne răsplăteşte cu lipsa de securitate, instabilitate şi xenofobie. Ţara noastră arată un euroscepticism în creştere şi este din ce în ce mai apropiată de Rusia.

Sunt româncă, dar acest lucru e valabil şi pentru polonezi, unguri, bulgari şi alte populaţii central şi est-europene. Ca rezident britanic, consider că am dreptul să mă exprim. Pe de altă parte, ca adult trăind într-o ţară democratică, nu văd că ar fi o problemă să afirm că Brexitul îmi pare a fi o greşeală. Şi că, la rândul lui, un Roexit ar fi o greşeală. Dar, din ceea ce am observat în ultimii doi ani, guvernele Marii Britanii şi al României par ferm hotărâte să facă aceste greşeli fără să le pese de consecinţe.

Am criticat Guvernul român pentru fake news / propagandă, alegeri electorale sau campanii de referendum lipsite de etică şi folosirea fondurilor publice în moduri cel puţin discutabile, în contextul în care educaţia, sănătatea şi infrastructura au nevoie de atâta susţinere. Găsesc absolut abracadabrant faptul că aceste lucruri care se petrec în punctul cel mai estic al Uniunii Europene, par să fie urmărite cu atenţie în cealaltă extremă, de către Marea Britanie, care ia notiţe conştiincioasă şi pe urmă croşetează lista în practică.

Fake news? Toată lumea îşi aduce aminte de ziua de după referendumul Brexit, când Nigel Farage a venit la ora 8 dimineaţa la un interviu pe un canal de ştiri naţional şi a spus clar că cele 300 de milioane de lire promise pentru asigurarea medicală naţională (NHS) nu există de fapt. Campanii electorale sau referendumuri lipsite de etică? E de ajuns să ne uităm la concluziile legale în ceea ce priveşte campania Leave din cadrul referendumului pe tema Brexit şi faptul că s-a ajuns legal la concluzia că s-au încălcat reguli în mod clar.

Folosirea fondurilor publice în moduri discutabile? Multe exemple există în acest sens şi în UK: de la alocarea fondurilor către Partidul Democrat Unionist (DUP), din Irlanda de Nord, până la ultimul anunţ făcut duminică în ceea ce priveşte un festival Brexit de nu mai puţin de 120 milioane de lire… E ca şi când şi Marea Britanie şi România ar fi asistat la un fel de curs pe internet pe tema populismului şi acum, aplică la literă şi implementează fiecare punct fără nici o grijă în ceea ce priveşte impactul pe termen lung asupra bunăstării populaţiilor din perimetrele respective. Şi atunci, care e impactul asupra cetăţenilor? Nu există o soluţie deocamdată...

În ceea ce mă priveşte, mă simt trasă în două direcţii… în două luntrii… Singurul lucru pentru mine e să rămân concentrată pe subiect, să continui să lupt pentru ceea ce cred şi să încep sau să continui să lucrez la un plan de siguranţă… Cel mai probabil, acesta din urmă nu va include nici UK nici România. Mare păcat, de altfel, ţinând cont că, împreună, asta reprezintă 80% din viaţa mea.

Pe o notă mai pozitivă, sunt la curent cu faptul că Uniunea Europeană face o campanie activă în ceea ce priveşte fake news şi, în general, corupţia şi lobby-urile la nivel european. Cred că, deşi nimic nu e perfect, există voinţă politică să soluţioneze aceste probleme şi, sper, prin cooperare strânsă, ca acestea să fie eradicate într-un viitor apropiat.

Ca atare, încurajez pe toţi cei cu care vin în contact să semneze iniţiative de cetăţenie europeană (e nevoie de 1 milion de semnături, cât mai multe provenind din Marea Britanie), lucru care ar garanta că, în ciuda faptului că vom fi sau nu parte din Europa la nivel naţional, vom putea beneficia de aceste lucruri bune ca cetăţeni europeni în momentul în care ele vor intra în vigoare.

Articol scris de Sorina Stallard, cititoare Epoch Times stabilită în Marea Britanie