Interviu cu preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş (II)

Continuarea interviului cu preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş.

Reporterul: Unii oameni spun că nu a fost doar o revoluţie, ci a fost şi o lovitură de stat.

Teodor Mărieş: Aici este argumentul pe care îl susţin de peste 20 de ani, tot ce s-a aflat şi tot ce s-a putut obţine din documente duce la o concluzie pe care am tras-o corect atunci şi mi-o menţin: ei au dat o lovitură Revoluţiei. Noi am înfăptuit Revoluţia, noi l-am alungat pe Ceauşescu, noi am abolit dictatura practic, noi am dat jos însemnele Partidului de pe toate clădirile importante din România, tot revoluţionarii au format primul partid la Timişoara în 20 decembrie şi ei au venit şi ne-au dat, prin diversiune, o lovitură. Lupta dintre forţele ce deţineau arme de foc, în special între Securitate pe o parte şi Partid pe de altă parte, a dus la măcel. Securiştii nu s-au aşteptat ca Partidul să le creeze o asemenea imagine în după masa de 22 decembrie, [când] într-o clipă i-au transformat din securişti în terorişti - acea sintagmă “securistul terorist” spusă de Ion Iliescu şi afirmată de multe ori în acea zi. În realitate, ei nu se băteau cu nimeni, au dat arme, au creat diversiune, au creat haos şi ne-au dus până acolo încât ne-am împuşcat român cu român şi această crimă nu se poate ierta.

R: Revolta populară a fost iniţiată doar de elemente interne sau au existat şi interferenţe externe?

TM: Este clar că au existat interese sau un plan de dărâmare a regimului comunist. Dar pe fondul acelor evenimente şi în România putea să aibă loc o Revoluţie de Catifea, o lovitură de palat, o arestare sau reţinere a dictatorului şi Comitetul Central să pună pe altcineva în locul lui pe cale paşnică, numai că în România s-a întâmplat ce nu s-a întâmplat nici în Rusia.

R: De ce credeţi că s-a întâmplat aşa?

TM: Românii au fost hotărâţi şi foarte “obraznici” în 22 decembrie, şi-au permis să scandeze “fără comunişti”. Şi a fost o mare problemă, “Cum adică, fără noi?”. Au fost huiduiţi cu toţii, Dăscălescu, Verdeţ, toţi au fost întâmpinaţi numai prin ‘tovarăşul’; şi el [Iliescu] a venit cu “Stimaţi Tovarăşi” la ora 17, fiind salvat de generalii din jurul lui şi de oamenii din anturajul său. Şi mă rog, şi-a reluat cuvântarea, dar el a venit clar cu “Ceauşescu a întinat idealurile comunismului, a murdărit Partidul.”

R: Când vor fi judecaţi cei responsabili pentru crimele comise împotriva românilor în timpul Revoluţiei?

TM: Fără ştiinţa lor, şi cu atât mai puţin cu voia lor, în 2004 s-au reluat cercetările în dosarul “21 Decembrie”; ei au stat puşi sub învinuire timp de 2 ani şi jumătate cât s-a lucrat şi s-au audiat peste 12.000 de persoane, s-au adunat probe, s-au făcut reconstituiri, s-a probat cine a tras; pentru 70-80% dintre victimele acelei perioade se ştie exact locul, cine sau cel puţin ce structură, ce pluton era acolo, al cui era şi care a executat focul în direcţia în care a fost rănită sau ucisă persoana respectivă. Toate acestea duceau la un mega-dosar care ajungea pe o masă de instanţă, şi aşa cum Dosarul Timişoara a putut fi judecat – şi Stănculescu şi Chiţac au fost condamnaţi – nu văd de ce ceilalţi nu ar fi putut [fi condamnaţi] şi de ce Iliescu nu ar fi coleg cu Stănculescu la Jilava. Crimele le-au făcut împreună.

R: Înseamnă că Iliescu încă mai deţine suficientă putere pentru a opri acest proces de condamnare?

TM: Influenţa şi puterea lui... în ultimii ani am discutat cu unii şi alţii care au spus “Băi, el este bătrân, nu mai are forţă”. Poate eu sunt încă un idealist, care rămân încă la părerea mea din ultimii 22 de ani, şi anume că Ion Iliescu a condus România. Dar a venit, domnul Neagu Djuvara, care are cu vreo 40 de ani mai mulţi ca mine şi a trăit celelalte evenimente groaznice din perioada ‘45, ’50, ‘60 şi are înzecit experienţă decât mine şi a spus acelaşi lucru: Ion Iliescu conduce. Şi acestei caracatiţe pe care Partidul a format-o în cei 70 de ani, să nu mai vorbim de cei 45-50 de ani de comunism, i se taie câte o falangă, ai impresia că se depresurizează dar ea se învârte şi mai tare şi prinde la mijloc procurori generali, preşedinţi de ţară, miniştri de justiţie, şefi de servicii de informaţii etc. Niciodată în cei 22 de ani nu a scăpat România de această caracatiţă. Nu ştiu ce se va întâmpla.

R: Consideraţi că preşedintele şi oamenii săi au o putere reală în ţară? Certurile dintre diferitele partide sunt sau nu reale?

TM: Este o chestiune pe care eu am afirmat-o şi o suspiciune pe care eu o am: cred că Traian Băsescu a avut momente în care a încercat să se detaşeze de structură în anii de mandat. Câteodată aveam impresia că a făcut-o, că a terminat şi a făcut şi ruptura, iar altădată îmi dau seama că ea [structura] se învârte, îl împresoară, şi iar trebuie să facă alte eforturi ca să evadeze, cel puţin să se distanţeze de ea. Cel mai bine se vede acest lucru în chestiunea corupţiei. Aici îţi dai seama că, chiar dacă se tonul de la cel mai înalt nivel să se facă dosare, nu merg, sau merg extrem greu 2-3 ani şi apoi mai stau 2-3 ani prin instanţe. Foarte, foarte greu. Se ajută între ei, sunt foarte solidari, şi e normal pentru că pe crimă s-a furat România, [pe crimă] s-a făcut clica hoţiei.

Iliescu i-a lăsat în decembrie ’89 pe toţi să fure ca să îi compromită, să îi aibă la mână şi să îi şantajeze de pe poziţia de tătuc bătrân al lor. Să nu credeţi că vreunul din oamenii de afaceri sau politicieni sunt nişte zmei, oameni care au riscat... nu au riscat nimic. Cu toţii au avut şi o să aibă cât vor trăi o mentalitate de slugă care acceptă să fie condusă din umbră de un anumit politician sau general. La nivelul 2 sau 3 cred că există oameni curajoşi, care au fost buni întreprinzători şi au reuşit să dezvolte o afacere corectă şi să absoarbă nişte bani europeni şi să facă ceva pentru familia lor şi chiar pentru ţară, pentru că plătesc impozite. Dar la nivelul 1 nu; la nivelul 1 au primit, au făcut trafic şi au fost ajutaţi permanent din spate ca să poată să îşi menţină mega afacerile.

R: În privinţa legii 410/2011, de fapt ce urmăresc, care credeţi că ar fi motivele din spatele ei?

TM: Bun. Prima precizare: eu nu sunt beneficiar al legii, neacceptând să iau certificat de revoluţionar din mâna criminalului Iliescu – o spun de 20 de ani şi o spun acum – nu am acceptat, ca atare nu sunt un beneficiar al legii. Nu pot fi acuzat că am un interes direct de a-mi lua un leu, nu am luat nici un leu de la statul român de 20 de ani. Am trăit pe propriile mele forţe. De judecat poate să mă judece cine vrea dar nu ei pentru faptul că mi-am permis acest “lux”. Mi-am permis acest lux ca să fiu liber, şi atât. Este singura mea dorinţă, să fiu un om liber, să pot să vorbesc liber, să fac ce vreau. Şi acum mă întorc lege. Aţi văzut că mă aşez pe lege. La primele greve m-am aşezat pe lege şi la acest ultimul protest pe care nu mi l-am dorit sub nicio formă, şi chiar m-a prins într-o fază în care starea nu îmi permitea să mă apuc de un asemenea hazard - i-aş spune hazard de data asta. Totuşi, fiind vorba de oameni nu am cum să nu îi apăr. Ar fi culmea să nu îmi apăr armata. Implicit în această armată, din păcate, există şi acele uscături [pe care legea a permis să fie introduse]. Le spun elegant uscături pentru că în realitate ei sunt criminali, instigatori, şi complici-impostori la tot ceea ce s-a întâmplat în decembrie ’89. Complicii sunt de fapt nişte impostori introduşi în lege pentru a nu se vedea ei criminali.

Presa mereu a spus ‘Impostorii din 341, din legea Recunoştinţei trebuie eliminaţi’. Presa uită un lucru, criminalii trebuie eliminaţi prima dată pentru că de ei sunt legaţi executanţii, sau instigatorii trebuie eliminaţi prima dată, criminalii imediat după ei pentru că au executat ordinele şi aceşti complici, cărora eu le spun impostori, la fel legaţi cu ei, deoarece prin ei s-au făcut chemările la luptă, prin ei s-a creat diversiunea în decembrie ’89, prin zvonistica pe care au transmis-o. Şi surprinzător pentru mine, în mod normal acest om trebuia să stea acasă puţin şi să nu vină la lansări de carte, dar Iulian Vlad vine şi le mulţumeşte acestor impostori, mulţi dintre ei fiind şi informatori. Drept dovadă CNSAS a dat peste 200 de decizii de tribunal în care revoluţionari sunt informatori ai Securităţii. Şi nu au fost verificaţi decât o parte din această categorie de revoluţionari, din cei 20.000, şi poate la finalul verificărilor vom avea câteva sute sau vom depăşi mia. Plus, informatorii poliţiei pe care nu-i avem şi care tot în legea 341 sunt o parte din ei, şi să nu mai vorbim de informatorii Partidului, aici este dezastru; sunt peste 2 milioane şi nu ştim de nici unul. Acestea date obţinute de la Securitate.

S-a urmărit şi se urmăreşte denigrarea [revoluţionarilor] şi, dacă se poate, că în decembrie 1989 să nu fi fost nimic curat, totul să fi fost o manevră a serviciilor care au venit şi au făcut în România şi bineînţeles a celor care au salvat România de la desprinderea Ardealului şi luarea de către unguri a jumătate din ţară – decembrie 1989 când Tokes a început la Timişoara – şi tot felul de [alte] diversiuni. Comuniştii sunt cu adevărat criminali şi diversiunile pe care le crează duc permanent la crime, într-un fel sau altul, şi în ultimii 22 de ani au murit oameni, nu doar la Revoluţie. Vedeţi dintre ai lor pe câţi şi i-au lichidat pentru a nu se afla ce s-a întâmplat atunci.

Lichidarea lui Ceauşescu are un substrat foarte adânc. Orice proces împotriva lui Ceauşescu ar fi însemnat un proces împotriva Partidului Comunist Român (PCR), orice probă adusă în procesul lui Ceauşescu ar fi însemnat o probă adusă împotriva crimelor făcute de PCR. Şi atunci, ca să evite un asemenea mega-proces, l-au eliminat şi procesul nu a mai avut loc nici azi. Şi nu mă refer [doar] la procesul lui Ceauşescu ci la procesul împotriva comunismului.

(Va urma)