Camelia Bogdan, recurs împotriva uneia dintre cele mai scandaloase decizii din Justiţie

Camelia Bogdan, judecătoarea exclusă din magistratură după ce l-a condamnat la 10 ani de închisoare pe Dan Voiculescu, a făcut recurs împotriva deciziei prin care Tribunalului Bucureşti a constatat că societatea Crescent Commercial & Maritime (Cyprus) Limited nu este firma fostei Securităţi ceauşiste şi că nu a fost implicată în operaţiuni de spălare de bani. Hotărârea Tribunalului Bucureşti a fost luată într-un proces civil în care firma a cerut despăgubiri de 150.000 de lei de la Camelia Bogdan.

Concret, Camelia Bogdan a fost dată în judecată după ce a vorbit, în mai multe interviuri în presă, precum şi într-o prelegere din cadrul evenimentului organizat de Institutul de Studii Europene din cadrul Indiana University, despre spălarea banilor fostei Securităţi comuniste.

Ea a acuzat în interviurile respective că, începând cu anul 1990, "Dan Voiculescu, având împuternicire pe conturile Crescent, aparţinând fostei Securităţi, a dirijat banii fără ca autorităţile statului român să-l deranjeze preţ de o secundă" şi a cerut ca statul să investigheze ce s-a întâmplat cu banii care aparţin poporului român.

Judecătoarele Lucia Ioana Frunză şi Andreea Simona Suciu de la Tribunalul Bucureşti au „constatat caracterul ilicit al luărilor de poziţii şi declaraţiilor realizate de pârâtă la adresa reclamantei în articolele de presă publicate (…) referitoare la legătura dintre reclamantă şi fosta Securitate şi la operaţiunea de spălare de bani imputată reclamantei.

Cele două judecătoare au decis şi că este cazul că fosta lor colegă Camelia Bogdan să achite suma de 24.105 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru prima instanţă constând în taxă de timbru şi onorariu de avocat.

Decizia a fost văzută de către o parte din presă şi opinia publică drept una absolut scandaloasă. "Securitatea a învins astăzi definitiv Anticorupţia", scria, de exemplu, jurnalistul specializat pe justiţie Ionel Stoica, făcând referire la acest caz.

"Tăcerea impusă în privinţa activităţii entităţii CRESCENT – instrument financiar al fostei Securităţi – nu este doar o eroare juridică, ci o renunţare la lupta pentru recuperarea activelor pierdute şi pentru transparenţă istorică. În acest sens, solicit protejarea activităţii judiciare şi academice desfăşurate cu respectarea legii şi în beneficiul public.

Cazul CRESCENT este emblematic pentru modul în care capitalurile regimului totalitar au fost reciclate şi disimulate post-1989. Orice tentativă de suprimare a adevărului istoric şi financiar prin decizii judiciare contrare statului de drept trebuie denunţată. Este datoria statului român să reia demersurile de identificare, sechestrare şi recuperare a fondurilor fostei Securităţi spălate prin CRESCENT şi să garanteze libertatea exprimării în lupta împotriva criminalităţii economice sistemice", a declarat Camelia Bogdan, la momentul pronunţării deciziei, pentru Epoch Times.

Revoltată de decizia fostelor sale colege, Camelia Bogdan arată în recursul depus astăzi că declaraţiile sale au vizat aspecte de interes public major, cu bază factuală, fiind formulate în contextul unor dezbateri academice şi interviuri publice, cu citarea surselor deschise şi a documentelor judiciare.

"Din accesarea surselor deschise, reţinem că între 1982 şi 1989, Crescent a funcţionat ca depozitar al unor venituri valutare estimate conservator la 4 miliarde de dolari, generate prin exportul de produse siderurgice, materiale de construcţii, ţevi şi ciment prin intermediul I.C.E. Dunărea, compania de comerţ strategic a Securităţii. A se vedea Raportul Comisiei Parlamentare pentru Investigarea Activităţii Crescent, Doc. nr. 45/1991, pp. 12–18. Transferurile între România şi Cipru erau disimulate prin arbitraj valutar şi o reţea complexă de conturi bancare offshore. Voiculescu gestiona operaţiunile externe ale Securităţii prin intermediul unor companii-paravan, inclusiv Crescent, în timp ce I.C.E. Dunărea deţinea multiple conturi bancare pentru facilitarea arbitrajului valutar. Id.

Punerea sub sechestru a Crescent a reaprins dezbaterea privind capacitatea autorităţilor române de a recupera fondurile rămase în conturile fostei Securităţi la sfârşitul anului 1989. După căderea regimului Ceauşescu, mai multe contracte Crescent au rămas active, iar profiturile au fost deturnate către Voiculescu, care acţiona ca alter ego al Crescent. Aceste fonduri nu au fost returnate trezoreriei statului, pretins din cauza absenţei unui guvern funcţional. Suma exactă a profiturilor rămâne necunoscută, întrucât operaţiunile Securităţii din perioada comunistă erau complet secrete. În 1990, Guvernul României a contractat firma canadiană Peat Marwick Thorne, filiala Peat Marwick Mitchell din Regatul Unit, pentru a investiga activitatea Crescent. A se vedea Raportul Peat Marwick Thorne privind conturile offshore Crescent şi I.C.E. Dunărea, Arhiva Guvernului României nr. 1990/PMT/32.

Firma a examinat numeroase conturi bancare din Elveţia şi Cipru în căutarea a circa 4,4 miliarde de dolari proveniţi din fondurile Securităţii. Conform rapoartelor interne ale I.C.E. Dunărea, aproximativ 400 de milioane de dolari se aflau încă în conturile offshore ale Crescent—conturi create de fosta Securitate în 1982—şi se aflau sub controlul lui Voiculescu. Aceste fonduri ar fi fost utilizate pentru construirea imperiului său media şi achiziţionarea altor active. Id.

Sumele acumulate de I.C.E. Dunărea au fost transferate prin Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) către conturile ascunse ale Crescent în Cipru. În anii următori, Voiculescu a transferat beneficiul economic asupra Crescent către o serie de companii din Grupul Industrial Voiculescu & Co („GRIVCO”), Bioprod şi Intact, complicând şi mai mult traseul financiar. A se vedea Decizia nr. 888/A/08.08.2014 pentru contribuţia CRESCENT la spălarea banilor reţinută în Sarcina domnului DAN VOICULESCU.

Crescent a funcţionat ca depozitar al veniturilor valutare generate de I.C.E. Dunărea, compania de export strategic a Securităţii, implicată în comerţul ascuns cu produse industriale. A se vedea Libertatea, ICE Dunărea, fabrica de valută a lui Ceauşescu, 6 dec. 2017; Evenimentul Zilei, Dosarul „ICE Dunărea”, 6 iun. 2021; NecenzuratMM, Arhivele ICE Dunărea, 1 oct. 2023.

Jurnalistul de investigaţie Ovidiu Vanghele a documentat activitatea Crescent după 1989, demonstrând că Voiculescu a păstrat controlul asupra conturilor din România şi a contestat măsurile de executare fiscală, negând în acelaşi timp calitatea de proprietar, în ciuda probelor arhivistice şi financiare contrare. A se vedea Ovidiu Vanghele, Crescent = Dan Voiculescu?, INVESTIGATIIMEDIA.RO, dec. 2019.

Aceste constatări susţin continuitatea beneficiului economic şi justifica ordinul de confiscare ca măsură legitimă de recuperare a activelor deturnate ale statului”, se arată în recursul Cameliei Bogdan.

Potrivit unei telegrame diplomatice americane publicate de WikiLeaks, oficialii Ambasadei SUA la Bucureşti au reţinut că „Crescent Commercial & Maritime Ltd. (Cyprus) was widely believed to be a front company for the former Securitate, used to manage offshore funds generated by ICE Dunărea” (Cable No. 06BUCHAREST1234, WikiLeaks, Dec. 2006/ U.S. Embassy Bucharest, Cable No. 06BUCHAREST1234, România: Corruption and the Crescent Company, WikiLeaks (Dec. 2006), available at https://wikileaks.org/plusd/cables/06BUCHAREST1234_a.html

A se vedea şi confirmarea veridicităţii acestora de către Ambasadorul Mark Gitenstein, cel care a participat, alături de Prof. Dennis Deletant şi Amb. Michael Guest, în calitate de experţi la prelegerile susţinute de Recurenta la Institutul Woodrow Wilson din Statele Unite, a cărei temă a fost dezvoltată prin keynote-ul susţinut la Indiana University. (https://adevărul.ro/ştiri-interne/evenimente/ambasadorul-gitenstein-despre-wikileaks-de-788268.html

Laura Ştefan, Asset Recovery of Grand Corruption: Lessons from România, Wilson Center (June 2023), available at https://www.wilsoncenter.org/event/asset-recovery-grand-corruption-lessons-romania

Această percepţie internaţională confirmă caracterul strategic al confiscării şi susţine legitimitatea măsurilor de recuperare dispuse de instanţa română.

În coroborare cu Raportul Comisiei parlamentare privind activitatea Crescent (Doc. nr. 45/1991), care estimează că firma a gestionat circa 4 miliarde USD proveniţi din exporturi strategice, şi cu investigaţiile jurnalistice recente (Libertatea, EVZ, NecenzuratMM, Vanghele), se conturează un tablou probatoriu solid privind continuitatea controlului exercitat de Voiculescu asupra GRIVCO şi Crescent, în scopul deturnării activelor publice şi consolidării unui imperiu economic privat, scrie Camelia Bogdan în documentul consultat de Epoch Times.

Ce motive invocă Bogdan pentru recurs?

• Camelia Bogdan face recurs invocând mai multe motive, dintre care principalele sunt:

  • Nepronunţarea instanţei de apel asupra cererilor esenţiale formulate (probatorii, sesizări CJUE, ICCJ, CEDO) ceea ce constituie nelegalitate conform art. 488 alin.1 pct.5 şi 6 Cod procedură civilă;

  • Există erori de consemnare şi fals intelectual privind data depunerii formulărilor privind sesizarea ICCJ şi depunerea întâmpinării;

  • Nerespectarea dreptului la apărare şi a unui proces echitabil prin respingerea în bloc a probelor solicitate fără motivare, încălcând egalitatea de arme şi drepturile conferite de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 şi 10 CEDO) şi Carta Drepturilor Fundamentale UE (art. 47);

  • Ignorarea cererilor de sesizare a instanţelor europene pentru clarificarea unor chestiuni de drept, inclusiv privind protecţia avertizorilor şi standardele anti-SLAPP;

  • Solicitarea unui aviz consultativ din partea CEDO prin Protocolul nr. 16, care nu a fost analizată, afectând accesul la justiţie;

  • Invocă caracterul abuziv al acţiunii civile împotriva sa, ridicând problema utilizării procedurilor judiciare ca mijloc strategic în scopul hărţuirii şi limitării libertăţii de exprimare;

  • Mai reclamă nelegalitatea compunerii tribunalului şi faptul că decizia pronunţată nu respectă garanţiile dreptului la un proces echitabil.