Intoxicări de presă: nicio dovadă că Victoria Nuland a cerut legea Big Brother

După ce mi-am luat o ţeapă scriind un articol de opinie despre cum a titrat presa că Victoria Nuland a cerut adoptarea legii Big Brother în scurta vizită de la Bucureşti, ieri mă întâlnesc cu un parlamentar, care îmi atrage atenţia că toată treaba este o intoxicare.

Mă apuc să caut şi să vezi mirare. Mai toate mass media a dat ştirea, care, însă, NU ARE NICIUN SUPORT REAL.

În această lume a citărilor şi a copy-paste-ului o intoxicare de asemenea anvergură este foarte uşor de pornit, dacă ai acces la butoanele care trebuie, în condiţiile în care informaţia circulă extrem de rapid.

Care ar fi, deci, sursele primare care vorbesc despre aşa ceva? Aş menţiona două.

1. O declaraţie a lui Călin Popescu Tăriceanu – dar ATENŢIE – afirmaţiile sale nu ajung nici măcar să implice că Nuland ar fi cerut aşa ceva.

Dau mai jos citatul, care apare pe pagina RomâniaTV

„A fost nu o discuţie, ci a fost evocat acest subiect care e un subiect de preocupare comună, pentru că şi România, şi SUA, şi toate ţările europene sunt preocupate de combaterea terorismului, de asigurarea securităţii naţionale, a securităţii comune şi sigur că aceste subiecte au fost evocate pe parcursul discuţiei”.

Afirmaţiile România Tv şi ale lui Călin Popescu Tăriceanu sunt clare, nu apare nicăieri vreun element care să implice, măcar, că Nuland a cerut ceva, în niciun caz legea Big Brother.

2. O altă sursă primară preluată de mai multe mass media sunt reportajele Antenei 3 din ziua respectivă.

Într-o transmisie live, publicată la 13:48, Antena 3 citează Surse (pe burtieră) precum şi discuţii avute la „Casa Dante cu Victoria Nuland”, iar un reportaj Iosif Buble arată aşa:

Studio: „Înţeleg Iosif că inclusiv povestea asta cu Big Brother a fost discutată şi s-a afirmat în interior că ar fi nevoie de această lege, explică-mi te rog”.

Reporter: „Da are legătură cu legea Big Brother, special s-a făcut referire la – citez - retenţia datelor, o lege a retenţiei datelor este absolut necesară spunea Victoria Nuland, de asemenea le-a vorbit despre importanţa diminuării ordonanţelor de urgenţă (...)”.

Studio: „Aşadar nu vorbim despre legea Big Brother în forma în care ea a fost discutată în România, da? Să se dea cumva liber la accesul pentru emailuri, pentru telefoane şi aşa mai departe. Da? Nu la asta s-au referit reprezentanţii Statelor Unite?”

Reporter: „Este nevoie de o lege a securităţii în acest domeniu. Asta vorbesc americanii - despre un cadru. Că îl facem într-un anumit fel sau că punem accente pe anumite lucruri asta este strict problema legislativului, trebuie să avem o asemenea lege ca serviciile sau ceea ce înseamnă securitatea să poată să acţioneze legal pentru că până acum, ştim foarte clar, au fost două tentative, una a fost deja declarată neconstituţională, alta aşteaptă la rândul ei la Curte un verdict. Aşadar nu s-a pus accentul pe ce înseamnă Big Brother în general şi pe ceea ce ştim noi că înseamnă acest lucru ci în primul rând pe retenţia datelor, adică pe stocarea lor, cum să fie stocate, pentru cât timp şi în ce condiţii.(...)”.

Aici este chiar mai clar - jurnalista din studioul Antena 3 îşi face datoria să sublinieze expres, pentru clarificare, că nu la asta s-au referit reprezentanţii SUA.

Fără să mă apuc să comentez acum afirmaţiile reporterului, vreau să punctez că, deşi atât declaraţiile citate de Antena3 cât şi RTV NU AFIRMA DELOC că este vorba de Big Brother, şi nici că Victoria Nuland ar fi cerut asta – nici măcar stocarea datelor - în presă, „cumva”, după mai multe operaţiuni de copy-paste şi interpretări care mai de care mai dubioase, gen „telefonul fără fir”, apare ştirea că Victoria Nuland a cerut legea.

Contextul era mai larg. Imediat după atacurile de la Paris, cu câteva zile înaintea vizitei lui Nuland, Serviciile se grăbeau să aducă din nou pe tapet legea Big Brother, respinsă deja de două ori, ca o măsea stricată.

Urmarea? La numai o zi după intoxicarea masivă de pe 14 ianuarie, Valeriu Zgonea organizează de urgenţă o consultare cu societatea civilă pe legea electorală. Animat de un înalt spirit democratic, dă presa afară (!!!) de la consultări, iar la conferinţa de presă organizată după (unde cu mărinimie a permis accesul presei), răspunde la întrebările despre Big Brother pornind de la un „adevăr” deja universal acceptat – că partenerii noştri cer asta. Ceea ce este fals până la proba contrarie, pe care n-am reuşit s-o găsesc.

Cine este vinovat? Greu de spus, în asemenea cazuri se acţionează din umbră, băieţii ştiu ce fac.

Cine este beneficiar? Aici răspunsul este clar – Serviciile noastre.

Dar ale lor, veţi întreba?

Ambasada SUA tace chitic referitor la această chestiune. Dacă în ceea ce priveşte declaraţiile senatorului Mircea Geoană cu privire la susţinerea SUA pentru un nou Guvern format din "noul PSD" şi PNL, Ambasada SUA şi-a găsit timp să dea un comunicat de presă, negând că trimisa lor ar fi afirmat aşa ceva, despre faptul că Victoriei Nuland i s-ar fi pus în gură declaraţii privind necesitatea legilor supravegherii, ei bine, americanii nu spun nimic, ci tac. O fac din nebăgare de seamă, sau nu, om trăi şi om vedea.